Scorul acestui articol
[Total: 3 voturi. Media: 2]

Există dosare şi … dosare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la dosarele care ajung spre judecare la ÎCCJ pe calea firească a procedurilor juridice. Acestea pun destine de muritori de rând în mâinile unor îndumnezeiţi laici care, creştineşte sau nu, capătă drept de viaţă şi de moarte asupra celor pe care-i judecă. Cât e de drept sau moral este acest lucru, rămâne un subiect complex pe care nu îmi propun eu să-l dezbat acum şi aici.
Ceea ce însă aş vrea să comentez se referă la un alt fel de dosare care ajung la ÎCCJ. Este vorba de dosarele întocmite de serviciile secrete despre vulnerabilităţile judecătorilor de la această instanţă supremă.
E de notorietate că Traian Băsescu, peste tot pe unde a condus, a plantat în poziţii cheie nu doar persoane obediente ci şi şantajabile. Aceasta este una dintre constantele manageriale ale celor formaţi la şcoala lui Pleşiţă, Postelnicu, Iulian Vlad. Când şi-a terminat cel de-al doilea mandat de preşedinte, legenda spune că a plecat de la Cotroceni cu un vraf de dosare strict secrete, obţinute în timp de la SRI. Ca să facă ce cu ele? Să le folosească drept monedă de schimb pentru a-şi salva bătrâneţile de igrasie.
Din perspectiva pe care i-a oferit-o cunoaşterea în detaliu a funcţionării instituţiilor de forţă din sfera justiţiei, ţintele pe care trebuia să le controleze cu prioritate pentru a se pune la adăpost de procese şi condamnări postmandate erau şefii de la SRI, DNA, ÎCCJ. Sunt convins că despre toţi aceştia (dar nu numai) deţine, bine ascunsă şi multiplicată, o întreagă arhivă cu dovezi compromiţătoare.
Băsescu a încercat să se protejeze şi cu legea. Ştiindu-şi foarte bine dosarele cu probleme, cele mult discutate în presă, a avut grijă ca noile coduri să includă prevederi care fie să reducă termenele de prescriere fie să micşoreze pedepsele pentru infracţiunile de care putea fi el acuzat.
Realitatea însă i-a umilit, pur şi simplu, capacitatea de anticipare şi de prevenţie. Ce folos că dosarul Flota a fost clasat în regim de urgenţă (cum probabil stabilise cu Codruţa Kovesi) când au apărut, năucitor, dosarul Microsoft, apoi dosarul retrocedărilor, apoi valul de denunţuri ţintind nemilos în campania sa electorală din 2009, apoi războiul fratricid dintre Elena Udrea şi SRI. Abia ce s-au împlinit două luni de când a trecut în civilie şi spectrul defilării cu cătuşe prin faţa camerelor de luat vederi ale Antena 3 îi bântuie nopţile şi îi întunecă zilele.
Noile evoluţii l-au obligat la o reevaluare a tacticilor de apărare. Şi-a reordonat dosarele compromiţătoare, în funcţie de utilitate şi oportunitate, şi-a permutat ţintele predilecte. Un atac cu dezvăluiri letale la adresa cuplului Coldea – Kovesi nu i se mai pare suficient de promiţător. Odată ce robinetul interceptărilor şi denunţurilor a fost deschis, odată ce rechizitoriile procurorilor au apărut în presă cu detalii nu doar despre persoane dar şi despre întregi reţele mafiote care se revendică de la el, distrugerea celor doi şerpi pe care i-a încălzit la sân nu i-ar aduce mari beneficii. În schimb l-ar expune la contradezvăluiri din partea acestora, care chiar că l-ar putea îngropa definitiv.
Dacă salvarea mai poate veni de undeva, atunci singura speranţă se îndreaptă către ÎCCJ. Ea, prin îndumnezeiţii ei laici, va judeca şi va avea cuvântul final. Acolo trebuie folosit arsenalul compromiţător subtilizat de la SRI, ca ameninţare de totul sau nimic; pentru a evita cu orice preţ “pollice verso” (“ degetul mare în jos”).
Gladiatorul Băsescu va ajunge, în curând, la mâna doamnei judecător Livia Stanciu, la degetul ei mare care s-ar putea orienta, catastrofal, în jos sau, dimpotrivă, în sus, spre achitare ori condamnare cu suspendare.
Susţinerea declarată ostentativ pentru Elena Udrea, clamarea încrederii în nevinovăţia ei, nu reprezintă pentru Traian Băsescu altceva decât tertipuri de supravieţuire, tactici de adormire a fiarei încolţite. Frica lui Traian de trădarea Elenei este, deocamdată, mai mare şi mai fizică decât chiar frica de o furtună de gradul 10 în mijlocul Pacificului.
Nu ştiu dacă Traian Băsescu, în situaţia critică în care a ajuns, îşi va permite luxul de a-şi consuma pe Elena Udrea muniţia destinată ÎCCJ. Să încerce, adică, a o salva de arestarea preventivă care se judecă azi.
Cum, de asemenea, nu ştiu dacă, retrimisă pentru 30 de zile în celula ei de topless, cu vece turcesc, Elena Udrea nu va decide să tragă apa peste mai mult decât, doar, peste atracţia de şobolani.
Un lucru este însă clar: interviul de aseară al lui Traian Băsescu de la B1TV i-a dezvăluit din plin degringolada. Un interviu lecţie, în sprijinul dictonului “tăcerea e de aur”.

Contele de Saint GermainEditorialeB1TV,Codruta Kovesi,DNA,dosarul Microsoft,Elena Udrea,Florian Coldea,ICCJ,Iulian Vlad,Plesita,Postelnicu,SRIExistă dosare şi ... dosare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la dosarele care ajung spre judecare la ÎCCJ pe calea firească a procedurilor juridice. Acestea pun destine de muritori de rând în mâinile unor îndumnezeiţi laici care, creştineşte sau nu, capătă drept de viaţă şi de...Blog politic si polemic