Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(A se citi dupa parcurgerea articolului intitulat “Metehne de tarcovnic”)

Aşa cum am promis în comentariul anterior, preiau pentru cititorii acestui blog o parte din polemica iscată de un articol al lui Mircea Vasilescu din ultimul număr al Dilemei Vechi. Articolul cu pricina, intitulat “Cărtărescu şi Patapievici” este scris în tonalitatea şi cu contrastele de un subiectivism militant proprii unui imn sportiv şi  nicidecum unei dezbateri culturale.

Cititorul @adrianrusu a postat la acest articol următorul comentariu adresat, evident, domnului Mircea Vasilescu:

Homologi britanici…

adăugat de adrianrusu la data de 01 Iunie 2012 03:06:35

(Ma iertati – fara diacritice, clavier….suedez).

Confundati spiritul cu atletismul, domnia-voastra. Sau cu Eurovizionul. Cutare “a ajuns să fie perceput firesc şi normal în competiţie cu străinii”. Sa zicem ca ar fi fost – nu stiu….Kierkegaard (tot “cultura mica”). Ar fi zis profesorul de serviciu de la “Skkærnegårde mnöverhed” (“Dilema veche” in daneza) ceva ca: “la campionatul european de filosofie de la Torino, Kierkegaard a castigat “firesc si normal”, intrand in prima liga europeana”?

Fructele bune se coc tarziu in bransa asta; uneori se coc dupa ce nu mai sunt. Mai asteptati o suta-doua de ani si vorbim atunci. Vom vedea. Scepticii vor decide – nu functionarii, nici “omologii sai britanici sau francezi”. Pe astia ii uita lumea dinainte de a se naste.

Lovit în onoarea sa de ţârcovnic cu rubrică şi misie, domnul MV care nu prea e obişnuit cu comentariile pentru că nu prea e obişnuit să aibă cititori, îşi tresaltă rudimentele polemice încropind următorul răspuns:

Care “branşă” şi care

adăugat de mirceavasilescu la data de 01 Iunie 2012 07:06:47

Care “branşă” şi care “fructe”? Eu vorbeam de Institutul Cultural Român, nu de vreo operă filozofică şi nici de vreun “campionat de filozofie” (cam slăbuţă ironia…). Altminteri, cîrtind în stilul specific românesc (chiar şi pe o tastatură suedeză), îmi confirmaţi ideea: cînd un om construieşte o instituţie (nici mai mult, dar nici mai puţin), i se reproşează că n-a produs o Operă. Cînd face lucrurile să meargă (spre binele public), i se impută că nu e Kierkegaard. Mulţumesc pentru comentariu, se cheamă că n-am scris degeaba.

La care domnul Adrian Rusu dovedeşte că pricepe repede la oameni şi revine, întâi cu un diagnostic privindu-l pe domnul Vasilescu şi apoi cu o lecţie de gândire coerentă şi argumentaţie cristal:

 

N-am

adăugat de adrianrusu la data de 01 Iunie 2012 03:06:32

văzut pe cineva cu mai multă rea credinţă….
Vorbeaţi despre „performanţe culturale” (ale lui Cartarescu) la grămadă cu cele (funcţionăreşti) ale lui HRP. Veţi accepta ca, schimbând ceea ce e de schimbat, „performanţele culturale” unei alte naţii mici s-ar putea numi „Kierkegaard ”. Cum naţia aceea nu a avut şansa să nască un Cartarescu sau un HRP, mulţumiti-vă cu aceasta aproximaţie. Nu îi „imput” faptul că nu e Kierkegaard, pentru ca nu despre HRP vorbesc, ci despre privirea domniei voastre asupra lui.

Nici ca a construit o instituţie, pentru că „performanţa” de culturnic a cuiva nu interesează pe nimeni (nici pe mine). În schimb ”cultura”, ca fapt interior, interesează! Nimeni, din afara clerului cultural, n-o vede(„cultura”) în termenii „performanţei”, ai „competiţiei” (cu scriitorul maghiar X), ai „succesului” („adevărat şi consistent”), ai „primei ligi” (de cultură). Nu e meci de fotbal. Ce e aia „performanţă culturală”? E ceva „proactiv”, „profi”, „consumer-targeted”?

Faptul că Goethe, să zicem, este numit consilier aulic (înalt funcţionar, adică) este un eşec, un naufragiu pentru Goethe – nu un succes. Ar fi un succes, daca n-ar fi vorba despre Goethe, ci despre veleitarul bun-la-nimic, care se hrăneşte din admiraţia vulgului (pe care-l dispreţuieşte, de altfel) sau din „succesul în faţa străinătaţii”. Sunteti în sistemul de valori al Eurovisionului. „I-am bătut pe engleji” (la cultură). De ce nu până la urmă….nu e şi Eurovisionul „cultura”?

În acest punct, văzând că domnul Vasilescu tace, m-am gândit să intervin şi eu, declarându-l învingător prin KO pe domnul Adrian Rusu şi adresându-i următorul mesaj:

Traiasca fotbalul!

Scris de Contele de Saint Germain  la 02 Iunie 2012, 01:55 pm, dar neadăugat de MV pe forum

Vă felicit, domnule Adrian Rusu, pentru precizia observaţiei şi calitatea argumentelor. Exemplul cu Goethe, amuţitor pentru domnul Vasilescu, are, din punctul meu de vedere o singură slăbiciune: aceea că îl pune în echivalent cu acest mare scriitor pe H.R. Patapievici. Păi se pot compara operele lor literare?

Altfel, răspunsul ţâfnos al domnului Vasilescu arată că aţi nimerit exact la ţintă. Domnul Vasilescu are prieteni şi susţinători, nu criterii.  Nici nu sunt de mirare, în acest caz, judecăţile de valoare frazate după cadenţa cronicilor sportive.

Vorbitul în gol nu s-a terminat aici, domnul Rusu revenind şi cu alte comentarii, la fel de bine scrise. Le puteţi citi, dacă v-am incitat, accesand:

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/cartarescu-patapievici

Până la momentul în care eu închei aceste rânduri, domnul Vasilescu nu şi-a regăsit încă graiul. Este posibil să-şi fi dat seama că a greşit categoria şi să prefere binefacerile gongului. Vom vedea…

Contele de Saint GermainPolemiceAdrian Rusu,Cartarescu si Patapievici,Dilema Veche,Goethe,ICR,Kierkegaard,Mircea Vasilescu(A se citi dupa parcurgerea articolului intitulat 'Metehne de tarcovnic') Aşa cum am promis în comentariul anterior, preiau pentru cititorii acestui blog o parte din polemica iscată de un articol al lui Mircea Vasilescu din ultimul număr al Dilemei Vechi. Articolul cu pricina, intitulat “Cărtărescu şi Patapievici” este scris în...Blog politic si polemic