O infirmitate sufletească periculoasă: ura patologică față de semeni

  Înverșunarea cu care președintele Iohannis se opune grațierii, oricărui fel de grațiere, depășește limitele luptei politice. Seamănă, mai degrabă, cu patima pusă în consumarea până la capăt a unui viciu, atunci când ceva încearcă să i se opună. S-a năpustit peste ședința de guvern așa cum un atins de sevraj sparge o farmacie ca să-și ostoiască starea. Apoi, după nici două zile, deși el însuși ceruse dezbatere publică, edictează: "Proiectele de ordonante de urgenta privind gratierea si modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile! "¦ Sunt suficiente argumente care sa determine Guvernul sa retraga aceste ordonante de urgenta"! O astfel  de luptă încrâncenată pentru ținerea cu orice preț a unor oameni în pușcărie, în condiții de gulag, de lagăr de exterminare, de dezumanizare totală și nicidecum de reeducare (cum ar trebui să fie),  are un motor pe care mi-e imposibil să-l justific rațional. Există un public în țara asta care,…
continuare...

PreÈ™edintele È™i È™antajiÈ™tii săi

Uneori mă întreb ce-aÈ™ face, în primul rând, dacă aÈ™ fi în locul lui Klaus Iohannis. În locul acestui mare preÈ™edinte inert care, mai recent, a devenit È™i un miÈ™tocar de gust îndoielnic. "žTocmai EL!" (ca să-l parafrazez); cel complet lipsit de simțul umorului È™i de aceea atât de inautentic când apelează la ironii.  Îmi pun această întrebare din dorința de a-l înțelege cât de cât È™i de a nu accepta pe nemestecate versiunile aparențelor nefavorabile care circulă în legătură cu domnia sa. (mai mult…)
continuare...

Lupta anticorupție a decedat! România stă cu mortul în casă fără să-l declare.

  Un copil născut dintr-o mamă prin corespondență È™i un tată defect nu are cum să iasă normal. Mama s-a folosit de o ambasadă pe post de uter iar tatăl s-a îmbătat cui înainte de împerechere, visând licurici în loc de stele verzi È™i suculente felații în loc de abordaj marinăresc, cu ancora harpon. Progenitura a rezultat cu anomalii, aÈ™a cum se întâmplă în astfel de situații: un monstru bicefal, botezat apoi "žbinom", amestecând de-a valma binele cu răul, vigilența cu orbirea, cruzimea cu indulgența fără noimă. (mai mult…)
continuare...

„Medicul” DNA sau DNA ca institutie de însănătoÈ™ire publică

Lupta împotriva corupției ar trebui gândită ca o formă de dezinfectare a societății, de vindecare a acesteia de inventivii, rezistenții È™i  erozivii microbi ai hoției. DNA  reprezintă o variantă terapeutică experimentală, creată în acest scop de laboratoare ale altor limbi È™i culturi, care preferă să-È™i testeze genul acesta de produse cu potențial de risc major pe cobai de altă naționalitate decât pe propriii infractori. (mai mult…)
continuare...

Pe mine tot politica internă mă interesează…

 ... Pentru că, înainte de a mă afecta cel de-al treilea război mondial, a cărui declanșare tocmai ne-a fost anunțată de Ministrul israelian al Apărării, Moshe Yaalon (), ceea ce-mi influențează existența imediată este lupta dementă (dar È™i palpitantă) pe care o duc, aici în țară, facțiuni instituționale avide de putere È™i politicieni săriți de pe fix. Serviciile de informații se răfuiesc între ele, monolitul justiției s-a spart iar Traian Băsescu a devenit solidar cu cămaÈ™a sa mai mult decât cu orice principii sau valori de pavoaz, etalate ipocrit pe durata mandatelor sale de preÈ™edinte. (mai mult…)
continuare...

Judecătoarea Camelia Bogdan „“ un pluton de execuție pe invers

De regulă, plutonul de execuție e mai numeros decât lotul condamnaților pe care-i are de lichidat. Cu toate că un singur soldat înarmat ar fi suficient să doboare o sută de criminali legați fedeleÈ™. Există însă o simbolistică a acestei proporții: într-o societate normală, binele trebuie să covârÈ™ească răul. (mai mult…)
continuare...

Alina Mungiu Pippidi ne propune o rețetă de sezon: ruÈ™i la frigare

Cu două săptămâni în urmă publicam articolul "žDespre românii care-și pierd identitatea" (), plecând de la o serie de poziții publice ale doamnei Alina Mungiu Pippidi ce mie mi se păreau acut propagandistice È™i antinaționale. Scriam atunci, printre altele: (mai mult…)
continuare...

Generație Y, începi să mă enervezi!

Unul dintre pericolele care amenință democrația, spune José Ortega y Gasset, este acela că oamenii nu mai reflectează filozofic asupra democrației ajungând la un adevarat dogmatism democratic. Din nefericire, în paralel cu acest dogmatism, se dezvoltă un alt dogmatism, extrem de periculos. Nemaiîntrebându-se dacă democrația este cel mai bun regim, oamenii ajung să nu se mai întrebe nici dacă regimul în care trăiesc este cu adevărat democratic. ANCA SIMITOPOL (University ok Ottawa) Mi-am pus speranțe în tine, Generație Y. Te-am lăudat, te-am susținut chiar È™i atunci când mi se părea că sari calul ori, dimpotrivă, că eÈ™ti de o egoistă pasivitate. Gândeam aÈ™a: tinerii ăÈ™tia au, în raport cu noi, părinții lor mutilați de istorie, o geneză mai puțin poluată de anomalii. S-au născut într-un mediu mai calm, mai curat, învață după regulile marii deschideri emancipate È™i nu ale unor enclave sufocate de îndobitocire. Au acces la întreaga panoramă a…
continuare...

Și totuÈ™i, există reacție

Ieri am publicat pe blog articolul intitulat "žCu justiția la psihiatru". A fost modul meu, ca simplu cetățean ce a cunoscut pe vremea unui regim totalitar consecințele asistării pasive la făptuirea răului cu metodă, de a reacționa la un incalificabil gest de brutalitate È™i sfidare comis de instituții de forță ale statului român aÈ™a zis democratic. Gestul, pe care l-am considerat nebunesc È™i deci îngrijorător, mai ales că venea din partea unui sistem È™i nu a unui dement pe persoană fizică, căruia i-a luat Dumnezeu mințile pentru o clipă, era reluarea procesului Rarinca. Și nu oricum, ci printr-o maÈ™inațiune cusută cu sfoară de sac È™i puțind de la o poÈ™tă a cap de peÈ™te putrefact, a abuz de tip stalinist. În care muÈ™chiul È™i pumnul se arată a fi instrumentele dreptății È™i nicidecum legea È™i tratamentul egal. (mai mult…)
continuare...

Să-i lăsăm, pentru o vreme, să redevină ei înÈ™iÈ™i

Uneori cred, exasperat, că singura metodă prin care am mai putea spera să scăpăm de băsism È™i de băsiÈ™ti ar fi să-i mai lăsăm, o vreme, să redevină ei înÈ™iÈ™i: haita dezlănțuită întru potlogării a unui tătuc diabolic, selectată după cele mai interlope criterii: scrupule - zero, aroganță "“ fără limite, moralitate "“ minus infinit, grandomanie "“ delirantă. (mai mult…)
continuare...
12