Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

V-aţi întrebat vreo clipă de ce a târât-o Traian Băsescu pe soţia sa la pozele de grup ale PMP, pe plajă? Nu vă grăbiţi să răspundeţi superficial, invocând clişeul încă înşelător pentru mulţi, că alăturarea familiei umanizează, înduioşează, apropie. În cazul de faţă nu a fost vorba de aşa ceva pentru că, dacă asta ar fi fost intenţia lui Traian Băsescu, erau invitate la respectivul “photo shooting” şi nelipsitele, în alte împrejurări electorale, EBA şi Ioana. Prima, să ne reamintim, este chiar membră a PMP iar cea de-a doua, să nu uităm, este chiar posesoarea mărcii înregistrate “Mişcarea Populară”. Cele două controversate bombonici au fost însă lăsate acasă pentru că scopul tătucului lor nu era, de data asta, să facă paradă de susţinere ci să mai vândă o dată credulilor negrul la preţ de alb. Unul dintre trucurile sale de succes politic din ultimii 10 – 15 ani. El dorea, în perspectiva premeditatei ţineri de mână moşnegeşti cu teribila amazoană ce i-a luat în stăpânire şi şaua şi hăţurile, şi inima şi minţile, să atenueze efectele sindromului Charles & Camilla (pe vremea când Diana era încă o soţie în viaţă) în ochii şi sufletele neajutorate. A inserat-o în peisaj şi pe “doamna Maria”, nădăjduind că amatorii de telenovele (poate chiar doamna Maria însăşi) vor suspina, ca la victoria binelui: “Ce om corect!. Ar fi avut el tupeul, dacă lucrurile erau aşa cum prezintă nemernicii de bârfitori, să se afişeze cu ţiitoarea în faţa soţiei?”
… Tupeul lui Traian Băsescu…!!! Parc-am vorbi despre abis! Doar ieri am avut un nou exemplu:
“Nu ştiu despre ce e vorba, despre ce incident vorbiţi, la Nana… Dar PSD are obiceiul să provoace astfel de incidente, eu cred că e provocat de PSD ca sa fie preluat de Antena3”.
Nu vi s-a părut, privind această scenă, că ea este aproape o copie a celebrei scene din emisiunea lui Răzvan Dumitrescu: “Nu îmi aduc aminte de incident, nu-mi dau seama. A spus copilul ceva, a vorbit urât? M-o fi înjurat”?!
Pentru amatorii de exemplificări pe viu privind “fizionomia minciunii” va fi o reală delectare să privească în paralel cele două secvenţe indicate mai sus. Vor observa ticurile faciale şi comportamentale ale acestui mincinos de elită atunci când este luat prin surprindere, când improvizează băsneli, când nu are la îndemână gogoşile elaborate anterior, în brutăria de la Cotroceni, de cofetari specializaţi în camuflarea adevărului cu tot felul de foitaje securistice.
Un truc imediat detectabil este arborarea unei mecle încremenite între stări, ca o cascadă îngheţată în cădere, deopotrivă mirată, tâmpă, suspendată în hăul, deschis spre toate posibilităţile, al lui “nu ştiu”.
Plus-valoarea şarlatanescă adusă trucului de mim al nedumeririi este introducerea, imediat în timpul doi al scamatoriei, a unei explicaţii de acoperire, de indicare a unui vinovat exact din tabăra acuzatoare, după binecunoscutul model de succes şi abjecţie “hoţul strigă hoţii”. “O fi spus copilul ceva, m-o fi înjurat” – replica din prima secvenţă; “Eu cred că incidentul e provocat de PSD” – replica mai recentă.
În fine, un alt truc tocit deja de utilizare in exces şi de prea coroziva ipocrizie a prestidigitatorului Traian Băsescu este momirea de partea cauzelor sale, cu zăhărelul laudelor fără acoperire, a unor intelectuali găunoşi de prea mult orgoliu.
Nu s-a comentat mai deloc, la vremea potrivită, dezertarea de pe corabia EVZ a “greilor” Cărtărescu şi Mihăieş (“fuga şobolanilor” i-aş zice). Aveau o rubrică săptămânală pe care au abandonat-o, sub pretexte puerile, la scurt timp după ce guvernele Ponta şi MRU au capotat. Atâta vreme cât înrolarea lor a beneficiat de protecţia şi privilegiile puterii, aceste două capete de balaur au scuipat neîncetat şi neînfricat prin pixurile lor flăcări de gheenă asupra a tot ce se opunea regimului Traian Băsescu. Când însă puterea s-a mutat la adversari iar garanţiile şi privilegiile au dispărut, distinşilor apărători de principii democratice li s-au înmuiat genunchii şi, precauţi, au părăsit câmpul de luptă. Baricadele riscante şi prost remunerate ale opoziţiei nu mai prezentau interes pentru ei.
Mircea Cărtărescu a socotit probabil că şi-a achitat cu vârf şi indesat datoriile faţă de cel care nu putea să adoarmă fără cartea lui la căpătâi. A ales să se piardă felin în decor, să-şi mângâie tandru coama încărunţită şi pleşuvită ca pe o glorioasă cicatrice de război şi să se amăgească apoi cu tinereţea virtuală a unui nou început. S-a sforţat să cutremure jungla cu un răget de sfârşit de specie, cum că o să renunţe la scris scârbit de atâta nepăsare şi neînţelegere. Indiferenţa ironică ce a însoţit acest alint histrionic l-a obligat însă la reevaluări. Acum moţăie abulic, visând la vremuri mai literar – artistice şi la protectori cu caiete de sarcini mai necompromiţător – mecenare.
Mircea Mihăieş s-a dovedit mai norocos. Din grota unde se retrăsese să-şi râgâie ingurgitările nedigerate pricinuite de crudul regim Ponta, a fost brusc scos la lumină de preţuirea şi elogiile băsesciene. Mai bărbos (el, bărbosul), mai gras (el, grasul), s-a trezit expus atenţiei publice când cu mustăcioară a la Hitler, când cu coroniţă de lauri a la Gala Premiaţilor de la Cotroceni. Bietul fericit nici nu mai ştie acum pe unde să-şi evacueze jeturile de recunoştinţă faţă de domnul preşedinte care îl apreciază atât de mult. Poate îşi va relua, la EVZ, editorialele encomiastice la adresa binefăcătorului său, poate va primi o rubrică de pamflet politic la B1TV pentru a-l anihila pe Mircea Badea… Toate aceste planuri de grandioasă renaştere joacă acum, desigur, doar în mintea lui Mircea Mihăieş, brusc trezită din letargie şi răvăşită de evenimente la care nu mai spera.
În realitate Traian Băsescu nu are niciun fel de respect pentru intelectuali. El ştie doar că mulţi dintre aceştia sunt laşi, egolatri, vanitoşi, adică mai sensibili decât muritorii obişnuiţi la linguşeli, la avantaje, la bici.
Pe Cărtărescu l-a îmbrobodit cu o simplă frază, de conjunctură, pomenindu-i numele (şi acesta pronunţat incorect) într-un moment în care a fost singurul nume de scriitor care i-a venit pe buze marelui cititor în cuburi de ghiaţă.
Pe ceilalţi intelectuali, aliniaţi azi sub posesivul “ai lui Băsescu”, i-a anexat arătându-le că vede dar e dispus să închidă ochii (Liiceanu + Pleşu şi privatizarea Editurii Politice) ori oferindu-le sinecuri (Pleşu Consilier la Cotroceni, Patapievici şi Mihăieş şefi la ICR) etc.
Nu trebuie uitat nici modul în care Traian Băsescu a folosit biciul dispreţului sau al ameninţării îndată ce vreunul dintre aceşti simbriaşi cu scrisul şi-a permis vreo cât de mică abatere de la disciplina de fier a defilării cazone. Vă mai amintiţi cum l-a ridiculizat în public pe Liiceanu (căzut brusc în catatonie) spunându-i că ţara are mai mare nevoie de chelneri decât de filozofi? Dar cum l-a ameninţat pe Pleşu cu dezvăluiri descalificante dacă nu-şi ţine gura?
Ieri, Traian Băsescu a apelat şi la acest truc de şarlatan, de a linguşi nişte oameni pe care, structural, îi dispreţuieşte. A lăudat echipa de la ICR cu dublu scop: odată pentru a lovi în Ponta şi, apoi, pentru a-i mobiliza pe toţi aceşti rezervişti leneşi şi cu mentalitate de mercenari, să iasă din apatie şi să treacă la luptă. Doar e campanie electorală. Ce dracu’ aşteaptă? Să scimbe el foaia?
Arsenalul de trucuri al acestui panglicar politic este însă mult mai bogat. Eu am comentat aici doar trei dintre ele, refolosite recent în disperata lui zvârcoleală pentru a încerca să-şi asigure o supravieţuire în libertate. Sunt sigur însă că, în lunile ce au mai rămas până la alegerile din decembrie, nu va ezita să apeleze şi la altele care i-au denunţat adevăratul caracter. Cum ar fi lăcrămarea fără ceapă (din farsele “dragă Stolo” şi “ruşine Dinu Patriciu”) sau binefacerile reevaluării (“Gabriel Oprea în rolul şefului mafiei personale a lui Adrian Năstase”) sau anunţarea unor decizii inconturnabile precum gravitaţia (“în cinci minute voi demisiona”, “nu-l voi numi niciodată premier pe Victor Ponta”).
Staţi aproape şi bucuraţi-vă de spectacol. AMR 6 luni!!!

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Antena 3,B1TV,Charles & Camilla,doamna Maria,EBA,fizionomia minciunii,Gabriel Oprea,ICR,Ioana Basescu,Mircea Badea,Mircea Cartarescu,Mircea Mihaies,MRU,Nana,Patapievici,Plesu,PMP,PSD,Razvan Dumitrescu,Victor PontaV-aţi întrebat vreo clipă de ce a târât-o Traian Băsescu pe soţia sa la pozele de grup ale PMP, pe plajă? Nu vă grăbiţi să răspundeţi superficial, invocând clişeul încă înşelător pentru mulţi, că alăturarea familiei umanizează, înduioşează, apropie. În cazul de faţă nu a fost vorba de aşa...Blog politic si polemic