Când dosarele ajung la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Există dosare şi … dosare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la dosarele care ajung spre judecare la ÎCCJ pe calea firească a procedurilor juridice. Acestea pun destine de muritori de rând în mâinile unor îndumnezeiţi laici care, creştineşte sau nu, capătă drept de viaţă şi de moarte asupra celor pe care-i judecă. Cât e de drept sau moral este acest lucru, rămâne un subiect complex pe care nu îmi propun eu să-l dezbat acum şi aici.
Ceea ce însă aş vrea să comentez se referă la un alt fel de dosare care ajung la ÎCCJ. Este vorba de dosarele întocmite de serviciile secrete despre vulnerabilităţile judecătorilor de la această instanţă supremă.
E de notorietate că Traian Băsescu, peste tot pe unde a condus, a plantat în poziţii cheie nu doar persoane obediente ci şi şantajabile. Aceasta este una dintre constantele manageriale ale celor formaţi la şcoala lui Pleşiţă, Postelnicu, Iulian Vlad. Când şi-a terminat cel de-al doilea mandat de preşedinte, legenda spune că a plecat de la Cotroceni cu un vraf de dosare strict secrete, obţinute în timp de la SRI. Ca să facă ce cu ele? Să le folosească drept monedă de schimb pentru a-şi salva bătrâneţile de igrasie.
Din perspectiva pe care i-a oferit-o cunoaşterea în detaliu a funcţionării instituţiilor de forţă din sfera justiţiei, ţintele pe care trebuia să le controleze cu prioritate pentru a se pune la adăpost de procese şi condamnări postmandate erau şefii de la SRI, DNA, ÎCCJ. Sunt convins că despre toţi aceştia (dar nu numai) deţine, bine ascunsă şi multiplicată, o întreagă arhivă cu dovezi compromiţătoare.
Băsescu a încercat să se protejeze şi cu legea. Ştiindu-şi foarte bine dosarele cu probleme, cele mult discutate în presă, a avut grijă ca noile coduri să includă prevederi care fie să reducă termenele de prescriere fie să micşoreze pedepsele pentru infracţiunile de care putea fi el acuzat.
Realitatea însă i-a umilit, pur şi simplu, capacitatea de anticipare şi de prevenţie. Ce folos că dosarul Flota a fost clasat în regim de urgenţă (cum probabil stabilise cu Codruţa Kovesi) când au apărut, năucitor, dosarul Microsoft, apoi dosarul retrocedărilor, apoi valul de denunţuri ţintind nemilos în campania sa electorală din 2009, apoi războiul fratricid dintre Elena Udrea şi SRI. Abia ce s-au împlinit două luni de când a trecut în civilie şi spectrul defilării cu cătuşe prin faţa camerelor de luat vederi ale Antena 3 îi bântuie nopţile şi îi întunecă zilele.
Noile evoluţii l-au obligat la o reevaluare a tacticilor de apărare. Şi-a reordonat dosarele compromiţătoare, în funcţie de utilitate şi oportunitate, şi-a permutat ţintele predilecte. Un atac cu dezvăluiri letale la adresa cuplului Coldea – Kovesi nu i se mai pare suficient de promiţător. Odată ce robinetul interceptărilor şi denunţurilor a fost deschis, odată ce rechizitoriile procurorilor au apărut în presă cu detalii nu doar despre persoane dar şi despre întregi reţele mafiote care se revendică de la el, distrugerea celor doi şerpi pe care i-a încălzit la sân nu i-ar aduce mari beneficii. În schimb l-ar expune la contradezvăluiri din partea acestora, care chiar că l-ar putea îngropa definitiv.
Dacă salvarea mai poate veni de undeva, atunci singura speranţă se îndreaptă către ÎCCJ. Ea, prin îndumnezeiţii ei laici, va judeca şi va avea cuvântul final. Acolo trebuie folosit arsenalul compromiţător subtilizat de la SRI, ca ameninţare de totul sau nimic; pentru a evita cu orice preţ “pollice verso” (“ degetul mare în jos”).
Gladiatorul Băsescu va ajunge, în curând, la mâna doamnei judecător Livia Stanciu, la degetul ei mare care s-ar putea orienta, catastrofal, în jos sau, dimpotrivă, în sus, spre achitare ori condamnare cu suspendare.
Susţinerea declarată ostentativ pentru Elena Udrea, clamarea încrederii în nevinovăţia ei, nu reprezintă pentru Traian Băsescu altceva decât tertipuri de supravieţuire, tactici de adormire a fiarei încolţite. Frica lui Traian de trădarea Elenei este, deocamdată, mai mare şi mai fizică decât chiar frica de o furtună de gradul 10 în mijlocul Pacificului.
Nu ştiu dacă Traian Băsescu, în situaţia critică în care a ajuns, îşi va permite luxul de a-şi consuma pe Elena Udrea muniţia destinată ÎCCJ. Să încerce, adică, a o salva de arestarea preventivă care se judecă azi.
Cum, de asemenea, nu ştiu dacă, retrimisă pentru 30 de zile în celula ei de topless, cu vece turcesc, Elena Udrea nu va decide să tragă apa peste mai mult decât, doar, peste atracţia de şobolani.
Un lucru este însă clar: interviul de aseară al lui Traian Băsescu de la B1TV i-a dezvăluit din plin degringolada. Un interviu lecţie, în sprijinul dictonului “tăcerea e de aur”.
Comentarii prin Facebook:
Evident ca Basescu in perfidia lui securistica si-a plantat oameni de incredere in functiile de conducere a justitiei, personaje mediocre si obediente, poate si santajabile, care au executat fidel ordinele lui pana in decembrie, acum au noi stapani, dar si frica de scheletele aflate in dulapurile ex marinarului dar si lui Coldea, cei mai obedienti sunt si cei mai slabi(ICCJ), vad ca totusi sunt cavaleri ca D’Artagnan care inca viseaza la independenta si competenta justitiei dambovitene, la probitatea profesionala a magistratilor, cuvinte frumoase dar gaunoase, cand executi pe banda rulanta adversarii lui Basescu si protejezi pe mafiotii lui cum demonstrezi probitate, competenta, moralitate? vezi conte aici cavalerul basist vede o fractura de logica sau o logica de plastilina, nu poti sa nu crezi orbeste in institutiile statului, mai ales ca la cat s-a furat si distrus dupa 89 institutiile au facut totul(vorba lui Ceasca) sa acopere mizeria si sa protejeze mafiotii, a venit insa (Santa) Klaus si institutiile s-au eliberat, profesionalizat, moralizat, consolidat, modernizat etc etc??!!
“Kak izvestno…” asta era formula decisivă a lui Stalin…”după cum se știe…” și gata acuzația!
Păstrând, desigur, proporțiile, contele face la fel cu Băsescu, dar, mult mai important și mai grav, cu conducerea DNA, ÎCCJ, SRI.
Se pune un mare semn de întrebare asupra acestor instituții prin niște ștampile asemănătoare: ” E de notorietate că…( Traian Băsescu, peste tot pe unde a condus, a plantat în poziţii cheie nu doar persoane obediente ci şi şantajabile).”,” legenda spune că… (a plecat de la Cotroceni cu un vraf de dosare strict secrete, obţinute în timp de la SRI. Ca să facă ce cu ele? Să le folosească drept monedă de schimb pentru a-şi salva bătrâneţile de igrasie.)”
Acuzații beton: ”este de notorietate” și ”legenda spune”. Toată probitatea profesională a magistraților și lucrătorilor din SRI stau în aceste două presupuneri.
În continuare nu înțeleg de ce-și face totuși atâtea griji Băsescu, de ce copiii (amantele) săi politici ajung în arest dacă, în continuare, toți joacă după cum vrea Băsescu, păpușarul cu dosarele. Să fi greșit acesta mapele când a plecat, să fi luat din grabă dosarele cu chitanțele de pe delegații și nu pe cele în care Kovesi e filmată făcând sex cu o femeie, Coldea cu un bărbat, iar Stanciu cu un copil?! Nu știu, fac și eu presupuneri, e de notorietate că există astfel de înregistrări. În plus, legenda spune că Băsescu are un început de Alzheimer și mai uită.
Conte, fără supărare, câteodată logica dumitale e ca plastilina, o modelezi după cum îți vine mai bine la mână ca să-ți susții punctul de vedere, acela că Justiția este coruptă până-n măduvă. Încerci să potrivești un puzzle folosind foarfeca pentru a ”mai ajusta” unele piese.
Nu cred că este în regulă să acuzăm așa de ușor instituțiile statului doar ca să demonstrăm nocivitatea lui Băsescu.
Iti multumesc pentru incercarea de analiza. Cateva observatii. “Este de notorietate” nu inseamna “este cert” ci, in contextul dat, ar trebui sa fie interpretat ca “se bucura de o larga recunoastere” “are faima ca”. “Legenda spune” nu este deloc o sentinta ci, mai mult, un apel la folclor, cu meritele acceptate ale folclorului.
Spui: “Acuzații beton: ”este de notorietate” și ”legenda spune”. Toată probitatea profesională a magistraților și lucrătorilor din SRI stau în aceste două presupuneri”. Multe inexactitati, nu scapate ci introduse special ca sa rastalmaceasca ce-am spus eu. Eu nu m-am referit nicidecum la TOTI magistratii si lucratorii din SRI ci numai la sefii lor supremi (3 daca ma gandesc bine). Toate generalizarile pe care mi le pui in carca sunt false si demagogice. Nu am spus ca justitia este corupta pana-n maduva ci ca “justitia lui Basescu este corupta la varf”. Nu am acuzat “institutiile statului” ci pe sefii basificati ai acestora. Sesizezi diferenta? Eu cred ca ai sesizat-o de la inceput dar altul era ordinul pe unitate. Deh, misiunea-i misiune!
Văd că tot încerci să insinuezi, dar ce zic eu, văd că o zici de-a dreptul, că sunt ofițer acoperit (apropos, dar de unde știi că nu sunt subofițer acoperit, un sergent, de pildă?!), astfel încât vorbele mele să sufere de subiectivitate, să fie necredibile. E și asta o tehnică…
Bineînțeles, ”este de notorietate” faptul că lucrez (probabil) pentru SRI (zic bine?), și nu numai atât, dar a intrat deja în ”legendă” acest fapt. Sau sunt deja o legendă, nu-mi dau bine seama.
Conte, ți-am zis că te joci cu logica precum cu plastilina. Susții că ” Eu nu m-am referit nicidecum la TOTI magistratii si lucratorii din SRI ci numai la sefii lor supremi (3 daca ma gandesc bine). Toate generalizarile pe care mi le pui in carca sunt false si demagogice. Nu am spus ca justitia este corupta pana-n maduva ci ca “justitia lui Basescu este corupta la varf”. Nu am acuzat “institutiile statului” ci pe sefii basificati ai acestora. Sesizezi diferenta?”
Nu, dragă conte, n-o sesizez. Să luăm de exemplu ÎCCJ. Fiind matematician poate poți să calculezi matematic, probabilistic, cam câți judecători (pe lângă omul de la vârf) mai sunt băsiști, corupți, cum vrei să le spui, considerând că aceste complete de judecată se tot schimbă de la un apel (recurs) la altul (de exemplu pe Năstase l-au considerat vinovat cel puțin 7-8 judecători într-un SINGUR dosar, aici fiind mai multe complete de judecată), considerând că judecătorii ajung ALEATORIU să judece un dosar sau altul, prin urmare existând o anume probabilitate ca un judecător corupt să ajungă la un dosar sau altul, și considerând numărul imens de politicieni condamnați. În toate dosarele, de la Năstase și până la Voiculescu și dincolo se consideră că a existat comandă politică, deci corupție. Și dumneata vii și-mi spui că te-ai referit la un singur om. Care nici măcar nu a judecat dosarele cu pricina; atâta îți iese din calcul: un om, cel de la vârf. Ei, dacă e așa, atunci cred că ori ești slab la matematică (ceea ce n-aș prea crede), ori subiectivismul și patima te fac puțin illogic.
Ia intereseaza-te tu cam cati judecatori si cate complete sunt azi la ICCJ. Si mai intereseaza-te cam cat de aleatoriu a fost selectat completul care l-a judecat si l-a condamnat pe Voiculescu…
“Kak izvestno…” este expresia-fetish a lui CT Popescu, expresie pe care a folosit-o extensiv si ieri in discutiile de la Gandul. Cum eu nu cred in coincidente si e de notorietate (sic!) ca mutantii basisti sunt mai putin inteligenti decat gandacii de bucatarie afirm ca numitul dardalian a incercat sa para cult insusindu-si o expresie folosita intr-un talk show recent. In rest acelasi neo-limbaj de lemn: “institutiile statului”, “magistratii”, “Justitia” , “lucratorii din SRI” specific tutoror basescofillior si basesco(sta)filococilor…
Da, Udrea și Băs sunt degringolați.
Ce face “justiția independentă” (DNA&SRI) în privința mafiei securiste a PDL? În cazul Predoiu au sărit imediat să precizeze că-i audiat ca martor (Iehova). Pe Blaga, șeful găștii PCR a PDL, nu-l întreabă nimeni nimic deși plimba toți banii furați de pioni securiști de-alde Cocoș pentru elita comunistă a partidului. Berceanu bravează, Videanu e mut și eliberat, Wass, plină de tupeu, Boagiu, dispărută-n ceață, Anastase, vocală în materie de programe de guvernare, măsuri și soluții. Numa’ Boc pare că va plăti alături de cuplul Udrea&Băs.
Această mafie securistă, care a prosperat în 2009-2011, se pregătește să revină la butoane, în “guvernul meu” al lui… behăiel. Și la toate astea se adaugă liniștea pupinbăsiștilor securiști din fruntea instituțiilor de forță ale “statului de drept”.
AC(elasi)
…rabdare, rabdare, cum zicea o juna facandu-si de lucru cu o banana prea coapta (ca sa citez din clasici)…
Io unul m-as multumi cu perechea imperiala 🙂
@recs
De ce? Astea-s singurele banane pe care ți le oferă “sistemul” pentru… delectare?
Îmi doresc sincer ca “guvernul meu” să ajungă realitate cât mai repede. Cu mafia securistă la guvernare, se vor prinde toți popularii ce rol are și ce este de fapt… mascota securistă. 😛
AC(elasi)
Ai bagat de doua ori ACelasi cuvant, “securist”, semn ca “sistemul” functioneaza in parametri normali.
Guvernul “tau” e inca la manete.
Daca m-am inselat, poti sa ma corectezi…
@slugă de partid
Mafia PDL se află în PNL, încă nepedepsită. PDL-ul nu s-a ascuns în spatele celor din PNL, ci i-au băgat în pârnaie, le-au preluat partidul, l-au împins în față pe cretinelul securist al statului și s-au reetichetat.
Slugă de partid, guvernul “meu” se comportă slugarnic față de coloniști, dar timid față de populație. Întâmplarea face, slugă de partid ce ești, că acest guvern e un rău mult mai mic decât comuniștii securiști proști din PDL pe care-i slugărești tu, slugă de partid.