Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Conduce cu adevărat cel care impune agenda. Acest principiu l-a ajutat  pe Traian Băsescu să iasă victorios în numeroase lupte politice aparent pierdute. Adversarul e ținut in zona previzibilului, e constrâns să reacționeze la o temă propusă din afară în loc de a crea el teme, de a surprinde.
Din multe încurcături s-a salvat, astfel, Traian Băsescu: preluând, într-un mod paralizant mai ales prin tupeu, inițiativa. Nu e puțin lucru, și deloc la îndemâna unei minți morale, să te declari eliberatorul justiției, chiar protectorul ei, când ești pus la zid de un întreg popor tocmai pentru subordonarea ei propriilor interese. Meschine, de altfel. La acest tertip a apelat Traian Băsescu după a doua suspendare; și la diversiunea prezentării evenimentelor drept o lovitură de stat. Gogorița nu ar fi trăit prin ea însăși dacă, la fel de promiscui moral, niște lideri zonali (în fond oameni, și ei, ajunși acolo tocmai pentru talentul de a părea altceva decât sunt) nu s-ar fi raliat convenabilei (pentru cauza lor) diversiuni.
De la o vreme, însă, observăm o modificare simptomatică: Traian Băsescu e constrâns, implacabil și fără alternative, să devină din activ reactiv. Altfel spus a pierdut inițiativa. Și asta, cum o demonstrează  toate aparițiile publice din ultima vreme, îl disperă.
Ofensiva, pe plan extern, a lui Victor Ponta, e indiscutabilă. Ce face TB? Reacționează, încercând  să o nege, să o ridiculizeze. Cu ce efect? Acela al penibilului total, mai ales după succesul summitului cu China.
Ofensiva pe plan intern a lui Ponta devine sufocantă. Marile scandaluri  legate de moșia de la Nana și de împrumutul de la CEC. Inițierea unor comisii parlamentare de anchetă. Perspective dezastruoase pentru imaginea (câtă mai e) a primului demnitar al României. Ce face TB? Reacționează ca un șuț prins cu grebla la raclat buzunare, folosind tribuna cu stemă și tricolor pentru a lansa valuri de ceață de camuflaj, pentru a redefini binele și răul în funcție de pauperul său caracter.
Și, peste toate acestea, timpul. Care nu poate fi oprit, oricât de mult și-ar stoarce creierii să-i ancraseze rotițele  holograficul Sebastian Lăzăroiu,  acest Frații Grimm al Albei ca Zăpada avortată de uterul Cotrocenilor. Implacabilul tic-tac. Pe cine să mai șantajeze,ce prezidențiale să mai fure, asupra cui să mai asmută DNA-ul?
Un Robespierre la crepuscul – astfel se vede pe sine, cu lacrimi în ochi, pe ultima turnantă a „revoluției” sale cosmice, Traian Băsescu. Un viitor descăpățânat, după ce, cu încăpățânare, a descăpățânat atâția trecuți și prezenți. Tot ce mai speră este să preia din nou inițiativa, pentru final. Să-și țină capul pe eșafod, din laterale, precum toartele unei amfore, iar atunci când ghilotina răsplății va cădea să și-l pună cu grăbire la loc iar Lăzăroiu să facă un descântec, să i-l sudeze.
Nesemnarea memorandumului cu FMI, neacceptarea bugetului, sunt tentative disperate, spasmodice, de a regăsi inițiativa pierdută. De a mai conduce, măcar câțiva pași, jocul. Și nu oricum ci în forță. Cu zmucituri, cu chiuituri, cu piruete amețitoare, cu călcări pe bombeuri. Să vadă românu”™ cine e jupânu”™!
Nu i-a căzut deloc bine când Ponta, după votul bugetului în Palament, i-a făcut, chipurile, o concesie, cerându-i o întrevedere pentru ultime negocieri. Din nou i s-a luat prim – planul, din nou s-a trezit el, ditamai președintele, înscris la exerciții impuse. Să refuze întrevederea nu putea, să accepte bugetul nu putea. Ponta a punctat la maturitate, la responsabilitate, la subordonarea propriului orgoliu interesului național. În timp ce el, Băsescu, și-a consolidat imaginea de catâr resentimentar.
Nici ultima concesie a lui Ponta, amânarea cu trei luni a aplicării accizei la motorină, nu-l avantajează cu adevărat pe Băsescu. Aparent a obținut o victorie dar în realitate a fost pus din nou în situația de a alege între două rele (pentru sine), ambele impuse de adversar.
Dacă, în fața acestei noi concesii a premierului va accepta bugetul, încercând să dovedească și el flexibilitate, asta va consfinți că a fost dus de nas ca un începător, printr-o manevră străvezie, Ponta reușind să-și facă interesul cu costuri minime, probabil planificate chiar de la început.
Dacă nu va accepta bugetul, un val național (și probabil și internațional) de oprobriu se va prăvăli asupra sa. Acuzele de iresponsabilitate, de visceralism,  de trădare de țară, de demență a fricii vor câștiga în temeinicie iar concluziile, previzibile, ale comisiilor parlamentare referitoare la afacerile sale cu pământ, vor fi primite de populație cu un suflu de frenezie revanșardă cu adevărat revoluționară.
Personal cred că Traian Băsescu nu-și va mai permite să aplice anunțata tactică de tergiversare a semnării bugetului pentru după 1 ianuarie 2014. Probabil că va întoarce bugetul la Parlament dar va renunța să îl conteste după aceea la CCR și, astfel, în înjurăturile parlamentarilor obligați să își întrerupă sărbătorile de iarnă din cauza voluptății lui de a șicana, ne va binecuvânta cu un buget semnat în ajunul Anului Nou.
Aș mai puncta un aspect ce devoalează ravagiile psiho – morale pe care izolarea, pierderea galopantă de putere și criza de timp le provoacă asupra comportamentului lui Traian Băsescu: graba cu care încearcă să se agațe de fiecare pai pe care, cu premeditare sau din neglijență, adversarii politici i-l lasă prin preajmă.  Am pomenit deja precipitarea cu care a acceptat  întâlnirea propusă de Ponta pe tema bugetului. Pentru o clipă s-a simțit din nou băgat în seamă. Ce dacă, după aceea, a ieșit mai prost decât înainte. Clipa de iluzie era importantă. Iluzia că ar mai conta. La fel ieri, după anunțul lui Ponta de a renunța, parțial, la acciza pe carburanți. Nu a răbdat să treacă ora fără a-și exterioriza, fără a-și împărtăși cu slugile ce stau cu bagajele dezertării la ușă, înșelătorul triumf. „Ponta a cedat”. „Premierul profund corupt poate fi invitat la o negociere”. „El, marele președinte, apărătorul intransigent (și, de altfel, unic) al teșcherelei  naționale, este din nou pe poziții. Pe pozițiile de forță ale politicii înalte”.
Vă întreb, retoric, firește: omul ăsta nu se îngrozește când rămâne singur cu sine?

Contele de Saint GermainEditorialeAlba ca Zapada,bugetul Romaniei,CCR,CEC,comisii parlamentare,DNA,Fratii Grimm,mosia Nana,Palatul Cotroceni,Sebastian Lazaroiu,summitul cu China,Victor PontaConduce cu adevărat cel care impune agenda. Acest principiu l-a ajutat  pe Traian Băsescu să iasă victorios în numeroase lupte politice aparent pierdute. Adversarul e ținut in zona previzibilului, e constrâns să reacționeze la o temă propusă din afară în loc de a crea el teme, de a surprinde. Din...Blog politic si polemic