Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 1.5]

Profit de acalmia politică din țară, de lipsa unor subiecte cât de cât fierbinți, pentru a continua o temă începută ieri: tema egoismului prezentat ca virtute. Mai ales că putem beneficia de o contribuție prețioasă din interior, cea a ego-modelului @Emigrant, un mizantrop de operetă în mare vervă autodemascatoare. El, maestrul  țambalului cu bățul prin gard, și-a ridicat puțin platoșa, pentru că se sufoca de indignare; a fost ultragiat. Iar ce ne-a lăsat să vedem acolo, chiar merită o gingașă vivisecție. De metabolism al egoismului, firește; să nu vă închipuiți că acum, în apropierea Paștilor, atentează cineva la prapurul lui.

Articolul meu de ieri a stârnit două comentarii care, și dac-ar fi fost comandate, nu ar fi putut exemplifica mai bine cele două categorii de români din diaspora despre care vorbeam în analiza făcută în acel articol: unul din partea lui @ThinkAgainRO care-mi scria din Anglia și altul din partea lui @Emigrant care susține că-mi scrie din Germania. Eu, uneori, am impresia că-mi scrie din Ferentari dar asta-i altă poveste. Nu voi relua șirul faptelor, cei curioși pot citi articolul și comentariile evocate iar apoi sunt invitați să facă singuri comparații.

Eu doar voi profita de răbufnirea nervoasă, lungă și dezlânată ca o trezire din beție când  nu ești lăsat să dormi, cu care m-a cadorisit @Emigrant în semn de mulțumire că l-am făcut erou de editorial. Am reușit, după multe reveniri, să o citesc până la capăt.

Ceea ce bate la ochi cu grația unei urticarii, în măreața compunere XXL, este abundența de întrebări supărate pe viață, critica furibundă a tot ce îndrăznește să miște prin Românica, în pandant cu absența oricărei idei dătătoare de speranță, a oricărei propuneri de soluție constructivă (în afară, evident, de „soluția individuală”, propovăduită de insurgentul invectivei, adică abandonarea familiei, prietenilor, rădăcinilor și cărăbăneala la mai bine, spre dulcele răsfăț al burdihanului).

Apoi, dă de gândit in termeni psihiatrici refuzul îndărătnic al vociferatorului de a accepta că în România ar mai putea exista și oameni normali, care să aibă în vedere altceva (sau „și” altceva) decât plasarea propriei carcase în buricul pământului; de exemplu binele celor din jur.   Cât de tare să te fi franjurat egoismul tău tălâmb, cât de dependent să fii de el încât să intri-n sevraj numai când ți se pomenește de altruism, de spirit civic, de… (vai de mine, mi-e și frică să rostesc cuvântul) … patriotism.

Da, există pe aceste meleaguri astfel de oameni, cu astfel de calități, care se mai gândesc și la alții nu doar la ei. Și nu sunt puțini, spre exasperarea lui, a înneguratului care nici nu-și dă seama (de preocupat ce e să-și  încropească scuze, să inventeze generalizări stupide și să-și  retușeze imaginea mișcată) cât de jenant sună smiorcăiala pe care ne-o împărtășește: „nu am plecat pentru burtă ci pentru creier”.

Păi cam cât creier trebuie să ai (sau să îți lipsească), pentru a scrie o astfel de enormitate? Noi bănuim cu toții care îi sunt zonele deficitare dar să le scoată în față, ca pe o infirmitate, doar – doar i-o confunda cineva pârdalnicul egoism  cu o nobilă sete de cunoaștere, mi se pare greu de digerat chiar și cu o lingură de bicarbonat alături, chiar și unuia ca @Emigrant, maestru în bufonerii și măscări. Cred că în legătură cu creierul și cu performanțele intelectuale are o problemă de omologare și de barem. Vreo trauma din copilărie, ceva. Altfel nu înțeleg de ce revine obsesiv la creierul său și la doctoratul meu?! De ce să-l complexeze într-atât doctoratul ăsta?  Pentru că m-a ajutat să rezist onorabil în țara mea în vreme ce creierul său nu i-a furnizat altă ieșire mai de Doamne”™ajută decât să-l împingă să pronunțe dimineața, la prânz și seara „Jawohl” (cu demnitate daco-romană și accent neaoș, firește)?

Păi ce s-ar fi așteptat de la creierul său când, iată, nu e în stare să-i fie de folos  nici la deslușirea referirii mele la Titanic. De-asta zic: traumă, barem, omologare… Îi mai explic odată chestia cu Titanicul: „în cazul tău nu e vorba de o imbrâncire la propriu ci de părăsire. A-i lăsa pe cei apropiați să se descurce singuri când ei ar fi avut nevoie de sprijinul tău, a-ți atașa elice la turul pantalonilor de dragul vurștilor Angelicăi, e tot o formă de îmbrâncire, blajinule”!

La bine poate oricine să prindă rădăcini. Americani, nemți, suedezi, nu-i văd îngrămădindu-se să emigreze. La greu e mai problematic cu rezistatul în poziție verticală: corupția, sărăcia, nedreptatea, insecuritatea, minciuna inventează zi de zi teste de anduranță și de caracter. Aici cerne sita valorică, nu la serviciul de emigrare sau de acordat cetățenii. Semnul de forță este să rămâi și să lupți, nu s-o tai pe șestache, la primele clipoceli ademenitoare ale sucurilor gastrice.

Auzi pretext de cărăbăneală: „ am plecat din tara din cauza TUTUROR politicienilor si din cauza poporului care-i alege orbeste o data la 4 ani” . Grandios!  V-ați ridicat în picioare? Hai, lacrimi, urale, care alegorice, batiste de unică folosință. Priviți pieptul lui tăiat în bazalt, priviți verticalitate lui de stalagmită…

Dar nu cumva să citiți două rânduri mai jos unde, pardon, se scapă:

„Da, muncesc pe rupte in beneficiul altei tari. ptr ca tara asta imi da ceva palpabil in schimbul taxelor si impozitelor mele, iar contributia la pensie se va intoarce in buzunarele mele,…”. De fapt emigrarea emigrantului nostru efervescent (bule, bule, bule…) a fost de la început până la sfârșit o problemă de mălai, de parandărăt „palpabil”, de… „buzunarele mele”, ca s-o luăm direct prin radiografia personajului.  I se rupe lui coloana de bazalt de ce-a zis J.F. Kennedy  și anume „nu întrebați ce poate să facă țara pentru voi, întrebați-vă ce puteți face voi pentru țară”. Dacă J.F. Kennedy ar avea un blog, ar da și-acolo buzna să-l dezvețe de ipocrizia patriotismului.

Acesta este emigrantul nostru care ne dă lecții, băsescul nostru care ne scuipă-n urechi.  Un boxer cu suspensorul umed, care la primul pumn încasat în vitrină reclamă avarii pentru a-și incasa asigurarea.

Noroc că popoarele sunt făcute majoritar (cum dovedește existența lor peste veacuri) din oameni adevărați, nu din @Emigranți precum al nostru, conglomerate de mizantropie și egocentrism.

Contele de Saint GermainEditoriale@emigrant,@ThinkAgainRO,compunere XXL,egocentrism,egoism,Ferentari,J.F. Kennedy,mizantrop,TitanicProfit de acalmia politică din țară, de lipsa unor subiecte cât de cât fierbinți, pentru a continua o temă începută ieri: tema egoismului prezentat ca virtute. Mai ales că putem beneficia de o contribuție prețioasă din interior, cea a ego-modelului @Emigrant, un mizantrop de operetă în mare vervă autodemascatoare....Blog politic si polemic