Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 4]

Acest prag simbolic, a douăsprezecea bătaie de pendulă care anunță trecerea dintr-un an calendaristic în altul, are în conștiința generală greutatea unui nou început. Toate ritualurile care acompaniază acest vibrato pregătesc taina, emoția și speranța ușii. Fie această ușă placentară, virginală, sepulcrală ori, pur și simplu, a secundei dintre nimic și nimic. Pentru că, să fim cinstiți, asta se întâmplă cel mai adesea în realitatea nopții Anului Nou: o prelungire amăgitoare a nimicului cu nimic.
Dar așa e făcută mintea omului, cu un bob lucitor de nădejde în cenușiul neuronilor săi sceptici: scânteia rezervată minunii.  Minunea, pentru Traian Băsescu, că românii l-ar putea ierta, crezând încă o dată în minciunile sale egoiste; minunea, pentru Adrian Năstase că, după ziua de azi, procesele și amenințarea pușcăriei vor rămâne doar un coșmar, minunea, pentru Elena Udrea, că păcatele biblice nu au fost create pentru a fi pedepsite ci pentru a fi iertate; minunea, pentru oamenii de rând ai acestui popor, că dreptatea și răsplata nu sunt în întregime lăsate în grija vieții de apoi, că măcar puțin din ce merită ticăloșii ce i-au nefericit în această viață vor primi chiar în această viață.
Stau și mă întreb la ce minuni s-or gândi în aceste zile, ca dar de drum nou 2014, oamenii – instrument ai regimului Băsescu, cei care au făcut posibilă, prin slugărnicia și oportunismul lor, toată această dementă farsă justiționară în care un om cu profilul psiho-morfologic atât de pronunțat instabil și diabolic să fie acceptat drept tartorul dreptății pe care ei ar trebui s-o slujească?
De exemplu doamna Hăineală, cea cu „4pede” – le sau domnul Papici, cel cu bibliile pe capotă sau domnul Zegrean, cel cu erata de la CCR sau doamna Kovesi, cea cu zecile de dosare despre miniștrii guvernării Boc ținute la sertar să nu „cauzeze” sau doamna Macovei, cea cu „peste 1,5 milioane de voturi fraudate la referendum” sau … sau … sau …
Eu cred că toți acești oameni – instrument, pentru care Moș – Crăciun nu există, s-au rugat la miezul unei nopți anonime, privind spre bulele efemere ale șampaniei din cupe, ca efemeritatea lor în niște scaune pe care nu le merită să se sfârșească într-un anonimat prosper și nu, pușchea pe limbă, într-o celebritate după gratii.  Este imposibil ca, după câtă infecție au lăsat în urma lor, după atâta imundă nedreptate împărțită cu limba și cu fierea, să nu privească îngrijorați spre anul despărțirii de Băsescu, spre o exorcizare  ce nu-i va ocoli.
Da! A început, și calendaristic, anul despărțirii de Băsescu. Tic – tac, tic – tac… Și nu doar el știe asta ci și haita care-l anturează. Ce-ar mai putea face pentru a amâna inevitabilul? Să conteste calendarul gregorian? Să ceară reinstaurarea calendarului iulian și să pretindă recalcularea zilelor restante? La cum îl cunoaștem pe Traian Băsescu, ar fi în stare să-l convoace la o veghe cu vin episcopal pe Prea Fericitul Daniel pentru a-i solicita o astfel de inițiativă din partea BOR. Teamă mi-e, însă, că vinul nefiind ca whisky-ul și nici Prea Fericitul lipsit de exercițiul împărtășaniei, un astfel de demers ar fi sortit din start eșecului. Și atunci?
Odată depășit și acest prag psihologic, 31 decembrie 2013, avalanșa ruinării a tot ce înseamnă eșafodaj al regimului Băsescu a primit verde pentru declanșarea galopantă, pe toate fronturile, fără posibilități de stăvilire sau îmblânzire. Ea va atrage, ca o daună colaterală, și dezagregarea USL. Eu nu voi privi această dezagregare ca pe o nenorocire ci ca pe o confirmare a eliberării țării de Băsescu. Un nou relief politic se va configura iar pe harta sa insula Băsescu va apărea ca un fel de bantustan al leproșilor din care orice persoană cât de cât sănătoasă, din servicii, din justiție, din administrația generală sau locală va încerca, cât mai repede și cât mai sigur, să se evacueze.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Augustin Zegrean,BOR,calendarul Gregorian,calendarul Iulian,CCR,Elena Udrea,Iulian Papici,Laura Kovesi,Mos Craciun,Prea Fericitul Daniel,Schmidth Haineala,USLAcest prag simbolic, a douăsprezecea bătaie de pendulă care anunță trecerea dintr-un an calendaristic în altul, are în conștiința generală greutatea unui nou început. Toate ritualurile care acompaniază acest vibrato pregătesc taina, emoția și speranța ușii. Fie această ușă placentară, virginală, sepulcrală ori, pur și simplu, a secundei dintre...Blog politic si polemic