Scorul acestui articol
[Total: 38 voturi. Media: 4.9]

 

„Frica are folosul sau, dar nu si lasitatea. Lașii nu pot fi niciodată morali.
(Mahatma Gandhi)

 

Am citit titlul unui articol publicat azi în EVZ (http://www.evz.ro/laura-codruta-kovesi-nu-crede-ca-cineva-va-avea-curajul-sa-i-verifice-teza.html) È™i nu am putut accepta că poate fi adevărat ceea ce susține acest titlu: „PreÈ™edintele comisiei cu care È™i-a dat doctoratul È™efa DNA nu crede că cineva va avea curajul să-i verifice teza„.

Chiar în halul ăsta de mizerie morală să fi ajuns? Ditamai somitățile mai laÈ™e decât ultimul tremurici, dârdâind sub transpirația abundentă a groazei sale derizorii? Și nu somități din domeniul sportului, adesea individualist, ori din zona gingaÈ™ă È™i abstractă a artei, ci din justiție, chintezența verticalității umane.

„žMă îndoiesc că cineva va analiza teza. Oricum ar ieÈ™i analiza, tot rău e. Dacă spune că nu a fost plagiat, sare presa, dacă spune că e plagiat, ne gândim È™i la poziția doctorandului. Mi-e greu să cred că se va implica cineva în această poveste„.

Aceasta este stupefianta declarație a „žstimabilului” profesor Radu Motica, preÈ™edintele comisiei de doctorat în cazul Kovesi. Niciun cuvânt despre dreptate, despre justețe morală È™i legală, despre rigoare academică,  despre „ždoamna legată la ochi”!

De fapt, răspunsul domnului Motica oferă, prin eschivă, È™i verdictul în cazul discutat: teza Laurei Kovesi este un plagiat mare cât Casa Poporului. Pentru că, altfel, urmând fofilanta logică a domniei sale, dacă softul, dimpreună cu lecturarea de către Comisia de Etică a paragrafelor copiate servite pe tavă de Asociația GRAUR È™i de Grupul de Investigații Politice condus de Mugur Ciuvică, nu ar fi demonstrat cu vârf È™i îndesat plagiatul, toți cei de-acolo ar fi sărit ca arÈ™i să apere onoarea doamnei Kovesi È™i să declare patetic È™i răspicat că teza este corectă.

Declarația domnului Motica nu este despre justiție È™i nici măcar despre frică. Ea este despre laÈ™itate È™i neasumare. Ea este despre prețul ruÈ™inos plătit pentru păstrarea unei demnități nemeritate. Pentru că, dacă demnitatea ar fi fost meritată, ea ar fi trebuit să conțină, la pachet, È™i un comportament demn.

Pentru a-È™i relativiza laÈ™itatea, domnul Motica ne livrează un exemplu (din propria experiență dar cu un alt candidat decât doamna Kovesi, evident) în care softul antiplagiat ar fi indus în eroare, chipurile, analiza obiectivă a unei teze de doctorat. „žEu am o teză de doctorat în coordonare care, verificată, a avut un rezultat de 12% similitudine. După ce s-au scos cele 35 de pagini de sumar È™i bibliografie, plus subtitlurile, procentul a scăzut la 2%.”

Domnul Motica recunoaÈ™te, în primul rând, că softurile profesionale antiplagiat au facilitatea de a furniza procentul de similitudine. Care, în analiza prezentată detaliat de Mugur Ciuvică, era, în cazul tezei doamnei Kovesi, de 45%. De asemenea, aceste softuri au posibilitatea de a exclude din calcul fragmentele generic È™i inevitabil repetitive (cum ar fi denumiri de instituții, de reglementări, de persoane, de autori incluÈ™i în bibliografie etc.). Domnul Motica însuÈ™i a folosit, pentru exemplul prezentat, această facilitate a softului, care i-a furnizat procentul final de similitudine de 2%.

Este la mintea cocoÈ™ului că aceeaÈ™i opțiune a softului a fost încercată È™i pentru teza doamnei Kovesi. Dacă rezultatele ei ar fi fost dezincriminatorii pentru È™efa DNA, îÈ™i închipuie cineva că presa nu ar fi fost invadată de comunicate triumfaliste din partea Comisiei, care să comunice acest fapt?

Am putut vedea, în exemplificările prezentate în presă ori pe Internet, cum pagini întregi (nu paragrafe, nu fraze, nu expresii izolate, ci pagini) din teza LCK erau reproduse din alte lucrări fără ghilimele, fără minime trimiteri bibliografice pretinse de codurile  de etică academică. Nimeni nu le-a contestat (măcar în cazul unei singure pagini) veridicitatea. Personalități cu autoritate in domeniu au confirmat explicit, sau prin exprimări sugestive, că verdictul de plagiat nu poate fi evitat.

Și atunci?

De ceva vreme s-a aÈ™ternut tăcerea peste subiect. Frica de Kovesi! Orice demers clarificator este tergiversat la maximum de către cei înfricoÈ™ați. Poate uită poporul, poate apare un scandal È™i mai mare care să-l acopere pe acesta. Orice, numai doamna Kovesi să scape. Orice, numai doamna Kovesi să nu se supere pe noi È™i să ne aresteze.

Nici despre cucuveaua mov nu se mai vorbeÈ™te. Frica de Kovesi! Domnul Ghiță se pare că a folosit o muniție de manevră care, după prima explozie, fără victime, nu mai sperie pe nimeni. Cei care, imediat după dezvăluire, prinseseră curaj È™i începuseră să aibă aduceri aminte publice, au amuțit. Cucuveaua mov se duce È™i ea, încet, încet, la culcare.

Black Cube a mai rămas să tulbure zenul dictatorial al doamnei Kovesi. Pentru că, acolo, fiind vorba de străini (È™i nu dintr-o stirpe laÈ™ă), frica de Kovesi nu funcționează.

Frică È™i laÈ™itate la români. Ce blestem. Ce anatemă. Ce provocare să ne lecuim de ele măcar È™i unul câte unul. Pe persoană fizică, cu toate taxele plătite, oricât de împovărătoare ar fi.

DepăÈ™irea pozitivă a fricii vine din tărie morală. LaÈ™ii, însă, „žnu pot fi niciodată morali”. Pe laÈ™i doar disperarea îi poate scoate din catatonie. Dar È™i când îi scoate!

AÈ™a că, păzea, voi cei  care mizați pe inacțiunea laÈ™ilor. Și nu-i aduceți la disperare, pentru că nici nu È™tiți ce monstru puteți zgândări în ei!

Contele de Saint GermainEditorialeasociatia GRAUR,Black Cube,doamna legata la ochi,EVZ,frica de Kovesi,lasii nu pot fi morali,Mahatma Gandhi,Mugur Ciuvica,Radu Motica,Sebastian Ghita,teza plagiata  'Frica are folosul sau, dar nu si lasitatea. Lașii nu pot fi niciodată morali. (Mahatma Gandhi)   Am citit titlul unui articol publicat azi în EVZ (http://www.evz.ro/laura-codruta-kovesi-nu-crede-ca-cineva-va-avea-curajul-sa-i-verifice-teza.html) È™i nu am putut accepta că poate fi adevărat ceea ce susține acest titlu: 'PreÈ™edintele comisiei cu care È™i-a dat doctoratul È™efa DNA nu crede...Blog politic si polemic