Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

REVISTA PRESEI DE SAMBATA

Mă voi referi la două iniţiative de ripostă civică mult popularizate prin presă în ultima vreme:

–                          Mişcarea de Rezistenţă (MR) iniţiată de Marius Tucă şi promovată prin intermediu Jurnalului Naţional;

–                          Alianţa pentru o Românie Curată (ARC) gândită printe alţii de Alina Mungiu – Pippidi, care i-a dedicat şi editorialul din România Liberă din 18 noiembrie 2010 intitulat “Stimate domnule prim – ministru”.

Deşi sunt preocupat în cel mai înalt grad de întrebarea “ce-aş putea face, cât nu e prea târziu, să ajut şi la a doua eliberare a ţării mele de sub dictatură”, mărturisesc că ideea de a mă afilia vreuneia dintre aceste forme de reacţie enumerate anterior nu mă atrage deloc. De ce? Pentru că mi se par lente, moralizatoare fără a fi mobilizatoare, neimperative, adecvate poate normalităţii şi reflecţiei de tip workshop dar nu şi haosului din vreme de război.

MR promitea, prin iniţiatorul ei Marius Tucă şi prin Manifestul – Petiţie lansat de acesta

( http://www.petitieonline.ro/petitie/sa_sustinem_miscarea_de_rezistenta-p14834050.html ), următoarele:

“Este nevoie de mai mult. E nevoie să fim mai mulţi. Şi în loc de evadare, de retragere în clopotul de sticlă sau turnul de fildeş, să lansăm contraatacul. În loc de dispreţ, lupta. În loc de un manifest cultural, o mişcare de rezistenţă. O mişcare definită prin patriotism mândru, dar nu naţionalism îngust. O contraofensivă a victoriilor muncite şi a valorii confirmate de timp. A calităţii împotriva cantităţii. A excelenţei impotriva mediocrităţii.  O mişcare cu dimensiuni culturale, dar şi sociale, într-o anume măsură politice, dar şi comerciale. Prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie: ziar, TV, internet, radio, până la acţiuni de gherilă şi manifeste. Cu toate forţele: de la lideri de opinie până la susţinători, sponsori şi parteneri, persoane fizice sau juridice”.

Frumos spus. Dar ce s-a ales? A trecut mai mult de un an de la lansare şi? În afară de o listă lungă de semnatari, unii ce şi-au vrut  reîmprospătată notorietatea, alţii gata a se împăca, prin acest gest, cu ideea că nu puteau rămâne impasibili la scufundarea mută a poporului lor, nimic. Unde e contraatacul? Unde sunt manifestele şi acţiunile de gherilă? A văzut cineva aşa ceva?

Eu îl preţuiesc pe Marius Tucă şi, prin simpla lui exasperare care a dus la naşterea acestei MR, îl simt aliatul meu moral. Nu ştiu însă dacă natura lui profundă este una de martir. Pentru că numai o astfel de configuraţie genetică, foarte rară şi autojertfitoare, ar putea împinge angajamentele din petiţie spre împlinire şi Mişcarea de Rezistenţă spre victorie.

Tare mi-e teamă însă că, dacă s-ar face un apel către toţi semnatarii petiţiei să vină pe 21 decembrie 2010 în Piaţa Universităţii pentru ca, sub conducerea lui Marius Tucă, să redeschidă balconul şi lupta de eliberare de sub actuala dictatură a abuzului, a bunului plac, a hoţiei şi minciunii, vom întâlni acolo mai multă poliţie şi infiltraţi decât ostaşi oneşti ai MR.

ARC este născută mai recent, în cursul acestei luni, noiembrie 2010. Profilul, obiectivele şi mijloacele ei de luptă sunt descrise pe situl http://www.romaniacurata.ro/despre-noi.php iar editorialul Alinei Mungiu – Pippidi invocat la început poate fi citit accesând linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/stimate-domnule-prim-ministru-206343.html . La acest editorial am făcut un scurt comentariu intitulat “Farsa cu Boc prim – ministru”, pe care il voi posta tot astazi pe blog.

Nu fac alte comentarii asupra strategiei ARC decât că mi se pare o încercare de curăţire cu mopul şi aspiratorul a unui teatru de război unde, din dosul ruinelor şi de sub munţii de gunoaie, pândesc şobolanii – lunetişti pentru care actuala stare a ţării este raiul pe pământ.

Pentru a vă forma o părere, vă invit să vedeţi Colegiul Editorial al acestei alianţe. Dacă după asta veţi mai avea vreo tragere de inimă să vă lansaţi în iluzia curăţirii României alături de astfel de oameni, înseamnă că s-ar putea ca eu să greşesc şi izbăvirea ţării să fie mai aproape decât sunt capabil să sper.

Părerile mele despre Mircea Marian şi Sabina Fati le-aţi putut citi pe acest blog sau, dacă nu încă, le puteţi citi acum. Rămân solidar cu ele. Despre Andreea Pora şi Ioana Lupea n-am scris dar, sunt sigur, voi toţi le cunoaşteţi din EVZ. Vă inspiră încredere?

Mai sunt acolo nume pe care nu le cunosc, deci nu mă pronunţ asupra lor. Dar sunt şi două persoane pe care le apreciez: Alina Mungiu Pippidi şi Cătălin Tolontan, cărora le doresc succes şi nervi tari atunci când vor trebui, inevitabil, să lovească cu dezvăluirile lor favoriţi ai EVZ şi RL.

Până la urmă trebuie răspuns la întrebarea “ce sau pe cine vor să cureţe aceşti oameni?”.

O Românie curată poate fi o Românie fără mafioţi, demagogi, oportunişti lipsiţi de scrupule, politicieni fără Vuitoane, vile – mausoleu şi fiice plantate la Bruxelles.

Dar, o Românie curată poate fi, în accepţia unora,  şi o Românie ce a scăpat de povara poporului său pauper, luat în cătare de actualii guvernanţi, spre exterminare. În acest caz ar trebui să se numească mai degrabă “România curăţată”.

Contele de Saint GermainRevista presei de sambataAlianţa pentru o Românie Curată,Alina Mungiu Pippidi,Marius Tuca,Mişcarea de Rezistenţă,Mircea Marian,Pora,TolontanREVISTA PRESEI DE SAMBATA Mă voi referi la două iniţiative de ripostă civică mult popularizate prin presă în ultima vreme: -                          Mişcarea de Rezistenţă (MR) iniţiată de Marius Tucă şi promovată prin intermediu Jurnalului Naţional; -                          Alianţa pentru o Românie Curată (ARC) gândită printe alţii de Alina Mungiu – Pippidi, care i-a...Blog politic si polemic