Scorul acestui articol
[Total: 3 voturi. Media: 2]

Există dosare și … dosare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la dosarele care ajung spre judecare la ÎCCJ pe calea firească a procedurilor juridice. Acestea pun destine de muritori de rând în mâinile unor îndumnezeiți laici care, creștinește sau nu, capătă drept de viață și de moarte asupra celor pe care-i judecă. Cât e de drept sau moral este acest lucru, rămâne un subiect complex pe care nu îmi propun eu să-l dezbat acum și aici.
Ceea ce însă aș vrea să comentez se referă la un alt fel de dosare care ajung la ÎCCJ. Este vorba de dosarele întocmite de serviciile secrete despre vulnerabilitățile judecătorilor de la această instanță supremă.
E de notorietate că Traian Băsescu, peste tot pe unde a condus, a plantat în poziții cheie nu doar persoane obediente ci și șantajabile. Aceasta este una dintre constantele manageriale ale celor formați la școala lui Pleșiță, Postelnicu, Iulian Vlad. Când și-a terminat cel de-al doilea mandat de președinte, legenda spune că a plecat de la Cotroceni cu un vraf de dosare strict secrete, obținute în timp de la SRI. Ca să facă ce cu ele? Să le folosească drept monedă de schimb pentru a-și salva bătrânețile de igrasie.
Din perspectiva pe care i-a oferit-o cunoașterea în detaliu a funcționării instituțiilor de forță din sfera justiției, țintele pe care trebuia să le controleze cu prioritate pentru a se pune la adăpost de procese și condamnări postmandate erau șefii de la SRI, DNA, ÎCCJ. Sunt convins că despre toți aceștia (dar nu numai) deține, bine ascunsă și multiplicată, o întreagă arhivă cu dovezi compromițătoare.
Băsescu a încercat să se protejeze și cu legea. Știindu-și foarte bine dosarele cu probleme, cele mult discutate în presă, a avut grijă ca noile coduri să includă prevederi care fie să reducă termenele de prescriere fie să micșoreze pedepsele pentru infracțiunile de care putea fi el acuzat.
Realitatea însă i-a umilit, pur și simplu, capacitatea de anticipare și de prevenție. Ce folos că dosarul Flota a fost clasat în regim de urgență (cum probabil stabilise cu Codruța Kovesi) când au apărut, năucitor, dosarul Microsoft, apoi dosarul retrocedărilor, apoi valul de denunțuri țintind nemilos în campania sa electorală din 2009, apoi războiul fratricid dintre Elena Udrea și SRI. Abia ce s-au împlinit două luni de când a trecut în civilie și spectrul defilării cu cătușe prin fața camerelor de luat vederi ale Antena 3 îi bântuie nopțile și îi întunecă zilele.
Noile evoluții l-au obligat la o reevaluare a tacticilor de apărare. Și-a reordonat dosarele compromițătoare, în funcție de utilitate și oportunitate, și-a permutat țintele predilecte. Un atac cu dezvăluiri letale la adresa cuplului Coldea – Kovesi nu i se mai pare suficient de promițător. Odată ce robinetul interceptărilor și denunțurilor a fost deschis, odată ce rechizitoriile procurorilor au apărut în presă cu detalii nu doar despre persoane dar și despre întregi rețele mafiote care se revendică de la el, distrugerea celor doi șerpi pe care i-a încălzit la sân nu i-ar aduce mari beneficii. În schimb l-ar expune la contradezvăluiri din partea acestora, care chiar că l-ar putea îngropa definitiv.
Dacă salvarea mai poate veni de undeva, atunci singura speranță se îndreaptă către ÎCCJ. Ea, prin îndumnezeiții ei laici, va judeca și va avea cuvântul final. Acolo trebuie folosit arsenalul compromițător subtilizat de la SRI, ca amenințare de totul sau nimic; pentru a evita cu orice preț „pollice verso” (” degetul mare în jos”).
Gladiatorul Băsescu va ajunge, în curând, la mâna doamnei judecător Livia Stanciu, la degetul ei mare care s-ar putea orienta, catastrofal, în jos sau, dimpotrivă, în sus, spre achitare ori condamnare cu suspendare.
Susținerea declarată ostentativ pentru Elena Udrea, clamarea încrederii în nevinovăția ei, nu reprezintă pentru Traian Băsescu altceva decât tertipuri de supraviețuire, tactici de adormire a fiarei încolțite. Frica lui Traian de trădarea Elenei este, deocamdată, mai mare și mai fizică decât chiar frica de o furtună de gradul 10 în mijlocul Pacificului.
Nu știu dacă Traian Băsescu, în situația critică în care a ajuns, își va permite luxul de a-și consuma pe Elena Udrea muniția destinată ÎCCJ. Să încerce, adică, a o salva de arestarea preventivă care se judecă azi.
Cum, de asemenea, nu știu dacă, retrimisă pentru 30 de zile în celula ei de topless, cu vece turcesc, Elena Udrea nu va decide să tragă apa peste mai mult decât, doar, peste atracția de șobolani.
Un lucru este însă clar: interviul de aseară al lui Traian Băsescu de la B1TV i-a dezvăluit din plin degringolada. Un interviu lecție, în sprijinul dictonului „tăcerea e de aur”.

Contele de Saint GermainEditorialeB1TV,Codruta Kovesi,DNA,dosarul Microsoft,Elena Udrea,Florian Coldea,ICCJ,Iulian Vlad,Plesita,Postelnicu,SRIExistă dosare și ... dosare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la dosarele care ajung spre judecare la ÎCCJ pe calea firească a procedurilor juridice. Acestea pun destine de muritori de rând în mâinile unor îndumnezeiți laici care, creștinește sau nu, capătă drept de viață și de...Blog politic si polemic