Scorul acestui articol
[Total: 42 voturi. Media: 4.7]

Aici mă disociez de toți indignații. Eu sunt mulțumit. Iau partea utilă a gogomăniei. Să rostești pe-atâtea voci, cu o dezgropată regie, Laura Kovesi = Elena Ceaușescu, nu are cum să nu lase urme. Cum să nu trezească la realitate coșmaruri adormite și, în mintea multor naivi, apuse.

Nu e ăsta primul reflex de memorie? Nu la asta te gândești prima oară când vezi oroarea de filmuleț? Că asiști la un remake cu Laura Kovesi interpretând-o pe Elena Ceaușescu? Și cu niște ambasadori maimuțărindu-i pe Dăscălescu, Bobu și Teleagă? Toți prinși în hora iubirii de tovarășă cu poporul de romi, precupeți, tinere îmbujorate, ziariști înflăcărați, vârstnici pocnind de sănătate?

Ce l-o fi găsit pe Ion Cristoiu să își întrerupă documentarul Black Cube  ca să se indigneze de tărășenia cu clipul? Lasă-i, bade Ioane, s-o laude! Zece dezvăluiri ale matale despre matrapazlâcurile eroinei  nu vor lucra mai eficient la dumirirea nehotărâților ca înjghebarea asta caraghioasă.

Încă o dovadă că nu suntem mai răi, mai corupți și mai predispuși la compromisuri ca ei. Ca aceia care, pe de o parte, ne dau sfaturi și ne fac morală (cu domnul Hans Klemm în frunte) iar pe de altă parte se pretează să conceapă și să plătească astfel de forme jenante de mituire a „zeiței” justiției române pentru ca aceasta să păstreze linia de până acum. Adică de neincriminare a companiilor străine pe care acești misiți economici, deghizați în ambasadori, le protejează.

Dincolo, însă, de inadecvarea gestului față pretențiile epocii în care trăim, mai sunt două aspecte ce merită comentate în legătură cu decorarea și omagierea Laurei Kovesi.

Primul aspect ține de dispreț. Disprețul amfitrionilor. Cei care au pus la cale ceremonia encomiastică nu s-au obosit prea mult să caute o formă distinsă de omagiere. Apelând la obiceiuri românești de tristă amintire din trecut, ceva ce la ei acasă nu ar fi făcut niciodată, și-au zis: lasă, că la amețiții ăștia merge și-așa. Doar medaliata noastră din trecutul ăla vine, nu din altul! O să-i placă!

Al doilea aspect ține de atitudinea Laurei Kovesi. Desigur că domnia sa era la curent cu detaliile despre ceremonia care i se pregătește. Știa cu siguranță despre clip, dacă nu cumva o fi avut și contribuții la varianta lui finală. Faptul că a acceptat o formă atât de groasă de cult al personalității trădează slăbiciune, derută și o disperată sete de recuperare.

Am observat cu toții că, asediată de dezvăluiri și acuze, doamna Kovesi a fost obligată în ultima vreme să tacă o perioadă mult mai lungă de timp decât era obișnuită. Vreun consilier a sfătuit-o să încerce o contraofensivă, și atunci a decis să provoace cumva evenimentul de la ambasada Suediei. Unde să nu se mai laude singură ci să o laude alții. Forma extremă aleasă însă pentru acest panegiric, cu realizarea unui clip ce l-ar face gelos până și pe Kim Jong-il, ne duce cu gândul la faptul că următorul pas al echipei de imagine a doamnei Kovesi ar putea fi un imens miting pe Stadionul Național, cu majorete, care alegorice și imagini din plăcuțe colorate cu chipul omagiatei.

Situație în care s-ar dovedi de o crasă lipsă de patriotism să mai plecăm urechea la bârfele lui Sebastian Ghiță și la dezvăluirile Black Cube. Și ar fi de o nesimțire galactică să mai insistăm cu verificarea de plagiat a tezei de doctorat.

Vorba poetului (e adevărat, pentru Elena Ceaușescu, dar ce mai contează!):

Este fiica prea iubită

A acestui brav popor,

De luceferi străjuită

Și de steagul Tricolor

Contele de Saint GermainEditorialeambasada Suediei,Black Cube,Bobu,Dascalescu,Hans Klemm,Ion Cristoiu,Kim Jong-il,Laura Kovesi,Sebastian GhitaElena Ceausescu,TeleagaAici mă disociez de toți indignații. Eu sunt mulțumit. Iau partea utilă a gogomăniei. Să rostești pe-atâtea voci, cu o dezgropată regie, Laura Kovesi = Elena Ceaușescu, nu are cum să nu lase urme. Cum să nu trezească la realitate coșmaruri adormite și, în mintea multor naivi, apuse. Nu e...Blog politic si polemic