Simptomatica aroganţă americană

După traumatizanta experienţă comunistă, românii au privit SUA ca pe o garanţie şi un ideal. De ireversibilitate şi de model socio-politic. Cu cât, prin tectonica geopolitică, plăcile intereselor american şi român se apropiau mai mult, permiţând “intimităţi” militaro – economice altădată de neimaginat (aderarea României la NATO, parteneriatul strategic SUA – România) cu atât încrederea românilor în recuperarea marilor decalaje faţă de tările europene care au luat, în 1945, un start neobstrucţionat de degetul lui Churchill şi de pasivitatea lui Roosevelt, a crescut şi s-a consolidat. (more…)
continuare...

Foița de ceapă a graniței dintre parteneriatul strategic și trădarea națională

S-au împlinit trei ani de la referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Prilej de evocare a momentului de către actorii principali și, ca de obicei în astfel de situații, de dezvăluire a unor aspecte inedite. (more…)
continuare...

Războiul forțelor negre sau părţile bune ale fatalităţii

În momentul în care dezlănţuirea unor forte negre te copleşeşte, punându-te în condiţia castelului de nisip când vine valul, nu-ţi rămâne decât să încerci a folosi fărâmele de luciditate la care mai ai acces, pentru a căuta părţile bune ale fatalităţii și a încerca să mai tragi mici foloase de pe urma lor. (more…)
continuare...

Măreția luptelor inegale

Motto: Suntem un popor paşnic. Am pierdut mai multe avioane militare în exerciţii decât în luptă. Valeriu Butulescu Românii nu au avut niciodată vocaţia sacrificiului prin luptă. Prin resemnare, adeseori! Prin spirit de turmă, la ceremonii! Nu însă și prin dezvelirea vitejească a pieptului individual, în fața glonțului atotputernic, nici prin intrarea în ring la trântă cu balaurul cu 7 capete. Sărim la bătaie din bâzdâc, fără eșafodaj lăuntric, fie dacă ne simțim mai puternici decât adversarul, fie dacă nu mai avem de-ales. În rest, contemplativi până la transă. Plecăciuni pentru destin, bezele fatalității. (more…)
continuare...
12