Mircea Mihăieş, alias bomba cu biogaz
(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihăieş din EVZ, 08.nov. 2010 intitulat “Înapoi, înainte marş!”, ce poate fi citit accesând linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-inapoi-inainte-mars-911649.html#comentarii )
(acest comentariu se putea intitula la fel de bine “Zâmbetul constipatului după victoria clismei”)
Pentru cine nu ştie, hidrogenul sulfurat este un gaz greu, cu miros de ouă clocite, care poate fi generat în intestine sau în depozitele de gunoaie. Uneori ia forma unui balon uman, se autointitulează Mircea Mihăieş şi se crede, pe lângă critic de artă şi profesor universitar, şi o redutabilă armă (chimică, evident) de distrugere în masă.
Când presiunea interioară a lunaticului pacient atinge un punct critic, medicii de la Sapoca deschid larg fereastra rezervei, îi proiectează pe cerul nopţii de duminică spre luni o hologramă cu Ponta, Antonescu sau mogulii şi-l înţeapă scurt, cu îndemnul “totul pentru comandant (ul de navă)”, ceea ce, pentru un balon, e momentul suprem al detentei.
Mihăieş ia foc. Mihăieş întrevede Nirvana.
Se năpusteşte bezmetic, delirând şi asfixiind, fâsâind zigzagat, printe gratiile celulei ca printe zăbrelele Legiunii Arhanghelului Mihail, spre editorialul său din EVZ cunoscut în cercurile lucide drept “Fişa de urmărire săptămânală a evoluţiei bolii”. Apoi, după finalizarea lansării de … şrapnele gazoase (ne exprimăm edulcorat pentru a evita orice aluzie onomastică), epuizat şi pe chip cu zâmbetul constipatului după victoria clismei (vezi poza care însoţeşte editorialul), Mihăieş, alias bomba cu biogaz, acceptă placid (Z)garda de Fier pentru a fi condus înapoi în siguranţă, pentru încă o săptămână de acumulări sulfuroase în Panteonul de la Sapoca, alături de alţi iluştri închipuiţi.
Cât despre fondul articolului, doar atât: delir obsesiv. Aceleaşi diabolizări unidirecţionate către false ţinte ale răului actual, în condiţiile in care cei ce deţin ÎN PREZENT şi nu ieri – alaltăieri puteri ilegitime şi corup instituţiile statului în folos propriu nu sunt cei indicaţi de “bomba cu biogaz” ci aceia de la care această bombă se hrăneşte cu borhot şi în beneficiul cărora încearcă asfixieri în masă.
În tabloul clinic al speţei ilustrate de cazul Mihăieş se spune: “Aspectul general al bolnavilor cu tulburări delirant – obsesive este uneori corespunzator personalităţii împrumutate. Elementul esential este reprezentat de prezenta uneia sau mai multor idei delirante nonbizare care dureaza de cel putin o luna de zile”.
La Mihăieş durează de mult mai mult timp. Cam de când a primit o sinecură la ICR.
În încheiere să ne mai bucurăm o dată de deliciile stilistice cu care criticul de artă (??? – vă vine să credeţi?) Mihăieş îşi împănează săptămână de săptămână elucubraţiile, evident neintenţionat dar, cu atât mai mult, savuros şi testimonial pentru susţinătorii teoriei prezidenţiale conform căreia şcoala românească scoate tâmpiţi.
Este vorba de comparaţia “se prelinge ca un potop”, prezentă în chiar primul paragraf al editorialului.
Conform DEX,
a se prelinge: a se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect);
potop: revărsare uriaşă de ape, revărsare mare de apă, inundaţie mare.
Concluziile le trageţi singuri. Eu doar atât mai adaug, inspirat de spumele de la gura “maestrului” :
domnule Mihăieş, te pre-lingi, ca un câine turbat !
https://www.conteledesaintgermain.ro/mircea-mihaies-alias-bomba-cu-biogaz/08-11-2010Editoriale(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihăieş din EVZ, 08.nov. 2010 intitulat “Înapoi, înainte marş!”, ce poate fi citit accesând linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-inapoi-inainte-mars-911649.html#comentarii ) (acest comentariu se putea intitula la fel de bine “Zâmbetul constipatului după victoria clismei”) Pentru cine nu ştie, hidrogenul sulfurat este un gaz greu, cu miros de ouă...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Excelent text, felicitari!
Mircea Mihaies practica, de fapt, delatiunea inventiva, imaginativa, mai distrugatoare ca… bomba atomica, pentru destinele naivilor care mai cred in basmele ca binele invinge intotdeauna raul… Despre “turnatoria ca vocatie irepresibila”, poate v-ar folosi sa cunoasteti o amintire culeasa de pe net despre… inceputurile politico-revolutionare ale Zupremului. Nu de alta, dar astfel de personaje cu vocatia delatiunii am intalnit multi dintre noi, de-a lungul vietii. Din pacate, tot astfel de personaje ne bramburesc acum destinele celor ramasi in Romania. De sus in jos, ca… pestele de la cap se-mpute… So, amintirea cu pricina, dintr-o sursa de prima mana:
“Am fost coleg de facultate cu chiombu cu doi ani mai mic decat el. Tipu’, mediocru la invatatura, dar tare-n militarie, PCR si biroul CI, ne-a fost numit incheietor de batalion. Langa institutul de marina era o bodega, Anghelina ii ziceam noi, unde inainte de apelul de seara, dupa ce saream in prealabil gardul mergeam si beam bere. La mai toate iesirile mergeau si gradatii cu noi, le faceam cinste, mai ne lipeam si noi de cate o invoire. Tata la gradati era inculpatu’chiomb, care era cinstit si omenit cum se cuvine. Dupa o astfel de escapada, un coleg de-al nostru (nu-i dau numele din motive de basism, insa traieste bine multumesc si poate confirma), in timpul apelului de seara, nemaiputand sa-si tina berea depozitata in vezica, a iesit din formatie si s-a dus dupa un tufis sa se usureze. Chiombu’, chiomb de chiomb da’ l-a ginit, l-a adus in fata formatiei si Doamne! ce ocara ne-a fost dat sa auzim cu acuze gen: iti bati joc de tricoloru’ tarii, sari gardul si bei bere si apoi te pisi in formatie (neadevarat), partidu’ plateste ca tu sa faci scoala gratis, iar tu iti bati joc, tribunalul militar te mananca etc numai noi stim. Cu greu l-au potolit cei doi incheietori de companie, colegi cu el, Diaconescu Dan si Suteu Titi, sa nu-l duca la OSI si sa-i prezinte acestuia “cazul” asa cum ni l-a prezentat noua, ca nu se stie ce-ar fi iesit. Inutil sa precizez ca la plata berii lui contribuise si colegul respectiv, iar gardul il sarisem in formatie.”