Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(A se citi dupa parcurgerea articolului intitulat „Metehne de tarcovnic”)

Așa cum am promis în comentariul anterior, preiau pentru cititorii acestui blog o parte din polemica iscată de un articol al lui Mircea Vasilescu din ultimul număr al Dilemei Vechi. Articolul cu pricina, intitulat „Cărtărescu și Patapievici” este scris în tonalitatea și cu contrastele de un subiectivism militant proprii unui imn sportiv și  nicidecum unei dezbateri culturale.

Cititorul @adrianrusu a postat la acest articol următorul comentariu adresat, evident, domnului Mircea Vasilescu:

Homologi britanici…

adăugat de adrianrusu la data de 01 Iunie 2012 03:06:35

(Ma iertati – fara diacritice, clavier….suedez).

Confundati spiritul cu atletismul, domnia-voastra. Sau cu Eurovizionul. Cutare „a ajuns să fie perceput firesc și normal în competiție cu străinii”. Sa zicem ca ar fi fost – nu stiu….Kierkegaard (tot „cultura mica”). Ar fi zis profesorul de serviciu de la „SkkærnegÃ¥rde mnöverhed” („Dilema veche” in daneza) ceva ca: „la campionatul european de filosofie de la Torino, Kierkegaard a castigat „firesc si normal”, intrand in prima liga europeana”?

Fructele bune se coc tarziu in bransa asta; uneori se coc dupa ce nu mai sunt. Mai asteptati o suta-doua de ani si vorbim atunci. Vom vedea. Scepticii vor decide – nu functionarii, nici „omologii sai britanici sau francezi”. Pe astia ii uita lumea dinainte de a se naste.

Lovit în onoarea sa de țârcovnic cu rubrică și misie, domnul MV care nu prea e obișnuit cu comentariile pentru că nu prea e obișnuit să aibă cititori, își tresaltă rudimentele polemice încropind următorul răspuns:

Care „branșă” și care

adăugat de mirceavasilescu la data de 01 Iunie 2012 07:06:47

Care „branșă” și care „fructe”? Eu vorbeam de Institutul Cultural Român, nu de vreo operă filozofică și nici de vreun „campionat de filozofie” (cam slăbuță ironia…). Altminteri, cîrtind în stilul specific românesc (chiar și pe o tastatură suedeză), îmi confirmați ideea: cînd un om construiește o instituție (nici mai mult, dar nici mai puțin), i se reproșează că n-a produs o Operă. Cînd face lucrurile să meargă (spre binele public), i se impută că nu e Kierkegaard. Mulțumesc pentru comentariu, se cheamă că n-am scris degeaba.

La care domnul Adrian Rusu dovedește că pricepe repede la oameni și revine, întâi cu un diagnostic privindu-l pe domnul Vasilescu și apoi cu o lecție de gândire coerentă și argumentație cristal:

 

N-am

adăugat de adrianrusu la data de 01 Iunie 2012 03:06:32

văzut pe cineva cu mai multă rea credință….
Vorbeați despre „žperformanțe culturale” (ale lui Cartarescu) la grămadă cu cele (funcționărești) ale lui HRP. Veți accepta ca, schimbând ceea ce e de schimbat, „žperformanțele culturale” unei alte nații mici s-ar putea numi „žKierkegaard „. Cum nația aceea nu a avut șansa să nască un Cartarescu sau un HRP, mulțumiti-vă cu aceasta aproximație. Nu îi „žimput” faptul că nu e Kierkegaard, pentru ca nu despre HRP vorbesc, ci despre privirea domniei voastre asupra lui.

Nici ca a construit o instituție, pentru că „žperformanța” de culturnic a cuiva nu interesează pe nimeni (nici pe mine). În schimb „cultura”, ca fapt interior, interesează! Nimeni, din afara clerului cultural, n-o vede(„žcultura”) în termenii „žperformanței”, ai „žcompetiției” (cu scriitorul maghiar X), ai „žsuccesului” („žadevărat și consistent”), ai „žprimei ligi” (de cultură). Nu e meci de fotbal. Ce e aia „žperformanță culturală”? E ceva „žproactiv”, „žprofi”, „žconsumer-targeted”?

Faptul că Goethe, să zicem, este numit consilier aulic (înalt funcționar, adică) este un eșec, un naufragiu pentru Goethe – nu un succes. Ar fi un succes, daca n-ar fi vorba despre Goethe, ci despre veleitarul bun-la-nimic, care se hrănește din admirația vulgului (pe care-l disprețuiește, de altfel) sau din „žsuccesul în fața străinătații”. Sunteti în sistemul de valori al Eurovisionului. „žI-am bătut pe engleji” (la cultură). De ce nu până la urmă….nu e și Eurovisionul „žcultura”?

În acest punct, văzând că domnul Vasilescu tace, m-am gândit să intervin și eu, declarându-l învingător prin KO pe domnul Adrian Rusu și adresându-i următorul mesaj:

Traiasca fotbalul!

Scris de Contele de Saint Germain  la 02 Iunie 2012, 01:55 pm, dar neadăugat de MV pe forum

Vă felicit, domnule Adrian Rusu, pentru precizia observației și calitatea argumentelor. Exemplul cu Goethe, amuțitor pentru domnul Vasilescu, are, din punctul meu de vedere o singură slăbiciune: aceea că îl pune în echivalent cu acest mare scriitor pe H.R. Patapievici. Păi se pot compara operele lor literare?

Altfel, răspunsul țâfnos al domnului Vasilescu arată că ați nimerit exact la țintă. Domnul Vasilescu are prieteni și susținători, nu criterii.  Nici nu sunt de mirare, în acest caz, judecățile de valoare frazate după cadența cronicilor sportive.

Vorbitul în gol nu s-a terminat aici, domnul Rusu revenind și cu alte comentarii, la fel de bine scrise. Le puteți citi, dacă v-am incitat, accesand:

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/cartarescu-patapievici

Până la momentul în care eu închei aceste rânduri, domnul Vasilescu nu și-a regăsit încă graiul. Este posibil să-și fi dat seama că a greșit categoria și să prefere binefacerile gongului. Vom vedea…

Contele de Saint GermainPolemiceAdrian Rusu,Cartarescu si Patapievici,Dilema Veche,Goethe,ICR,Kierkegaard,Mircea Vasilescu(A se citi dupa parcurgerea articolului intitulat 'Metehne de tarcovnic') Așa cum am promis în comentariul anterior, preiau pentru cititorii acestui blog o parte din polemica iscată de un articol al lui Mircea Vasilescu din ultimul număr al Dilemei Vechi. Articolul cu pricina, intitulat 'Cărtărescu și Patapievici' este scris în...Blog politic si polemic