Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 2]

 

De când are ziar și editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susține, cui se mobilizează să-l citească, lecții de politici economice alternative.

Lipsit complet de stil, dar nu și de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicații și, cu un aer blazat, cu un verb obosit de neexercițiu, începe să expună teorii despre fenomene mondiale ori, în cel mai aplicat caz, europene.

România, la scara hărții cu care operează orientarea în spațiu a domnului Patriciu, nu se prea vede. Autorul, un adevărat globe „“ trotter ale cărui trasee și articole ratează mai mereu intersecția cu realitățile propriei țări,  se ambiționează, paradoxal, să fie auzit exact de exponenții acesteia.

Pentru că, e limpede, nu cititorilor obișnuiți ai ziarului Adevărul adresează Dinu Patriciu editorialele sale docte și controversate ci făuritorilor și implementatorilor de strategii politice și economice din România. Aici își caută domnia sa interlocutorii, pe măsura taliei sale de prim businessman național și pe măsura ambițiilor sale de personaj providențial, mereu umbrit de impostori, ageamii și hahalere.

Impresia mea, tot mai consolidată de rezultate și efecte recente ale unor inițiative ale domnului Patriciu, este  că există o neadecvare stridentă între valabilitatea teoretică a susținerilor sale și mediul românesc în care ele ar trebui să funcționeze cu succes.  Altfel spus, între ideile bune ale  lui Dinu Patriciu și glorioasa lor transpunere în fapt se interpune îndărătnicul popor român.

Nu voi încerca să argumentez cele susținute mai sus referindu-mă la complexele propuneri de măsuri macro-economico-financiare pe care domnul Patriciu le-a avansat în articole anterioare și al căror unic efect practic de până acum a fost un sincronizat râs în nas venit din direcția Guvernului și a Băncii Naționale. Atâta vreme cât aceste măsuri nu vor fi aplicate, nu vom putea ști cât de bune sau utopice sunt.

Voi aminti insă o idee pusă în practică de Dinu Patriciu, care a produs deja niște rezultate pe baza cărora putem evalua.

Este cea legată de emanciparea ziarului Adevărul. Coabitarea, pe aceeași pagină, a unor autori cu opțiuni politice contrare (Liviu Antonesei & Ion Cristoiu, Ion M. Ioniță & Sabin Orcan etc.) deși, în principiu, poate fi lăudabilă, în practică s-a dovedit un eșec. Profitând de jocul echivoc al patronului său între anti „“ Antonescu și, chipurile, pro „“ liberalism, rudimentarul dar perseverentul Grigore Cartianu a reușit, utilizându-și din plin poziția de Redactor Șef, să umple de portocaliu și portocalii acest ziar. Începând cu sine, care ne sancționează zilnic cu articole de o maladivă tendențiozitate, continuând cu echipa de la Dilema Veche (Pleșu, Vasilescu), Cartianu a reușit să facă din Adevărul un bastion al puterii și principala gură de foc împotriva opoziției actuale și a televiziunilor de știri. Ca mulțumire, a devenit un fel de invitat permanent la Nașu”™ și la B1TV, primind astfel recunoașterea și tributul pentru înflăcărata sa „neutralitate” politică.

În aceste condiții cum poate fi calificată încercarea lui Dinu Patriciu de a face din Adevărul un ziar modern, obiectiv și echidistant politic? Un succes? Mă îndoiesc!

Din două una:

sau Dinu Patriciu înregistrează cu Adevărul eșecul tocmai bun pentru a exemplifica  caracterul utopic al gândirii sale despre reformă, bazată pe importarea unor modele de succes din alte țări într-o Românie nepregătită,

sau Dinu Patriciu tocmai asta a premeditat, să transforme Adevărul într-o armă anti opoziție, ceea ce schimbă încadrarea din eșec în succes, dar impune și retragerea prezumției de bună-credință.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Antonesei,Cartianu,Cristoiu,Dinu Patriciu,Plesu  De când are ziar și editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susține, cui se mobilizează să-l citească, lecții de politici economice alternative. Lipsit complet de stil, dar nu și de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicații și, cu un aer blazat, cu un verb obosit de...Blog politic si polemic