Dinu Patriciu – utopie sau premeditare?
De când are ziar şi editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susţine, cui se mobilizează să-l citească, lecţii de politici economice alternative.
Lipsit complet de stil, dar nu şi de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicaţii şi, cu un aer blazat, cu un verb obosit de neexerciţiu, începe să expună teorii despre fenomene mondiale ori, în cel mai aplicat caz, europene.
România, la scara hărţii cu care operează orientarea în spaţiu a domnului Patriciu, nu se prea vede. Autorul, un adevărat globe – trotter ale cărui trasee şi articole ratează mai mereu intersecţia cu realităţile propriei ţări, se ambiţionează, paradoxal, să fie auzit exact de exponenţii acesteia.
Pentru că, e limpede, nu cititorilor obişnuiţi ai ziarului Adevărul adresează Dinu Patriciu editorialele sale docte şi controversate ci făuritorilor şi implementatorilor de strategii politice şi economice din România. Aici îşi caută domnia sa interlocutorii, pe măsura taliei sale de prim businessman naţional şi pe măsura ambiţiilor sale de personaj providenţial, mereu umbrit de impostori, ageamii şi hahalere.
Impresia mea, tot mai consolidată de rezultate şi efecte recente ale unor iniţiative ale domnului Patriciu, este că există o neadecvare stridentă între valabilitatea teoretică a susţinerilor sale şi mediul românesc în care ele ar trebui să funcţioneze cu succes. Altfel spus, între ideile bune ale lui Dinu Patriciu şi glorioasa lor transpunere în fapt se interpune îndărătnicul popor român.
Nu voi încerca să argumentez cele susţinute mai sus referindu-mă la complexele propuneri de măsuri macro-economico-financiare pe care domnul Patriciu le-a avansat în articole anterioare şi al căror unic efect practic de până acum a fost un sincronizat râs în nas venit din direcţia Guvernului şi a Băncii Naţionale. Atâta vreme cât aceste măsuri nu vor fi aplicate, nu vom putea şti cât de bune sau utopice sunt.
Voi aminti insă o idee pusă în practică de Dinu Patriciu, care a produs deja nişte rezultate pe baza cărora putem evalua.
Este cea legată de emanciparea ziarului Adevărul. Coabitarea, pe aceeaşi pagină, a unor autori cu opţiuni politice contrare (Liviu Antonesei & Ion Cristoiu, Ion M. Ioniţă & Sabin Orcan etc.) deşi, în principiu, poate fi lăudabilă, în practică s-a dovedit un eşec. Profitând de jocul echivoc al patronului său între anti – Antonescu şi, chipurile, pro – liberalism, rudimentarul dar perseverentul Grigore Cartianu a reuşit, utilizându-şi din plin poziţia de Redactor Şef, să umple de portocaliu şi portocalii acest ziar. Începând cu sine, care ne sancţionează zilnic cu articole de o maladivă tendenţiozitate, continuând cu echipa de la Dilema Veche (Pleşu, Vasilescu), Cartianu a reuşit să facă din Adevărul un bastion al puterii şi principala gură de foc împotriva opoziţiei actuale şi a televiziunilor de ştiri. Ca mulţumire, a devenit un fel de invitat permanent la Naşu’ şi la B1TV, primind astfel recunoaşterea şi tributul pentru înflăcărata sa “neutralitate” politică.
În aceste condiţii cum poate fi calificată încercarea lui Dinu Patriciu de a face din Adevărul un ziar modern, obiectiv şi echidistant politic? Un succes? Mă îndoiesc!
Din două una:
sau Dinu Patriciu înregistrează cu Adevărul eşecul tocmai bun pentru a exemplifica caracterul utopic al gândirii sale despre reformă, bazată pe importarea unor modele de succes din alte ţări într-o Românie nepregătită,
sau Dinu Patriciu tocmai asta a premeditat, să transforme Adevărul într-o armă anti opoziţie, ceea ce schimbă încadrarea din eşec în succes, dar impune şi retragerea prezumţiei de bună-credinţă.
https://www.conteledesaintgermain.ro/dinu-patriciu-%e2%80%93-utopie-sau-premeditare/21-09-2011EditorialeAdevarul,Antonesei,Cartianu,Cristoiu,Dinu Patriciu,Plesu De când are ziar şi editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susţine, cui se mobilizează să-l citească, lecţii de politici economice alternative. Lipsit complet de stil, dar nu şi de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicaţii şi, cu un aer blazat, cu un verb obosit de...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Temele lui Patriciu cu care sunt de acord sunt cele legate de Uniunea Europeana. Marea birocratie care se naste nu face decat sa accentueze criza institutionala din Europa, iar discursurile legate de suspendarea/limitarea suveranitatii suna penibil, in conditiile in care pana si statele din SUA a dreptul sa se desprinda din Uniune daca asta vor. Birocratii vor delegitima forurile europene, care intre noi fie spus si-au demonstrat pe deplin marginirea si vocatia pur birocratica. Autocratia centralista va duce la tesiuni enorme, in care lideri charistmatici si demagogici pot umple scenele regionale cu efecte din ce in ce mai nocive. Berlusconi si Orban sunt niste dragalasi pe langa liderii extremist care pot aparea pe fondul crizei economice si a lipsei de legitimitate democratica. Alte popoare digera greu nereprezentativitatea liderilor. Modelul alternativ la birocratia imperiala este Regatul Unit al Marii Britanii, in care pana si Scotia are parlament separate, fara sa mai vorbim de Canada si Australia. Aceste tari au si moneda proprie, semn al intelegerii profunde a mersului economiei.
Liberalismul de piata este un fundament sanatos, insa cum bine zice Contele aplicat cu o maxima superficialitate la speta romaneasca. In primul rand vorbim de liberalism in contextul migrarii de la un stat socialist la unul democrat. Aici trebuia un plan de tranzitie real, insa aminarea din perioada Iliescu a dus la coruperea totala a majoritatii firmelor. Iar rezistenta cadrelor de partid incapabile si corupte (care mai exista si azi, in context privat!) nu a facut decat sa reduca la zero sansele de reusita int-o economie libera si competitive. Nu are rost sa infirmam diagnosticul, cand medicatia a fost de fapt cea gresita. Pentru a-si tamadui subdezvoltarea cronica, Romania are nevoie de politici publice adecvate si de investiti publice in zonele critice, nu de simularea liberalismului intr-o Europa protectionista, in plina criza mondiala.
Parerea mea despre criza curenta am mai spus-o: nimeni nu si-a facut treaba. Statul s-a substituit sectorului privat si a absorbit capital pentru proiecte publice dubioase, iar “piata libera”, lasata libera de orice fel de reglementare sau chemare la realitate, a inventat profituri acolo unde nu sunt. Iar la momentul declansarii crizei, statele s-au trezit goale, incapabile sa isi exercite rolul lor de garantor si rezerva publica. Nu cred ca are cineva dreptul sa arate cu degetul! Principiile pietei libere raman excelente, cei care triseaza sunt pedepsiti pe termen lung, dar “capitalul” trebuie cehmat la realitate din cand in cand.
Viziunea monetara a Lui Dinu Patriciu e o catastrofa. Leul nu este o moneda falsa, ci este un instrument prin care am evitat catastrofa Greciei. Euro nu este o moneda falsa, ci reprezinta echivalentul monetar al economiei europene. Economia europeana este o relitate, daca ne uitam la volumul de schimburi intre statele membre si la restrictiile tarifare si de circulatie. Faptul ca unele economii periferice nu sunt inca bine conectate (vezi Portugalia si Grecia) sau ca au incercat cresteri in zone false (Irlanda si islanda) nu inseaman nimic. Comparati Texas cu California si Florida cu New York si o sa remarcati diferente cel putin similare cu cele intre Portugalia si Danemarca.
Bref, cum v-am spus, conu’ Dinu este stimulator. Cateodata are dreptate, cateodata nu, dar mi se pare ca starneste dialog in zonele corecte, spre deosebire de Plesi si Cartarasti.
Ia vezi ce-are fufa asta cu tine?
http://opiniicetatenesti.com/article.php?story=20110924125136837
http://opiniicetatenesti.com/article.php?story=20110924161458423
Aceasta doamna, Mirela Predan, a intrat de cateva ori si pe acest blog si a fost tratata de mine cu toata deferenta. Nu i-am adresat nici macar un cuvant ostil si nici acum, dupa ce am devenit tinta dansei, nu o voi face. Probabil are motive temeinice sa fie atat de agresiva. Eu, neavand niciun motiv sa polemizez cu dansa, ma rezum la a o asigura ca voi citi de fiecare data cu interes ce are de spus despre mine pentru ca efortul de a scrie despre cineva, chiar de rau, merita o minima recompensa.
Dinu Patriciu este un personaj confuz, specific post revolutionar. Nu vreau sa il judec ca om, si nici nu stiu motivatiile lui politice (desi cecul primit de la autoritatile romane in dosarul interceptarilor telefonice il introduce in cercul suspectilor). Ceea ce pot comenta este prestatia lui publica, controversata ca intreaga lui personalitate stralucitoare si aroganta. Este un tip care ma stimuleaza si in mod cert merita citit. Are insa snobismul si aroganat noilor imbogatiti. A celor care s-au imbogatit prin sansa sau rapt, prin ferocitate si nu prin talent. NU ESTE un Branson, un Gates, un Stve Jobs. Nu este nici macar vreun Marius Ghenea, care a facut cateva milioane de euro incepandu-si cariera prin montatul calculatoarelor in Regie. Ramane agatat de niste zone obscure, de niste angajati americani de mare calibru si de niste pomeni deosebite. In sfera politicului nu a avut o evolutie convingatoare. Autoasumata postura de intelept public poate fi provocatoare intelctual, dar nu ajuta si nici nu dauneaza cuiva. Si nici nu poate duce spre vreo demintate in stat, poate doar la alinarea unui orgoliu ranit de ceea ce este pana la urma esec politic …
Sfera afacerilor, este deocamdata neconcludenta. Timpul va arata daca are suflu si anvergura. Nu trebuie sa sperie pe nimeni esecul in unele zone (gen presa scrisa, cal mort) sau performanata micro pet imp de criza. UItati-va la KFC, McDonald’s si altii ca ei. Lucrurile bune nu apar dintr-o data …
Insa sunt fericit ca exista un magnat care da bani pentru burse si finanteaza o revista de cultura si nu echipa nationala de dans la bara. Depinde de noi sa filtram ce ne ofera. In mod cert nu se adreaseaza proletariatului.
La intrebarea Contelui, cat se poate de pertinent, parerea mea este EXHIBITIONISM. Nu gasesc nimic coerent …
Cu acceptul contelui,voi relua şi eu postările mele din Adevărul de azi la articolul lui DP “Utopie sau premeditare?”
(1)Premisele sunt corecte dar concluzia este greşită.Da,capitalismul a evoluat de la economia naturală spre economia de stat,din necesităţi imperialiste/monopoliste.”Economicul” a devenit o armă de luptă a statelor puternice contra statelor slabe.Aceasta a dus la distrugerea unor întregi civilizaţii din Asia,Africa şi America.Aceasta a dus la războaie mondiale în care “capitalismul”,aliat cu băncile,a obţinut victorii contra săracilor(ultima victorie economică şi politică:războiul rece şi distrugerea comunismului).
2).Dar dezvoltarea tehnologică care a dus la globalizarea activităţii economice(şi implicit politice) duce la schimbarea paradigmei,la schimbarea “regulilor jocului”.Apare imediat contradicţia dintre “liberalismul pieţelor”(propovăduite de Dinu Patriciu…) şi caracterul “de forţă” al economicului pe care se bizuie “puterile” economice şi politice.Chiar credeţi că SUA,Anglia,Franţa,etc vor renunţa vreodată la atributul de putere pe care îl au?!Nu,niciodată,mai bine război!Deci,domnule Patriciu,pentru viitorul incert şi periculos care se întrevede,statele trebuie să fie foarte puternice(economic,militar,politic).Eu m-aş pregăti de război….
http://luptadeclasa.wordpress.com/2011/09/21/ciinii-de-paza-ai-javrei-ordinare/
Îl cunosc personal pe Dinu Patriciu,am avut de-a face cu el în politică.Îi cunosc şi familia,părinţii,prietenii(care or mai fi…).Un tip orgolios,dificil,cu apucători dictatoriale,ferm convins că el este cel mai inteligent om de pe pământ.Profesional un arhitect de oarecare succes dar care apoi a dat numai chixuri în imobiliare.Singura mare afacere care i-a ieşit a fost Petromidia şi recuperarea creanţei Libia;celelalte afaceri au fost,sunt sau vor fi falimentare.Politic este aiurea,crede că în politică trebuie să fie ca în afaceri,ceea ce este o dobitocenie.A tot încercat PNL-AT,PL’93,ADA,alianţa cu PAC şi candidatura lui Manolescu,totul au fost nişte fiasco-uri politice.Cu Adevărul a vrut să fie “mogul de media”,dar toate ziarele merg prost;a vrut şi TV dar i-a fost frică.Totuşi susţine fundaţia Anonimul şi un număr de burse.Economic vorbind,este un fel de adept al unui liberalism natural,de felul luptei pentru existenţă.Campania dusă în Adevărul are scopul de a sensibiliza politicienii şi să-i dea o funcţie cu care să intre în istorie(de ex.prim-ministru).Un caraghios inutil social,ăsta este masonul-evreu Patriciu.