Scorul acestui articol
[Total: 26 voturi. Media: 2.8]

Situaţia economică actuală a României este, cu adevărat, disperată. Politicienii puterii se feresc de acest cuvânt, de calificative “tari”, chipurile pentru a nu induce panică în societate. Dar panica s-a instalat deja! Iar asta se vede în pulsul tot mai rapid al românului statistic, în nervozitatea sa escaladând ultimele bariere ale pasivităţii.

Primele măsuri de redresare propuse de guvernul Bolojan au fost luate cu spatele la zid şi într-un regim de urgenţă cu care administratorii noştri nu sunt deloc obişnuiţi. Se pare că ECOFIN-ul de acum două zile a fost depăşit cu bine, în extremis, în sensul în care, prin semnalul dat de organismul european, pierderea ratingului de ţară nu se va produce în urma evaluărilor ce vor fi făcute de cele trei mari agenţii de rating în perioada august – septembrie 2025.

Dar după aceea?

“Pachetul 1 Bolojan” a venit într-o ordine nefirească, lovind întâi baza socială a ţării şi lăsând practic neatins vârful piramidei. Trecerea privilegiaţilor la cura de slăbire a fost doar anunţată pentru sfârşitul lui august, printr-un aşa numit “Pachetul 2 Bolojan”, adresat “specialilor”,  fără ca această promisiune să consoleze în vreun fel pensionarii taxaţi cu 10% la CASS şi pe ceilalţi amărăşteni ai patriei care nici nu realizează cum îi va lovi, direct în plex, creşterea TVA şi celelalte “tehnicalităţi”.

Cum ne ajută, în acest context minat , partidul social al ţării, PSD-ul, altădată de grabă săritor în sprijinul celor fără dinţi în gură şi fără card bancar? Răspuns: în niciun fel!

Eu, de-a lungul timpului, am mai luat apărarea PSD-ului când era acuzat de populism pentru simplul motiv că era chiar singurul partid care mai făcea câte ceva pentru sărmani: creştere de pensii, acordare de ajutoare sociale, investiţii locale de primă necesitate etc.

Acum, însă, sunt profund dezamăgit de ce-a ajuns acest partid sub conducerea lamentabilului şi inexpugnabilului “careu de aşi” Ciolacu, Grindeanu, Stănescu, Tudose.

Ciolacu, după pierderea primului tur al prezidenţialelor, a căzut brusc într-o fază de senilitate jucăuşă, cu pisicuţe salvate din copaci şi sărmăluţe tiktocate. I-a pasat hamurile şi căpăstrul partidului mai energicului Grindeanu care a schimbat comunicarea soporifică a fostului şef cu o vrăjeală politicianistă stearpă, bazată pe rostiri răspicate şi pe promisiuni la două capete în diverse ipoteze nerealiste de “dacă”.  Nelipsitul Paul Stănescu pare bătut în bronz, efigia mută dar definitorie a partidului. Nu are nici discurs, nici carismă, nci isprăvi de războinic la activ. Atunci ce virtuţi l-or face să fie târât în toate imaginile cu conducerea supremă, ca un talisman  (ori ca un paratrăznet?). Cât despre şahistul giumbuşlucar Tudose… Analizele lui, în momente de zugzwang politic, s-au dovedit atât de garantat perdante (vezi ultima campanie electorală) încât, probabil, nu poate lipsi din setarea partidului tocmai acum când totul se duce de râpă.

Soluţia care ar fi putut salva partidul PSD-ul, dar probabil nu şi ţara, ar fi fost una singură şi de bun simţ: trecerea în opoziţie. Cu principala argumentaţie că, deşi are cele mai multe mandate în parlament (mai puţine însă ca oricând altădată) este evident că poporul nu-l mai vrea la butoane. Prin urmare…

Dar cine să adopte o astfel de măsură deopotrivă inteligentă şi costisitoare? Garnitura actuală de baroni locali? Fericiţii beneficiari de funcţii şi privilegii vânate în zvârcolirile fără limite de bun simţ ale campaniilor electorale?

De fapt, principala frică a pesediştilor repudiaţi de societate este ameninţarea notei de plată. Ei ştiu că odată lăsate din mână pârghiile justiţiei şi ale prim – planului administrativ, orice alţi ajunşi la putere vor începe guvernare prin a-i arăta cu degetul pe ei ca principali artizani ai dezastrului şi prin a-i dirija către celulele cu graţii şi vizor.  Furia populară iscată de eventuale măsuri dure, inevitabile în situaţia în care a ajuns ţara, asta va cere: sânge.

Din frică şi lipsă de lideri cu viziune, PSD se complace într-o lâncezeală sinucigaşă. Joacă la tragere de timp şi la “să vedem ce-o mai fi”. Poate vine războiul, vreun cutremur sau inundaţii catastrofale şi ne salvează prin mutarea atenţiri. Ăsta este singurul lor plan de viitor.

Nici cu useriştii nu mi-e ruşine. Cu tupeul lor incomensurabil şi cu un habarnism pe măsură au luat armata, au luat externele, l-au luat pe Nicuşor ca garant şi au început, deîndată, să facă ce ştiu ei mai bine: scandal şi dihonie.

Singurul care mi se pare cât de cât dispus să comunice necosmetizat şi să ia taurul de coarne este Ilie Bolojan. Veşnic încruntat şi cu mandatul pe masă, îşi vede de ce ştie el mai bine să facă: de reduceri. De costuri, de posturi, de pensii şi indemnizaţii. Nu-i prevăd un mandat lung pentru că deja măsurile lui nepopulare stârnesc strada. S-ar mai putea reabilita în ochii pensionarilor, a mamelor lăuze şi a celor cărora la stau în gât (pe bună dreptate, şi eu sunt printre ei) sporurile şi indemnizaţiile aberante ale bugetarilor, prin anunţatul Pachet 2 de măsuri. Dacă acest Pachet 2 va şti să lovească ţintit şi convingător în nesimţiţii neamului, poate că poporul se va mai răcori şi societatea se va mai detensiona.

Altfel, ce soluţie miraculoasă ne-ar putea redresa ca ţară?

O să mi se spună “AUR, Simion”.  Nu cred deloc în soluţia asta. L-am auzit zilele trecute la Dan Diaconescu pe Marian Căpăţână (un fel de ideolog al lui Simion) care ne-a explicat cum ar salva el şi George Simion ţara din marasm: prin desfiinţarea tuturor ONG-urilor şi naţionalizarea companiilor străine din România care au legătură cu resursele energetice ale ţării şi nu numai.

Eu, în naţionalizări, nu cred. Cum nu cred nici în teoriile lui George Simion cu concedierea accelerată a 500 000 de bugetari şi cu repatrierea disporei, să muncească în România.

E uşor să lansezi soluţii salvatoare la nivel de vorbe, de discurs. Şi asta face Simion. Când, însă, se pune problema implementării lor efective, orice minte raţională înţelege că practica nu e ca teoria şi că o Constituţie şi un cadru legislativ propice nu se pot realiza peste noapte, la un simplu ordin dictatorial.

Dar despre asta, dacă se vor isca polemici, cu altă ocazie.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/07/PSD-conducere.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/07/PSD-conducere-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeconducerea PSD,George Simion si AUR,Grindeanu,masuri de redresare,Pachetul 1 Bolojan,Pachetul 2 BolojanSituaţia economică actuală a României este, cu adevărat, disperată. Politicienii puterii se feresc de acest cuvânt, de calificative “tari”, chipurile pentru a nu induce panică în societate. Dar panica s-a instalat deja! Iar asta se vede în pulsul tot mai rapid al românului statistic, în nervozitatea sa escaladând ultimele...Blog politic si polemic