Dan Turturică, un Don Quijote cu antifoane
(Acest comentariu a fost postat la articolul din Romania Libera semnat de Dan Turturica si intitulat “Dor de Ceausescu”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/dor-de-ceausescu-219903.html)
Da, eu cred că trăim azi într-o dictatură. Să pornim discuţia de-aici.
Dacă e să mă iau după domnul Turturică (grăbit să-l citeze încă din primul paragraf pe Andrei Pleşu, ca să pară mai credibil), atunci mă fac vinovat de următoarele:
– Sunt în conflict cu limba română, sunt de rea credinţă şi dovedesc lipsă de consideraţie faţă de victimele adevăratelor dictaturi;
– Am minte îngustă, sunt primitiv intelectual, nu am caracter, sunt flaşnetă, nu mi-am decontat încă relaţia cu Ceauşescu;
– Nu vreau să accept în ruptul capului că Nicolae Ceauşescu nu a fost decât o mască după care mi-am ascuns propriile slăbiciuni, am fost un laş, lipsit de demnitate, mi-am turnat colegii în schimbul unei funcţii sau al mai multor proteine, nu m-am priceput să fiu mai bun, mai serios, mai onest;
– Îl vreau pe Ceauşescu pentru că nu am curajul să-mi asum responsabilitatea că o ducem astăzi prost, fug de introspecţii incomode, sunt pasiv, neimplicat politic şi civic.
O nimica toată, recunoaşteţi. Sunt tocmai bun de lapidat.
Nu pun în discuţie, deocamdată, dacă am sau nu dreptate crezând că trăim într-o dictatură.
Observ doar nesemnificativul detaliu că de aceeaşi părere cu mine şi încadrabili deci în aceeaşi măgulitoare caracterizare a domnului Turturică, sunt, pe lângă sute de mii, dacă nu milioane de români anonimi, şi următorii (ca să aleg doar trei exemple dintr-o listă considerabil mai lungă): prof. Andrei Marga, prof. Alexandru Athanasiu, prof. Bogdan Teodorescu.
Îţi trebuie ceva tupeu şi absolvirea celor 7 ani de-acasă la fără frecvenţă pentru a-i putea acuza pe aceştia de conflict cu limba română, de primitivism intelectual şi, Magna Cum Laude, de turnarea colegilor la securitate în schimbul unei funcţii.
În comparaţie, la toate capitolele, cu cei numiţi, unde l-am putea plasa pe Dan Cristian Turturică, chiar încercând să fim binevoitori ? Greu de găsit un loc. Pentru că oriunde l-am pune, nu se vede. Ne-ar trebui o lentilă de observator astronomic pentru a distinge acest fir de praf.
Care fir de praf însă, şcolit la Academia de Dat cu Praf în Ochi, a învăţat un lucru: că maxima lui forţă distructivă se manifestă atunci când intră în ochii cuiva, infectându-l sau orbindu-l.
Asta vrea să facă, prin deşerticul său articol de azi, domnul Turtureanu. Să infecteze şi să obnubileze. Să ascundă evidenţa.
Care este că, da, Traian Băsescu are nu numai tendinţe dar şi acţiuni dictatoriale.
Să hotărăşti singur că “salariile şi pensile vor scădea cu 15%” şi să-ţi asumi asta, substituindu-te primului ministru nu doar la luarea deciziei dar şi la anunţarea ei, este un gest dictatorial.
Să refuzi propunerea de prim ministru (Johhanis) a unei majorităţi confortabile, constituită legal şi validată prin trecerea unei moţiuni de cenzură şi să impui pe cine vrei tu, în exclusiv interes personal şi total dispreţ al interesului naţional, este un gest dictatorial.
Exemple ar mai fi multe. Inutil insă a le prezenta aici deoarece, în cârca domnului Pleşu, foarte predispus în ultima vreme la pase soporifice alternate cu zvâcniri de rodeo, Cristian Turturică se crede un fel de Don Quijote cu antifoane.
Degeaba i se strigă de pe margine că Dulcineea a chelit şi că pe Rosinanta o dor şalele. Domnia sa merge mai departe, parcurgând neobosit sensul giratoriu al închipuitei sale înaintări.
https://www.conteledesaintgermain.ro/dan-turturica-un-don-quijote-cu-antifoane/20-03-2011EditorialePolemiceBasescu,Dan Turturica,dictatura,Don Quijote,Dor de Ceausescu,Opinii,prof. Alexandru Athanasiu,prof. Andrei Marga,prof. Bogdan Teodorescu,Romania Libera(Acest comentariu a fost postat la articolul din Romania Libera semnat de Dan Turturica si intitulat 'Dor de Ceausescu', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/dor-de-ceausescu-219903.html) Da, eu cred că trăim azi într-o dictatură. Să pornim discuţia de-aici. Dacă e să mă iau după domnul Turturică (grăbit să-l citeze încă...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
@CSG Chiar ai motive sa fii mai vigilent, fara gluma! Dupa inflatia de conti, in frunte cu @contele desigur, acum au intrat si pedelepre mai vechi precum @luc sau @Emil. Ma intreb cand va ajunge pe aici @alex valahul, @astalro sau @dracul in persoana.
Partea buna a lucrurilor este ca securistii au ajuns la concluzia ca ai un BLOG BUN, periculos pentru pedelepre, altfel n-ar fi tabarat aici. Partea proasta este ca va trebui sa stai cu ochii pe blog si sa nu-i lasi sa controleze blogul. Asa cum s-a intamplat cu blogul lui Mihai Voicu. Crede-ma, sunt un forumist vechi si stiu ce vorbesc.
@ioana Ai dreptate, individul care semneaza @luc este acelasi cu cel care semneaza @contele. Sau @Ingineru in DV. Ma bucur ca esti in cunostinta de cauza, fiind o cititoare a blogului Politica liberala, al deputatului Mihai Voicu. Asta spre deosebire de gazda, care probabil nu stie de acel blog si haita de portocalii care l-au napadit, inclusiv lepra asta numita @luc. Ma mira doar tupeul pedeleprei sa dea tarcoale si aici, in loc sa inventeze un nou nick, la fel cum isi schimbau identitatile bolsevicii cand erau in ,,ilegalitate”. Alte vremuri, acelasi metode, n’asa?
@CSG Este evident ca nu prea stii cine este @luc, pentru simplul motic ca n-ai citit blogul lui Mihai Voicu. A fost un blog de mare succes pana anul asta, cand haita portocalie a reusit sa-l sufoce! Inclusiv acest @luc. Ai grija, au de gand sa faca acelasi lucru si cu acest blog, in scena intrand alt portocaliu, @Emil. S-ar putea sa fie una si aceeasi persoana cu @contele, este binecunoscutul stil de lucru securist.
Multumesc, o sa fiu mai vigilent. 🙂
Conte de SG,
E amuzantă treaba cu ratingul… Ca o constatare, postările mele sunt majoritatea ascunse.
Altceva vroiam să spun: dacă Emil i se adresa lui @luc şi nu ţie?! Problemă…în acest caz trebuie schimbat repede ratingul… 🙂
Nu ai inteles NIMIC. Da’ vorbesti. De ce? Nu stiu. Intreb.
Argumentele cu care ma contestati sunt, intr-adevar, coplesitoare! 🙂
Stimate Conte de SG,
incitanta postare.Mi-a agitat intr-atat neuronii capului,incat nu m-am putut retine sa nu ciocanesc si eu timid la usa palatului pentru a livra un mic comentariu.Daca nu inoportunez,desigur…
Mai intai,dupa cum cere eticheta primirii la curti aristocratice,mes omages:stil bine definit,spirit frondeur,floreta redutabila,combativitate,dedicatie totala Cauzei.Si,bien sur,eleganta aristocratica,desi unii ar fi tentati sa considere drept aroganta lejeritatea cu care aneantizati un biet ziarist,un “fir de praf”,dupa cum edictati de la inaltimea rangului social.In fine…
Ceea ce m-a incitat cu adevarat in postarea dvs a fost sa observ miscarile de balet pe care le executati,cu stil quand meme,printre propriile dvs (in)certitudini,convingeri,si,daca-mi permiteti,incoerente.
Porniti impetuos de la convingerea ca da,e dictatura.Discutia incepe de aici.Dupa care fandati ca D’Artagnan cand spuneti “Nu pun în discuţie, deocamdată, dacă am sau nu dreptate crezând că trăim într-o dictatură”.Hmmm…Adica credeti,dar totusi va indoiti.Iata o atitudine de intelectual,se prea poate ca punand in discutie subiectul sa constatati,malgre vous,ca nu-i dictatura.Ceea ce ar afecta,desigur,consistenta premisei initiale,nu si onestitatea ei.La acest punct,v-am admirat pentru demersul dubitativ,iata,in fond,un om care posedand totusi un set de convingeri,nu exclude ca discutand sa constate ca greseste.Admirabil !
Finalul va gaseste insa,surprinzator,nu cu floreta in mana,ci cu halebarda:”Care este(evidenta-n.m.) că, da, Traian Băsescu are nu numai tendinţe dar şi acţiuni dictatoriale”.Punct.
Deci,acum e clar,este dictura.Ce rost ar mai avea sa puneti ceva in discutie ?
Oh,da,aristocratii astia si pasiunea lor pentru gablonzuri…
La rafinamentul cu care manuiti cuvintele m-as mira sa nu fi sesizat că, prins de retorică, ati cazut in tentatia unei speculatii facile.
1. “Consistenţa premise iniţiale” este afectată (in sensul care v-a făcut să-mi apreciaţi onestitatea) de dubitativul “eu cred”care o însoţeşte şi nicidecum de afirmaţia în jurul căreia v-a plăcut să brodaţi cu maliţie si anume: “Nu pun în discuţie, deocamdată, dacă am sau nu dreptate crezând că trăim într-o dictatură”. “Deocamdată” se referă aici la paragraful următor (n+1) din comentariul meu şi nicidecum la întregul comentariu.
2. Această ultimă afirmaţie ţinea de un prim pas al demonstraţiei mele, un fel de reducere la absurd. Cu alte cuvinte, “chiar şi acceptând că s-ar putea să nu am dreptate”, argumentele sub formă de acuze infamante ale domnului Turturică nu stau în picioare având în vedere că am găsit cel puţin un contraexemplu (de fapt trei) prin care le-am invalidat.
3. Un al doilea pas al demonstraţiei mele era să justific, totuşi, de ce eu cred că e dictatură. Asta în paragraful (n+2) unde limitativul “deocamdată” nu mai opera. Am considerat util să imi justific punctul de vedere, cum că “trăim într-o dictatură”, pentru că astfel aş fi invalidat şi pe fond, nu doar pe formă , pledoaria autorului. Aşadar, halebarda cu care mă înarmaţi, desfidându-mă, nu este altceva decât argumentarea acelui “eu cred” de la inceput. Orice om, când face afirmaţii contestate de alţii are dreptul (dacă nu chiar obligaţia) de a încerca să le şi justifice. Asta nu înseamnă că dă verdicte imuabile.
Aşadar gablonzul atârnă de reverul dumneavoastă, ceea ce, e adevărat, dă demonstraţiei pe care aţi încercat-o un aer de ieftinătate. Forma însă, cum am spus, destul de rafinată, vă salvează mesajul.
Vă mai aştept!
CdSG,
Chiar nu pot sa cred ca nu stii ca luc este “contele”.Hendrix,cu tot limbajul lui “dintr-o bucata” si cu stilul alb/negru,il ghicise bine(ba chiar cred ca ii citise bine si nickul sub care scrie la Mihai Voicu pe blog).Cred ca iti place sa te joci:)
Trec pe aici in fiecare zi,sa imi incarc bateriile.Multumesc
Regret dar habar n-am cine e luc / Hendrix. Ce performante are de ar fi trebuit sa aflu de el pana acum? Mi-ai fi de folos cu niscaiva aduceri la zi 🙂
De data asta nu prea sunt de acord cu tine. Turturica e un jurnalist inteligent, nu e Don Quijote. Si el, alaturi de multi romani, nu vrea sa accepte realitatea, incercand sa demoleze demersul. Daca e rea credinta sau nu, ramane de vazut, desi prima ipoteza pare mai plauzibila.
Exercitiul pe care il facem aici e cat se poate de sanatos. Americanii pe care ne place sa ii luam drept model se intrebau in mod foarte serios daca nu se indreapta spre dicatatura cand George Bush Jr incepea conflicte externe fara aprobarea Congresului, deviatie serioasa de la Constitutia SUA. Chiar daca Presedintele nu incalca Constitutia, faptul ca un comportament mai extravagant este privit cu maxima suspiciune trebuie sa bucure, nu sa ingrijoreze. Negarea introspectiei si chestionarii actiunilor politicienilor e semn de autism politic, care de obicei se termina prost. Pe fond, si Plesu si Turturica nu au deloc dreptate cand isi arata iritarea.
Argumentul ultimo si letal este ca “suntem in UE si NATO, doar nu crezi ca ….”. Ba da, cred. Si Spania lui Francisco Franco era in NATO, si era un pui de dictatura de toata frumusetea. In plus, ultimele declaratii ale Presedintelui privind pozitia noastra in Libia ma fac sa ma gandesc daca suntem in continuare privit ca un partener serios al NATO. Pacat de soldatii care mor in Afganistan si Irak sa cumpere bonitate politica unor politicieni in deriva. Iar UE recunoaste deschis ca a gresit la admiterea Romanieie si nu rateaza nici o ocazie sa isi arate nemultumirea fata de evolutiile din tara. Deci subtire. Si oricum, pe fond ramane atitudinea mioritica de a lasa pe altul sa-ti faca treaba, aboslut orice treaba, care este substratul letargiei marii mase a cetatenilor.
A doua tema este lugubra. Ceausismul. Cand se face referire la trecut, oamenii compara un intreg sistem politic si economic, nu doar pe Basescu si Ceausescu. Manipulare finuta, in care Traian Basescu apare ca realizatorul transformarilor din ultimii 20 de ani, cand el a fost mai degraba un parior/speculator decat un vector al schimbarilor. Iar comparatia este mai buna decat se crede, daca ne raportam la Romania anilor ’70: exista si atunci o relativa libertate de miscare, se mai injura pe la colturi, economia era pe val, institute de cercetare create, centrala nuclearo-electrica, baraje, obiective economice construite in strainatate. Impresionant, nu ? Si, ca sa-l citam pe Dinu Patriciu, la baza era o sincera preocupare pentru performanta, productivitate si disciplina. Deci Traian Basescu, prin ochii unui fost strungar, care isi aduce aminte de tineretea lui din ’70, are toate sansele sa iasa pe locul doi. Cu argumente!
Ceea ce trebuie insa sa pricepem din aceasta comparatie, interesanta de altfel, este ca formula politica poate distruge semnificativ momentele de prosperitate economica, si ca izolarea dupa la saracie. Chestia ca “un pic de dictatura e buna, ca prea li s-a urcat la cap!” e complet paguboasa pe termen lung, cu exemplul concret al propriei noastre experiente. Una din caracteristicile dictaturii e ca poate fi oprita doar prin revolutie. Azi ca si ieri, modul defectuos de a face polictica aduce esec economic, cu implicatii directe in viata fiecaruia. A merge cu viteza in aceeas directie ne va duce si mai departe de liman. O schimbare e necesara, destul de rapid, altfel tara va ajunge undeva intre Libia si Egipt, iar actualii conducatori si fanii lor vor avea optiuni similare cu Mubarak si Ghadaffi.
Chiar daca nu esti de acord cu mine eu tot imi mentin aprecierile pe care ti le-am transmis la comentariul anterior. Spui ce spui cu farmec si personalitate, ceea ce mi se pare cel mai important.
Nu-ti impartasesc parerea ca Turturica ar fi un tip de o inteligenta care sa starneasca interes. Cred ca un articol ca asta pe care il comentam il descalifica. Practic a luat editorialul lui Plesu pe aceeasi tema si a brodat pe tivul lui. Daca ar fi un ziarist subiectiv dar sincer, l-as putea cautiona. Mi se pare insa partinitor din oportunism si fortand argumentele tocmai pentru ca nu le extrage din niste convingeri profunde si total asimilate.