Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 3]

De la începutul scandalului „Victor Ponta – DNA” s-au putut sesiza anumite situații și comportamente la nivel de instituții și personalități, care s-au abătut strident de la practicile obișnuite, ridicând firești semne de întrebare:
1. Sarabanda de „coincidențe” ce a însoțit chemarea premierului la DNA, „coincidențe” la care m-am referit pe îndelete într-unul din ultimele mele editoriale și care, într-o evaluare rațională, statistică, logică, nu lasă loc decât unei singure explicații: acțiune la ordin;
2. Heirupismul DNA, trădat prin improvizație și contradicții. Confruntată cu un ordin ce trebuia pus în aplicare urgent, DNA și-a pierdut capul:
2.1. a numit la maneta ghilotinei ce trebuia să decapiteze guvernul tării un procuror tânăr, lipsit de experiență și instinct de conservare (probabil singurul care a acceptat o expunere atât de riscantă, cu probabilitate mare de compromitere profesională);
2.2. a scos-o la declarații publice pe doamna Laura Kovesi care, complet nepregătită, a comis cel puțin două gafe de actor care nu și-a învățat bine rolul și care este stresat că din fosă lipsește sufleurul:
2.2.1. întrebată cum își explică toate „coincidențele” de evenimente din cazul Ponta, a spus, exact împotriva a ceea ce dorea să spună, că în acțiunile DNA nu este vorba de niciun fel de coincidențe. Cu alte cuvinte: totul a fost premeditat să se întâmple cum s-a întâmplat: imediat după votul Parlamentului în cazul Șova, exact în ziua depunerii unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Ponta, sincron cu petiția judecătorilor din țară împotriva CSM etc. etc. etc);
2.2.2. întrebată despre citarea foarte în scurt a premierului la DNA, a afirmat că aceasta s-a produs cu mult timp înainte, minciună imediat demontată de apariția în presă a documentului oficial de citare, datat cu mai puțin de 24 de ore înainte de momentul acelei declarații.
3. Graba președintelui Iohannis de a reacționa public la comunicatul DNA (și el redactat și publicat cu o iuțeală de stare de război). Domnul Iohannis, altfel lent și reflexiv, avea deja pregătită invitarea premierului la Cotroceni (îndată după ce acesta a ieșit de la DNA) și apoi cererea demisiei lui, ceea ce duce cu gândul la existența unui plan ce i-a fost pus președintelui pe birou spre exactă și rapidă ducere la îndeplinire.
4. Grija expresă și insistentă a SRI de a nu fi asociat acestei tentative de debarcare a premierului Ponta. Să amintim, în acest sens:
4.1. SRI nu mai apare în comunicatul DNA (cum apărea până acum) ca partener al DNA în realizarea acțiunii;
4.2. Bogdan Chireac insistă în mai multe emisiuni TV din prime time că surse extrem de credibile din cadrul SRI i-au telefonat să-l asigure că punerea sub acuzare a lui Ponta este un gest de forță unilateral al DNA, făcut fără participarea și chiar fără acordul SRI;
4.3. Ion Cristoiu întărește această teză, referindu-se la declarațiile ostentative ale lui Bogdan Chireac și confirmând că se înscrie în practicile SRI lansarea, prin intermediu unor lideri de opinie, a unor poziționări a serviciului față de anumite probleme sensibile.
Cam multe ciudățenii atitudinale, cam multe abateri de la rutina instituțională, ca să nu ne punem întrebarea: nu cumva toate aceste (aparent) anomalii se înscriu în logica unui joc cu miză foarte mare, conceput special ca să nu fie pe deplin înțeles de poporul votant?
Punând cap la cap cele de mai sus și altele, neaduse în discuție aici din lipsă de timp și spațiu, impresia este că ne aflăm în fața unui scenariu de luare în stăpânire a țării de către o forță neomologată democratic prin vot direct dar dispunând de mijloacele și resursele necesare pentru a prelua toate pârghiile și a controla totul, fără a fi ea însăși supusă vreunei cenzuri reale.
Ați înțeles, desigur, că mă refer la SRI.
Anomalia 4, explicată mai sus, mi se pare argumentul cheie în emiterea acestei teorii. Un serviciu secret care se străduiește cu atâta obstinație și risipă de resurse să comunice că el nu a fost prezent acolo, cu siguranță că a fost. Ba, chiar mai mult, a avut un rol decisiv și tocmai asta vrea să ascundă.
Planul, în rezumat, este următorul: înscenăm, cu mâna DNA, o punere sub acuzare a primului ministru al României. Acțiunea este de două ori utilă: întâi ca diversiune menită a îngropa „cazurile Rarinca” și „insurecția judecătorilor”, ambele devenite extrem de periculoase în ultima vreme, apoi ca o capcană pentru Klaus Iohannis care, dorindu-și foarte mult un guvern al său, va încuviința tacit îndepărtarea lui Victor Ponta chiar și printr-o metodă nu tocmai constituțională.
Capcana, pentru președintele Iohannis, constă în faptul că metoda „nu tocmai constituțională” pe care o va cauționa, va putea fi foarte ușor incadrată, la momentul potrivit, în devastatoarea categorie a „loviturilor de stat”. Game, set and match!
Ar putea fi făcut și pus în aplicare un astfel de plan diabolic, de prins la butoniera unui serviciu secret, printr-un șantaj teribil ca acesta, un ditamai președintele de republică? Iată că da. În câțiva pași:
a) atragerea, de partea ideii că Ponta trebuie înlăturat cu orice preț, a lui Eduard Helvig, omul de încredere al lui Iohannis în SRI;
b) convingerea DNA să ia pe cont propriu inițierea complotului, să dea loviturii de stat o aparență cât mai digerabilă de către popor, cel mai bine aceea a luptei anticorupție;
c) determinarea lui Klaus Iohannis de a se abate pentru o clipă de la lentoarea lui reflexivă și de a intra în joc efectiv, măsurabil, decisiv, convins că asta e calea de acțiune corectă și fără cea mai mică bănuială că ar putea fi acuzat, mai târziu, de complicitate la lovitură de stat. Cred că persoana care l-a convins să ceară public și repetat demisia lui Ponta, susținând ca asta ar fi singura soluție bună pentru țară (când în realitate este exact pe dos) a fost chiar Eduard Helvig. Nu din trădare ci pentru că el însuși a fost intoxicat de servicii.
d) organizarea unor mișcări de stradă împotriva lui Victor Ponta, ca și cum acestea ar fi efectul în masă a discursurilor președintelui Iohannis. Iată contribuția materială a președintelui la puci. El nu doar a cerut demisia premierului, el a și fost combustia necesară maselor dezlănțuite.
Singurele obstacole (deocamdată) în calea ducerii la bun sfârșit a acestui plan diabolic sunt Victor Ponta și Parlamentul României. Lor ar trebui să le mulțumească azi Klaus Iohannis că încă nu s-a închis ușa coliviei în spatele lui, că încă mai are timp să iasă din capcana ce i-a fost întinsă. Totul este să se poată elibera la timp din tentaculele ce încearcă să-și definitiveze priza în jurul lui și să încerce o evadare în direcția poporului care l-a ales, singurul ce l-ar mai putea, la o adică, face un președinte liber și patriot.

Contele de Saint GermainEditorialeBogdan Chireac,capcana,cazul Rarinca,cazul Sova,colivie,CSM,DNA,Ion Cristoiu,Laura Kovesi,lovitura de statKlaus Iohannis,SRI,Victor PontaDe la începutul scandalului 'Victor Ponta - DNA' s-au putut sesiza anumite situații și comportamente la nivel de instituții și personalități, care s-au abătut strident de la practicile obișnuite, ridicând firești semne de întrebare: 1. Sarabanda de 'coincidențe' ce a însoțit chemarea premierului la DNA, 'coincidențe' la care m-am referit...Blog politic si polemic