Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu, din EVZ, intitulat ” Nu i s-a dat ci i s-a luat”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-nu-i-s-a-dat-ci-i-s-a-luat-926282.html)

Incredibil cum sufletul poate obnubila mintea, chiar și atunci când mintea îi cere favorul unei singulare clipe de obiectivitate.

Mircea Cărtărescu se dovedește o dată în plus incapabil de a se elibera din lesa prizonieratului său afectiv. Are simpatii și antipatii ce i-au brăzdat atât de adânc mentalul încât, și atunci când ar vrea s-o ia de-a curmezișul, tot în lungul lor se prelinge.

Iată articolul de azi. Dedicat unei teme actuale, unei cauze drepte: drama profesorilor. Mesajul are o încărcătură socială atât de mare, o distribuție a rolurilor și a responsabilităților atât de netă, încât orice tentativă de politizare propagandistică îi poate arunca în aer credibilitatea. De acest lucru pare a fi fost conștient și domnul Cărtărescu din moment ce, prin titlu și subtitlu, a precizat încă de la început, în linii mari, atât victima cât si vinovații.

Cu toate acestea, din chiar primul paragraf răzbate parti pris-ul autorului: „Legea a fost ratificată, à contre coeur, ce-i drept, și de președintele Băsescu”. Imboldul de a-i lua puțin apărarea președintelui este irepresibil. Dar în egală măsură inutil și imoral, pentru că toată lumea își amintește că scuza cu „contre coeur” a apărut mult mai târziu, după ce dl. Băsescu se reinstalase deja confortabil în jilțul de la Cotroceni. La momentul ratificării și mult după aceea, până la câștigarea alegerilor, aplicarea imediată a acestei legi a fost unul din vectorii de forță cu care Traian Băsescu a defilat în campania electorală.

În schimb nicio vorbă de apreciere la adresa dlui. Tăriceanu care, cu riscul pierderii alegerilor, concretizat până la urmă, a avut tăria și onestitatea de a nu aplica legea.

Câtă ură să te apese împotriva unui om încât, după ce l-ai diabolizat în cel mai infam mod, preluând pe nemestecate temele propagandei portocalii, să-l deposedezi și de o evidentă și acceptată parte bună, încercând să o transferi afectivo „“ fraudulos favoritului tău?

Un al doilea exemplu, de rea „“ credință pe cât de inutilă în acest caz pe atât de caricaturizantă pentru profilul unei persoane care cochetează cu lumea statuilor, este introducerea, într-un context pur pedelistic, a două nume, chipurile, de milionari ai opoziției. Eu nu neg că domnii Severin și Ponta or fi bogați. Dar dacă sunt, n-am auzit să-și fi construit averile cu bani de la buget (or despre banii de la buget e vorba când spunem că nu există resurse pentru salariile profesorilor).  Bani de la buget care se regăsesc însă din plin în averile (mult mai mari) ale unor notorii pedeliști, de la Udrea la Manțog, de la Videanu la Berceanu și Falcă etc. De aceștia, însă, domnul Cărtărescu se face că uită, protector, pentru că, nu-i așa, deja a întrecut măsura apărându-și casta.

Contele de Saint GermainPolemiceBasescu,Boc,Mircea Cartarescu,Nu i s-a dat ci i s-a luat,salariile profesorilor,Senatul EVZ,Tariceanu(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu, din EVZ, intitulat ' Nu i s-a dat ci i s-a luat', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-nu-i-s-a-dat-ci-i-s-a-luat-926282.html) Incredibil cum sufletul poate obnubila mintea, chiar și atunci când mintea îi cere favorul unei singulare clipe de obiectivitate. Mircea Cărtărescu...Blog politic si polemic