Scorul acestui articol
[Total: 12 voturi. Media: 5]

Meciul de fotbal Elveţia – România a fost unul horror pentru noi. Am avut două categorii de reprezentanţi acolo: jucătorii şi galeria. Vrând – nevrând a trebuit să facem comparatii cu jucătorii şi galeria elveţienilor. Ambele comparaţii ne-au lăsat repetenţi şi umiliţi. Jucătorii au evoluat ca nişte găini descăpăţânate iar galeria ca o gaşcă de derbedei.

Ne mai trebuie câte o lecţie de felul acesta ca să înţelegem de unde ni se trage. De ce suntem la nivelul la care suntem şi dece toţi cei din jur ne privesc cum ne privesc.

Dacă elveţienii ne-ar fi bătut cu 5 – 0 nimănui nu i s-ar fi părut, după joc, un scor exagerat. Apărarea noastră, pusă în teren cu o nepricepere sinucigaşă, lăsa adversarilor spaţii imense atât pe verticală cât şi pe orizontală. Fotbaliştii noştri se zbăteau, nu contest, dar într-o formă atât de nesincronizată şi inestetică încât te gândeai că planul de acasă era cum să ne facem mai repede şi mai temeinic de râs.

Iar în tribune observam explicaţia socială. Elveţienii civilizaţi, disciplinaţi, relaxaţi, veniţi ca la teatru, în timp ce ai noştri ca la răzoi, cu interzisele: petarde, fumigene, adică exact recuzita pentru care UEFA ne poate obliga să jucăm următoarele meciuri de acasă fără spectatori.

Nu mai avem de mult un fotbal cu performanţe internaţionale, dar un hal de joc cum au făcut aseară ai noştri nu-mi amintesc să mai fi văzut în ultimii ani.

După care au venit ultimele 5 minute. Finalul ultra norocos. Neverosimil.  Mâna lui Dumnezeu. Doi jucători inspiraţi, două sclipiri, două goluri. 2 – 2!

Desigur că m-am bucurat. Desigur că am sărit din fotoliu şi am strigat de bucurie. Desigur că am fost emoţionat, ca de fiecare dată când ai parte de o minune după care îţi vine să te freci la ochi.

Până când au început declaraţiile de după meci. Aproape că mi s-a făcut rău de atâta suficienţă, de atâta deficit de obiectivitate, de simţ critic şi autocritic.

Au revenit înnebunitoarele clişee de la meciurile noastre gri – cenuşă din campionat: “important este rezultatul”, sau “băieţii au dat dovadă de caracter”, sau “suntem pe un drum bun”…!

Suntem pe dracu pe un drum bun! Cum să fim pe un drum bun când dăm în gropi de prost ce jucăm şi ne mai şi fudulim cu asta la sfârşit.

Un fost jucător (chiar de naţională, dacă îmi amintesc bine), pe numele lui George Ogăraru, îi atacă la baionetă pe comentatorii meciului, Costi Mocanu și Emil Grădinescu, pentru că şi-au permis să judece obiectiv prestaţia lamentabilă a echipei noastre.

Auziţi-l pe indignatul domn Ogăraru:

„Cât dispreț față de propriii jucatori ai naționalei pot manifesta cei doi comentatori de la Prima Tv??

Oare nu există cineva care să ia atitudine împotriva acestui bullying televizat la adresa conaționalilor?

Nu există o limită a decenței și a bunului simț??

 Rușine să vă fie, domnilor comentatori!

Ipocrizie până la greaţă! Adică, după părerea acestui preţios fost fotbalist, comentatorilor ar trebui să le fie ruşine de cum ne-am făcut de râs pe teren 85 de minute, nu jucătorilor şi stafului tehnic de la federaţie care bat toate recordurile în materie de incompetenţă şi contraperformanţă.

Noroc cu Gică Popescu, unul dintre puţinii inteligenţi şi educaţi încă activi în fotbalul nostru (alături de Mircea Lucescu), care a avut curajul să pună degetul pe rană:

„Băi Edi, tu nu știi ce înseamnă echipa națională! Nu poți să vii după meciul ăsta execrabil când putea să te umfle Elveția cu 7-0, să spui că vii pe drumul cel bun! Să spui că creăm valori! Care valori? 

Băi băiatule, la echipa națională sunt rezultate! Să-i mulțumim lui Dumnezeu că i-a căzut mingea în cap lui Pușcaș. 

Doamne ferește să fie ăsta drumul cel bun al echipei naționale! Nu grup, nu familie, rezultate! Ai făcut cele mai proaste meciuri din istoria națională. Lasă-l pe taică-tu să ducă naționala pe drumul cel bun dacă nu te simți în stare.

Astea sunt valorile pe care le creează Edi la echipa națională? Că îi cade mingea pe cap lui Pușcaș? Nu astea sunt valorile pe care le vrem”.

Acest meci de fotbal cât, mai ales, reacţiile de după, constituie o radiografie nemiloasă a mentalităţii noastre de resemnaţi zglobii, de “las’ că merge şi aşa”.

Aştept minunea când la echipa naţională de fotbal a României va veni un antrenor care să ne uimească afirmând că, înainte de “rezultatul contează” şi ímportante sunt cele 3 puncte”, pentru el va fi esenţial ca echipa să joace frumos, să arate viziune, să facă spectacol.

Pentru că, dacă aceste trei condiţii vor fi îndeplinite, rezultatele vor veni şi ele, mai devreme sau mai târziu.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/06/fotbal-2.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/06/fotbal-2-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeEdi Iordanescu,Elvetia - Romania,George Ogararu,Gica PopescuMeciul de fotbal Elveţia – România a fost unul horror pentru noi. Am avut două categorii de reprezentanţi acolo: jucătorii şi galeria. Vrând – nevrând a trebuit să facem comparatii cu jucătorii şi galeria elveţienilor. Ambele comparaţii ne-au lăsat repetenţi şi umiliţi. Jucătorii au evoluat ca nişte găini descăpăţânate...Blog politic si polemic