Scorul acestui articol
[Total: 154 voturi. Media: 4.9]

 

Protuberanţă” şi „proeminenţă” sunt doi termeni pe care DEX-ul îi defineşte cam la fel. Atunci, însă, când într-o exprimare nuanţele chiar contează, folosirea unuia sau altuia poate face diferenţa.

Nu e greşit să spui: „femeile au în zona pieptului două protuberanţe”. Dacă, însă, vrei s-o evaluezi la capitolul topless pe Mădălina Ghenea,  mi se pare mai sugestiv să spui că ea are în zona respectivă două „proeminenţe”.

Până la urmă, tuberanţă (de la pro-tuberanţă) nici nu ştiu să existe în limba română. În vreme ce „eminenţă” (de la pro-eminenţă)… ohoho! Aţi înţeles unde bat!

***

Acum, la subiect!

Detest limbajul vulgar. În general mă crispez când îl aud, chiar dacă îl aud tot mai des şi mai peste tot.  Nu-l folosesc, dar nu neapărat pentru că „nu se face” ci pentru că, zic eu, nu mi se potriveşte, mie, deloc. Mi se pare că m-ar urâţi exagerat şi nu vreau să mai adaug agravante la ceea ce-mi transmite zilnic oglinda. Am şi eu micile mele cochetării.

Am întâlnit însă persoane cărora le stă chiar bine să vorbească, uneori, mai… buruienos. Au o naturaleţe aparte care li se trage dintr-un talent extrem de rar, acela de şti să folosească vorbele deocheate exact la momentul potrivit şi în contextul optim. Construiesc ideile ca pe nişte forme din cioburi, ce nu pot fi desăvârşite fără nişte accente mai tăioase şi mai… colorate.

După gustul meu, Dana Budeanu face parte din categoria aceasta rară, mai sus descrisă. Pentru ea culorile sunt esenţiale, iar potrivirea lor în produsele pe care le livrează publicului, fie ele vestimentare, ideatice sau retorice,  ţine de artă în general şi de arta seducţiei în particular. De-asta, mai mult ca sigur, are şi audienţa pe care o are. Iar publicul ei nu este doar unul fidel, ci şi unul suficient de sofisticat ca să aprecieze la justa valoare combinaţia de sinceritate, temeritate, nonconformism şi talent pamfletar pe  care „Dănuţa” le-o oferă.

Pentru toate aceste însuşiri, şi preluându-i fabulistic obiceiul de a-şi alinta cu porecle subiecţii importanţi, am numit-o şi eu, într-un articol mai vechi, „Pupăza din tei”. Azi devine „pupăza din titlu”.

***

După revoluţie, lipsita de relief presă scrisă românească a început să se umple de „protuberanţe”. Puzderie de foşti autori la gazeta de perete a întreprinderii s-au năpustit spre gloria rapidă a gazetăriei. Din tot acest val de aspiranţi, doar trei au devenit, în timp, „proeminenţe” ale jurnalismului: Ion Cristoiu, CTP şi Cornel Nistorescu. În prezent au mai rămas doar doi ca repere, cel din mijloc eşuând lamentabil în nămolul propriului său propagandism politic.

Ei bine, unul dintre cei doi rămaşi, Cornel Nistorescu, pe care îl citesc de fiecare  dată cu interes, dar, şi mai important, cu plăcere, m-a surprins zilele trecute cu un editorial intitulat „Mahalaua pe micul ecran”. Criticând o situaţie reală, dar generalizată în România, şi anume angajarea partizană a unui post de televiziune în campania electorală, domnia sa a încercat să-şi ranforseze argumentaţia referindu-se la invitarea Danei Budeanu  într-o emisiune a acelui post ca la o „coborâre în mahala”.

Strict stilistic, mi s-a  părut strident şi rebarbativ ca, din poziţia unui „proeminent” din doi câţi mai are România, să  te năpusteşti împotriva unei femei totuşi inteligentă, totuşi curajoasă, totuşi de succes, cu artileria grea la cadenţă de foc continuu. În nici şase rânduri: şi „modistă” şi „starletă” şi „mahalagioaică” şi „îmbătată de succesul stilului ei flecar”…

Cam mult, şi, zic, eu, cam nedrept.

Să-şi fi pierdut, brusc, simţul umorului, Cornel Nistorescu? Să nu mai deosebească ironia isteaţă şi  bine articulată, fie ea şi corozivă, de golănia primitivă?

Să-l fi deranjat într-atât susţinerea  frenetica şi asumată de către Dănuţa a Gabrielei Firea încât să refuze a observa şi câte ceva bun  (sau de talent) în prestaţia acesteia?

Eu cred, mai degrabă, în ipoteza unui „episod pasager de daltonism” la domnul Nistorescu. „Pupăza” Dana  Budeanu l-a ameţit pe moment cu jocurile ei de culori, şi, blocat în descifrarea corectă a acestora, tabloul i s-a părut chicios, dizarmonic, de criticat.

Oricum, în interviul cu pricina nu poate fi vorba de mahala şi mahalagism. Cu elemente împrumutate din aceste zone, Dana Budeanu a creat  un stil. Şi, ca de fiecare dată, a făcut super audienţă.

Sunt sigur că, mai devreme sau mai târziu, Cornel Nistorescu va accepta, cu obiectivitatea care l-a transformat în reper pentru mulţi, că Dana Budeanu are şi calităţi, că este mai mult decât o starletă.

Ş, deşi a avut numeroase comentarii favorabile la articolul menţionat, sunt sigur că domnul Nistorescu a înţeles că ele, în marea lor majoritate, erau generate de un resort politic.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/09/nistorescu-500x189.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/09/nistorescu-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeCornel Nistorescu,daltonist,Dana Budeanu,Madalina Ghenea,proeminenta,protuberanta,pupaza  Protuberanţă” şi „proeminenţă” sunt doi termeni pe care DEX-ul îi defineşte cam la fel. Atunci, însă, când într-o exprimare nuanţele chiar contează, folosirea unuia sau altuia poate face diferenţa. Nu e greşit să spui: „femeile au în zona pieptului două protuberanţe”. Dacă, însă, vrei s-o evaluezi la capitolul topless pe...Blog politic si polemic