Dan Turturică, un Don Quijote cu antifoane
(Acest comentariu a fost postat la articolul din Romania Libera semnat de Dan Turturica si intitulat „Dor de Ceausescu”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/dor-de-ceausescu-219903.html)
Da, eu cred că trăim azi într-o dictatură. Să pornim discuția de-aici.
Dacă e să mă iau după domnul Turturică (grăbit să-l citeze încă din primul paragraf pe Andrei Pleșu, ca să pară mai credibil), atunci mă fac vinovat de următoarele:
-Â Â Â Â Â Â Â Â Â Sunt în conflict cu limba română, sunt de rea credință și dovedesc lipsă de considerație față de victimele adevăratelor dictaturi;
-Â Â Â Â Â Â Â Â Â Am minte îngustă, sunt primitiv intelectual, nu am caracter, sunt flașnetă, nu mi-am decontat încă relația cu Ceaușescu;
-Â Â Â Â Â Â Â Â Â Nu vreau să accept în ruptul capului că Nicolae Ceaușescu nu a fost decât o mască după care mi-am ascuns propriile slăbiciuni, am fost un laș, lipsit de demnitate, mi-am turnat colegii în schimbul unei funcții sau al mai multor proteine, nu m-am priceput să fiu mai bun, mai serios, mai onest;
-Â Â Â Â Â Â Â Â Â Îl vreau pe Ceaușescu pentru că nu am curajul să-mi asum responsabilitatea că o ducem astăzi prost, fug de introspecții incomode, sunt pasiv, neimplicat politic și civic.
O nimica toată, recunoașteți. Sunt tocmai bun de lapidat.
Nu pun în discuție, deocamdată, dacă am sau nu dreptate crezând că trăim într-o dictatură.
Observ doar nesemnificativul detaliu că de aceeași părere cu mine și încadrabili deci în aceeași  măgulitoare caracterizare a domnului Turturică, sunt, pe lângă sute de mii, dacă nu milioane de români anonimi, și următorii (ca să aleg doar trei exemple dintr-o listă considerabil mai lungă): prof. Andrei Marga, prof. Alexandru Athanasiu, prof. Bogdan Teodorescu.
Îți trebuie ceva  tupeu și absolvirea celor 7 ani de-acasă la fără frecvență pentru a-i putea acuza pe aceștia de conflict cu limba română, de primitivism intelectual și, Magna Cum Laude, de turnarea colegilor la securitate în schimbul unei funcții.
În comparație, la toate capitolele, cu cei numiți, unde l-am putea plasa pe Dan Cristian Turturică, chiar încercând să fim binevoitori ? Greu de găsit un loc. Pentru că oriunde l-am pune, nu se vede. Ne-ar trebui o lentilă de observator astronomic pentru a distinge acest fir de praf.
Care fir de praf însă, școlit la Academia de Dat cu Praf în Ochi, a învățat un lucru: că maxima lui forță distructivă se manifestă atunci când intră în ochii cuiva, infectându-l sau orbindu-l.
Asta vrea să facă, prin deșerticul său articol de azi, domnul Turtureanu. Să infecteze și să obnubileze. Să ascundă evidența.
Care este că, da, Traian Băsescu are nu numai tendințe dar și acțiuni dictatoriale.
Să hotărăști singur că „salariile și pensile vor scădea cu 15%” și să-ți asumi asta, substituindu-te primului ministru nu doar la luarea deciziei dar și la anunțarea ei, este un gest dictatorial.
Să refuzi propunerea de prim ministru (Johhanis) a unei majorități confortabile, constituită legal și validată prin trecerea unei moțiuni de cenzură și să impui pe cine vrei tu, în exclusiv interes personal și total dispreț al interesului național, este un gest dictatorial.
Exemple ar mai fi multe. Inutil insă a le prezenta aici deoarece, în cârca domnului Pleșu, foarte predispus în ultima vreme la pase soporifice alternate cu zvâcniri de rodeo, Cristian Turturică se crede un fel de Don Quijote cu antifoane.
Degeaba i se strigă de pe margine că Dulcineea a chelit și că pe Rosinanta o dor șalele. Domnia sa merge mai departe, parcurgând neobosit sensul giratoriu al închipuitei sale înaintări.
https://www.conteledesaintgermain.ro/dan-turturica-un-don-quijote-cu-antifoane/20-03-2011EditorialePolemiceBasescu,Dan Turturica,dictatura,Don Quijote,Dor de Ceausescu,Opinii,prof. Alexandru Athanasiu,prof. Andrei Marga,prof. Bogdan Teodorescu,Romania Libera(Acest comentariu a fost postat la articolul din Romania Libera semnat de Dan Turturica si intitulat 'Dor de Ceausescu', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/dor-de-ceausescu-219903.html) Da, eu cred că trăim azi într-o dictatură. Să pornim discuția de-aici. Dacă e să mă iau după domnul Turturică (grăbit să-l citeze încă...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
@CSG Chiar ai motive sa fii mai vigilent, fara gluma! Dupa inflatia de conti, in frunte cu @contele desigur, acum au intrat si pedelepre mai vechi precum @luc sau @Emil. Ma intreb cand va ajunge pe aici @alex valahul, @astalro sau @dracul in persoana.
Partea buna a lucrurilor este ca securistii au ajuns la concluzia ca ai un BLOG BUN, periculos pentru pedelepre, altfel n-ar fi tabarat aici. Partea proasta este ca va trebui sa stai cu ochii pe blog si sa nu-i lasi sa controleze blogul. Asa cum s-a intamplat cu blogul lui Mihai Voicu. Crede-ma, sunt un forumist vechi si stiu ce vorbesc.
@ioana Ai dreptate, individul care semneaza @luc este acelasi cu cel care semneaza @contele. Sau @Ingineru in DV. Ma bucur ca esti in cunostinta de cauza, fiind o cititoare a blogului Politica liberala, al deputatului Mihai Voicu. Asta spre deosebire de gazda, care probabil nu stie de acel blog si haita de portocalii care l-au napadit, inclusiv lepra asta numita @luc. Ma mira doar tupeul pedeleprei sa dea tarcoale si aici, in loc sa inventeze un nou nick, la fel cum isi schimbau identitatile bolsevicii cand erau in ,,ilegalitate”. Alte vremuri, acelasi metode, n’asa?
@CSG Este evident ca nu prea stii cine este @luc, pentru simplul motic ca n-ai citit blogul lui Mihai Voicu. A fost un blog de mare succes pana anul asta, cand haita portocalie a reusit sa-l sufoce! Inclusiv acest @luc. Ai grija, au de gand sa faca acelasi lucru si cu acest blog, in scena intrand alt portocaliu, @Emil. S-ar putea sa fie una si aceeasi persoana cu @contele, este binecunoscutul stil de lucru securist.
Multumesc, o sa fiu mai vigilent. 🙂
Conte de SG,
E amuzantă treaba cu ratingul… Ca o constatare, postările mele sunt majoritatea ascunse.
Altceva vroiam să spun: dacă Emil i se adresa lui @luc și nu ție?! Problemă…în acest caz trebuie schimbat repede ratingul… 🙂
Nu ai inteles NIMIC. Da’ vorbesti. De ce? Nu stiu. Intreb.
Argumentele cu care ma contestati sunt, intr-adevar, coplesitoare! 🙂
Stimate Conte de SG,
incitanta postare.Mi-a agitat intr-atat neuronii capului,incat nu m-am putut retine sa nu ciocanesc si eu timid la usa palatului pentru a livra un mic comentariu.Daca nu inoportunez,desigur…
Mai intai,dupa cum cere eticheta primirii la curti aristocratice,mes omages:stil bine definit,spirit frondeur,floreta redutabila,combativitate,dedicatie totala Cauzei.Si,bien sur,eleganta aristocratica,desi unii ar fi tentati sa considere drept aroganta lejeritatea cu care aneantizati un biet ziarist,un „fir de praf”,dupa cum edictati de la inaltimea rangului social.In fine…
Ceea ce m-a incitat cu adevarat in postarea dvs a fost sa observ miscarile de balet pe care le executati,cu stil quand meme,printre propriile dvs (in)certitudini,convingeri,si,daca-mi permiteti,incoerente.
Porniti impetuos de la convingerea ca da,e dictatura.Discutia incepe de aici.Dupa care fandati ca D’Artagnan cand spuneti „Nu pun în discuție, deocamdată, dacă am sau nu dreptate crezând că trăim într-o dictatură”.Hmmm…Adica credeti,dar totusi va indoiti.Iata o atitudine de intelectual,se prea poate ca punand in discutie subiectul sa constatati,malgre vous,ca nu-i dictatura.Ceea ce ar afecta,desigur,consistenta premisei initiale,nu si onestitatea ei.La acest punct,v-am admirat pentru demersul dubitativ,iata,in fond,un om care posedand totusi un set de convingeri,nu exclude ca discutand sa constate ca greseste.Admirabil !
Finalul va gaseste insa,surprinzator,nu cu floreta in mana,ci cu halebarda:”Care este(evidenta-n.m.) că, da, Traian Băsescu are nu numai tendințe dar și acțiuni dictatoriale”.Punct.
Deci,acum e clar,este dictura.Ce rost ar mai avea sa puneti ceva in discutie ?
Oh,da,aristocratii astia si pasiunea lor pentru gablonzuri…
La rafinamentul cu care manuiti cuvintele m-as mira sa nu fi sesizat că, prins de retorică, ati cazut in tentatia unei speculatii facile.
1. „Consistența premise inițiale” este afectată (in sensul care v-a făcut să-mi apreciați onestitatea) de dubitativul „eu cred”care o însoțește și nicidecum de afirmația în jurul căreia v-a plăcut să brodați cu maliție si anume: „Nu pun în discuție, deocamdată, dacă am sau nu dreptate crezând că trăim într-o dictatură”. „Deocamdată” se referă aici la paragraful următor (n+1) din comentariul meu și nicidecum la întregul comentariu.
2. Această ultimă afirmație ținea de un prim pas al demonstrației mele, un fel de reducere la absurd. Cu alte cuvinte, „chiar și acceptând că s-ar putea să nu am dreptate”, argumentele sub formă de acuze infamante ale domnului Turturică nu stau în picioare având în vedere că am găsit cel puțin un contraexemplu (de fapt trei) prin care le-am invalidat.
3. Un al doilea pas al demonstrației mele era să justific, totuși, de ce eu cred că e dictatură. Asta în paragraful (n+2) unde limitativul „deocamdată” nu mai opera. Am considerat util să imi justific punctul de vedere, cum că „trăim într-o dictatură”, pentru că astfel aș fi invalidat și pe fond, nu doar pe formă , pledoaria autorului. Așadar, halebarda cu care mă înarmați, desfidându-mă, nu este altceva decât argumentarea acelui „eu cred” de la inceput. Orice om, când face afirmații contestate de alții are dreptul (dacă nu chiar obligația) de a încerca să le și justifice. Asta nu înseamnă că dă verdicte imuabile.
Așadar gablonzul atârnă de reverul dumneavoastă, ceea ce, e adevărat, dă demonstrației pe care ați încercat-o un aer de ieftinătate. Forma însă, cum am spus, destul de rafinată, vă salvează mesajul.
Vă mai aștept!
CdSG,
Chiar nu pot sa cred ca nu stii ca luc este „contele”.Hendrix,cu tot limbajul lui „dintr-o bucata” si cu stilul alb/negru,il ghicise bine(ba chiar cred ca ii citise bine si nickul sub care scrie la Mihai Voicu pe blog).Cred ca iti place sa te joci:)
Trec pe aici in fiecare zi,sa imi incarc bateriile.Multumesc
Regret dar habar n-am cine e luc / Hendrix. Ce performante are de ar fi trebuit sa aflu de el pana acum? Mi-ai fi de folos cu niscaiva aduceri la zi 🙂
De data asta nu prea sunt de acord cu tine. Turturica e un jurnalist inteligent, nu e Don Quijote. Si el, alaturi de multi romani, nu vrea sa accepte realitatea, incercand sa demoleze demersul. Daca e rea credinta sau nu, ramane de vazut, desi prima ipoteza pare mai plauzibila.
Exercitiul pe care il facem aici e cat se poate de sanatos. Americanii pe care ne place sa ii luam drept model se intrebau in mod foarte serios daca nu se indreapta spre dicatatura cand George Bush Jr incepea conflicte externe fara aprobarea Congresului, deviatie serioasa de la Constitutia SUA. Chiar daca Presedintele nu incalca Constitutia, faptul ca un comportament mai extravagant este privit cu maxima suspiciune trebuie sa bucure, nu sa ingrijoreze. Negarea introspectiei si chestionarii actiunilor politicienilor e semn de autism politic, care de obicei se termina prost. Pe fond, si Plesu si Turturica nu au deloc dreptate cand isi arata iritarea.
Argumentul ultimo si letal este ca „suntem in UE si NATO, doar nu crezi ca ….”. Ba da, cred. Si Spania lui Francisco Franco era in NATO, si era un pui de dictatura de toata frumusetea. In plus, ultimele declaratii ale Presedintelui privind pozitia noastra in Libia ma fac sa ma gandesc daca suntem in continuare privit ca un partener serios al NATO. Pacat de soldatii care mor in Afganistan si Irak sa cumpere bonitate politica unor politicieni in deriva. Iar UE recunoaste deschis ca a gresit la admiterea Romanieie si nu rateaza nici o ocazie sa isi arate nemultumirea fata de evolutiile din tara. Deci subtire. Si oricum, pe fond ramane atitudinea mioritica de a lasa pe altul sa-ti faca treaba, aboslut orice treaba, care este substratul letargiei marii mase a cetatenilor.
A doua tema este lugubra. Ceausismul. Cand se face referire la trecut, oamenii compara un intreg sistem politic si economic, nu doar pe Basescu si Ceausescu. Manipulare finuta, in care Traian Basescu apare ca realizatorul transformarilor din ultimii 20 de ani, cand el a fost mai degraba un parior/speculator decat un vector al schimbarilor. Iar comparatia este mai buna decat se crede, daca ne raportam la Romania anilor ’70: exista si atunci o relativa libertate de miscare, se mai injura pe la colturi, economia era pe val, institute de cercetare create, centrala nuclearo-electrica, baraje, obiective economice construite in strainatate. Impresionant, nu ? Si, ca sa-l citam pe Dinu Patriciu, la baza era o sincera preocupare pentru performanta, productivitate si disciplina. Deci Traian Basescu, prin ochii unui fost strungar, care isi aduce aminte de tineretea lui din ’70, are toate sansele sa iasa pe locul doi. Cu argumente!
Ceea ce trebuie insa sa pricepem din aceasta comparatie, interesanta de altfel, este ca formula politica poate distruge semnificativ momentele de prosperitate economica, si ca izolarea dupa la saracie. Chestia ca „un pic de dictatura e buna, ca prea li s-a urcat la cap!” e complet paguboasa pe termen lung, cu exemplul concret al propriei noastre experiente. Una din caracteristicile dictaturii e ca poate fi oprita doar prin revolutie. Azi ca si ieri, modul defectuos de a face polictica aduce esec economic, cu implicatii directe in viata fiecaruia. A merge cu viteza in aceeas directie ne va duce si mai departe de liman. O schimbare e necesara, destul de rapid, altfel tara va ajunge undeva intre Libia si Egipt, iar actualii conducatori si fanii lor vor avea optiuni similare cu Mubarak si Ghadaffi.
Chiar daca nu esti de acord cu mine eu tot imi mentin aprecierile pe care ti le-am transmis la comentariul anterior. Spui ce spui cu farmec si personalitate, ceea ce mi se pare cel mai important.
Nu-ti impartasesc parerea ca Turturica ar fi un tip de o inteligenta care sa starneasca interes. Cred ca un articol ca asta pe care il comentam il descalifica. Practic a luat editorialul lui Plesu pe aceeasi tema si a brodat pe tivul lui. Daca ar fi un ziarist subiectiv dar sincer, l-as putea cautiona. Mi se pare insa partinitor din oportunism si fortand argumentele tocmai pentru ca nu le extrage din niste convingeri profunde si total asimilate.