UDMR „“ exponentul ideii de politică prin șantaj
 (Comentariu postat la articolul lui Liviu Antonesei publicat în Adevărul din 09 nov. 2010 sub titlul "Se va retrage UDMR de la guvernare?", articol ce poate fi accesat la linkul ) Atâta vreme cât UDMR-ul este în guvernul României, serviciile de informații externe maghiare primesc informațiile direct de la sursă, fără riscuri și intoxicări, ne mai fiind obligate să cheltuiască un forint pe agenți infiltrați să ne afle secretele. De aici avantaje directe și indirecte uriașe ale Ungariei în raport cu România. Iată un argument suficient de solid, desi nu singurul, pentru sustinerea următoarelor două afirmații : 1. Ieșirea UDMR-ului de la guvernare nu se stabilește aici, de către, hai să zicem, reprezentanții etnicilor maghiari, ci la Budapesta, de către strategii politici ai Ungariei; 2. Politica UDMR-ului nu are nimic de-a face cu interesul național al României, ba dimpotrivă. În aceste condiții sunt perfect de acord cu afirmația dlui…
De la „flacăra violet” la „puloverul albastru”
CROCHIUL DE MARÅ¢I Citate din simbolistica culorilor: In diverse culturi, albastrul este un simbol religios care poate ține spiritele la distanță. Amuletele de culoare albastră au darul de a anihila "žprivirile rele". Mulți se grăbesc să tragă concluzii, să identifice pilde, acum, la nici o săptămână după ce un eveniment pământesc (moartea unui om) s-a întâmplat unei alcătuiri mai mult spirituale decât materiale: Adrian Păunescu. Eu cred că este pripit și servește inevitabil prejudecăților și nu adevărului, să te avânți în construcții speculative, la buza gropii, doar de dragul de a părea "pe fază". Fără a ține cont de timpii diferiți de înjumătățire a izotopilor celor 2 stări amintite, spirituală și materială, cu care natura ne-a dotat pe toți în configurația standard, apariția erorilor de evaluare nu ține de risc, de teoria probabilităților sau de geometria clopotului lui Gauss, ci de certitudine. Cred că e mai realist, dacă tot suntem…
Cu derbedeii la atac!
(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihăieș din EVZ, 2010 intitulat "Înapoi, înainte marș!", ce poate fi citit accesând linkul #comentarii ) Gașca de derbedei asfixiați, cum altfel, a domnului Mihăieș, cu strungăreață-ntre dinți pentru respirație complementară și scuipat la punct fix, dă semne de nervozitate la văzul numelui meu și, mai ales, a comentariilor prin care încerc să-l psihanalizez pe acest personaj încropit din colaje cacofonice care este modelul lor. Nu mai inventivi decât PDL-iștii care luptă cu propriul adulter politic interzicându-se de la vot ca de la întâlnirea față-n față a nevestei cu amanta, nici mai corecți decât Sever Voinescu și Roberta Anastase la un loc, în celebrul număr cu stafiile din Casa Poporului votând legea pensiilor, acești pasageri legați prin cipuri de scaunele unui avion pilotat sinucigaș de un comandant de vapor, s-au gândit mai nou să mă combată folosindu-mi, evident fraudulos, numele. Cititorii mei sunt prea…
Mircea Mihăieș, alias bomba cu biogaz
(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihăieș din EVZ, 2010 intitulat "Înapoi, înainte marș!", ce poate fi citit accesând linkul #comentarii ) (acest comentariu se putea intitula la fel de bine "Zâmbetul constipatului după victoria clismei") Pentru cine nu știe, hidrogenul sulfurat este un gaz greu, cu miros de ouă clocite, care poate fi generat în intestine sau în depozitele de gunoaie. Uneori ia forma unui balon uman, se autointitulează Mircea Mihăieș și se crede, pe lângă critic de artă și profesor universitar, și o redutabilă armă (chimică, evident) de distrugere în masă. Când presiunea interioară a lunaticului pacient atinge un punct critic, medicii de la Sapoca deschid larg fereastra rezervei, îi proiectează pe cerul nopții de duminică spre luni o hologramă cu Ponta, Antonescu sau mogulii și-l înțeapă scurt, cu îndemnul "totul pentru comandant (ul de navă)", ceea ce, pentru un balon, e momentul suprem al detentei. Mihăieș ia…
Concursul 1 – Saptamana 7-14 noiembrie 2010
Și acum concursul princeps al acestui inedit front de luptă politică. Concurs 1 "“ săptămâna 7 "“ 14 noiembrie 2010 (vezi castigatorul) Unul dintre tablourile emblematice ale fascinantului pictor suprarealist René François Ghislain Magritte (1898 "“ 1967) este Clarvăzătorul (1936). Tema concursului este următoarea: încercați să fiți clarvăzătorul perioadei pe care o trăim cu toții azi, înlocuind în tabloul de mai jos oul și pasărea prin elemente ale cotidianului nostru politic. Răspunsurile voastre vor fi afișate imediat pe blog și vor putea fi votate de toți vizitatorii interesați. "Clarvăzătorul" cu cele mai multe voturi acumulate până la data de 13 noiembrie 2010, ora va fi declarat câștigător și va fi introdus în Galeria Campionilor de la "Ziua Ludicului". Câștigător: AG cu 12 voturi favorabile acumulate pana la data de Răspunsul câștigătorului: Oul = FORMA Pictura = FONDUL Tipic romanesc, avem forma si ne imaginam fondul. Dupa ce ni-l imaginam, il…
IN MEMORIAM „“ Adrian Paunescu
Vulnerabilitatea ca drog După revoluție, AP s-a trezit bombardat cu note de plată morală pentru excesele poetului considerat de curte. Într-un celebru pamflet, Gabriel Liiceanu îl includea pe lista principalilor destinatari ai "Apelului către lichele". Vulnerabil la lapidări precum anterior la osanale, AP a căzut. Repetat. Niciodată însă în genunchi.  Ridicările i-au fost lente și incomplete. Povara recursului la trecut, activată de inamicii săi ori de câte ori încerca să cucereasca prezentul, părea implacabilă ca o fatalitate. Până când poetul a aflat că s-ar putea să moară curând. A scris, deprimat, un articol de om învins. Pe forumul acelui articol am postat un comentariu intitulat "Cotidianul ca muză" (vezi articolul pe blog) pe care îl încheiam astfel: "Rareori în viață ți se oferă a doua șansă. Lupta cu prima dictatură se pare că ai pierdut-o. Reabilitează-te, nemurește-te, căștigând-o pe aceasta, cu a doua dictatură." Nu știu dacă mesajul meu…
Ce să nu facă viitorul ginere
(Comentariu la articolul lui M. Cartarescu publicat pe data de 05 nov. 2010 in EVZ sub titlul " Mica dictatura din PNL", care poate fi citit accesand linkul ) Motto: Să n-o bată, să n-o-njure, Să nu bea și să nu fure. Iar ibovnică de-și ia, Să n-o afle nimenea! Pentru Mircea Cărtărescu poporul român nu există decât ca un personaj colectiv amorf, fără chip, fără trăiri, fără nevoi. Se referă la el rar, cu răceală statistică, Â așa cum s-ar încrunta la o specie de buruieni ce abuzează nepermis de cernoziomul patriei, îngrășat și de valoroasele sale producții copro, cum ar fi editorialul de azi. Nu aceeași atitudine ca față de figurantul popor român o are Cărtărescu atunci când vine vorba de relieful patriei. După cât de zglobiu bate câmpii în această ultimă subproducție, e clar că nu doar a căutat etnobotanice dar le-a găsit și chiar degustat. Cu o…
Andrei Pleșu „“ cenzor de curte noua
 (Publicat la data de 27 octombrie 2010) "Dilema veche", sub autocratica păstorire a ayatolahului Pleșu, a introdus în ultima vreme o cenzură paranoică, de-a dreptul fundamentalistă, asupra mesajelor forumiștilor. Sectarismul cu pretenții elitiste practicat aici își atinge apogeul derizoriului atunci când un gângav administrator al forumului iese să răspundă nemulțumiților, într-o gramatică reinventată, cum că textele lor nu au valoare ideatică și literară și, de aceea, sunt rejectate. Să mori de râs pe mâna cui au ajuns judecățile de valoare și de etică. Această revistă, pe vremuri onorabilă, a ajuns azi tribună, paravan și înălbitor pentru infractori dovediți precum Sever Voinescu, de care nu ai voie să te atingi nici măcar cu o ironie, pentru că se află sub înalta protecție a falangei cotrocenisto "“ intelectualistă girată de PLPC (Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu).
Apel către livrele
 (Comentariu postat la articolul publicat în EVZ din 19 august 2010 de Vlad Stoicescu și intitulat " Asasinul de la Cotroceni". Puteți citi articolul accesând linkul ) Motto Ard ofrandă pruncii țării. Noi, ca telespectatorii. Președintele ce face? Președintele se tace! Au trecut trei zile și patru morți iar președintele nostru jucător tace. Probabil că este în concediu și nu poate fi deranjat. Sau trebuie să promulge niște legi importante și nu are timp de bagatele. Ca la inundații. Ar fi putut să vorbească un minut, din buncărul lui securizat dacă în lume îi e frică să mai iasă. Să-și exprime atât: compasiunea. Să ne mai arate o lacrimă, din ochiul "albastru ca un bob de piper", ca pe vremea când îl plângea pe Stolo. Să ne dea o speranță că încă îi mai pasă, că ceea ce se spune despre el, cum că ar fi început să urască…
Înalta tensiune a stării de avarie
 (Comentariu postat la articolul publicat de M. Cărtărescu în EVZ din 20 aug. 2010 sub titlul "Uciderea pruncilor", articol ce poate fi citit accesând linkul #comentarii ) Mircea Cărtărescu este genul de scriitor care scrie bine atunci când cineva sau ceva îl scoate din echilibrul călduț al rutinei supraviețuirii convenabile. Suferința îi alimentează acumularea secată de la ultima deversare, revolta îi deschide vanele. Este brusc decuplat de la meschinele baterii de 1,5V cu care funcționează în regim normal de robot social, pentru a fi branșat la înalta tensiune a stării de avarie, adică a grației artistice în cazul său. Editorialul de azi o demonstrează. Am sperat să fie așa de fiecare dată când, indignat de însăilările sale subliterare și partizan - oportuniste din această margine de pagină, l-am comentat vehement "“ critic. Acum îl laud. Cu aceeași bună credință cu care l-am criticat. Această mărturie a sa reușește, pe…