Scorul acestui articol
[Total: 38 voturi. Media: 4.6]

 

Proaspăta președintă a CSM, cu nume de româncă frumoasă, Ghenea (e drept, Mariana , nu Mădălina), a mutat urât la ședința din 12 ianuarie 2017 a plenului Consiliului pe care îl conduce.

S-a pronunțat în mare grabă, cu o mică argumentație, impotriva unei solicitări insistente a românilor, din timpul campaniei electorale: elaborarea și votarea de către noul Parlament al țării a unei Legi a Răspunderii Magistraților.

Frumos „“ urât, mare „“ mic, am început adjectival acest articol, din nevoia de zgâlțâire, de tragere a unui semnal de alarmă.

Noul CSM a fost așteptat cu speranță de românii dezamăgiți de prestația celui vechi. Figuri caricaturale în cheie coșmarescă, precum  Vasilică Cristi Danileț, Alina Nicoleta Ghica, Oana Schmidt Hăineală, urmau să dispară din visele noastre urâte și să fie înlocuite cu profiluri de magistrați normali, integri, liberi la conștiință, care să fi învățat ceva din greșelile predecesorilor.

Semnele de început nu sunt bune deloc.

Primul semn, ca o piază rea, a fost discursul președintelui Iohannis la ședința de constituire a noului CSM. Talibanizat, rupt de realități, autist în relația cu poporul său, Klaus Iohannis ne-a amintit mai degrabă de un SS Reichsfuhrer energizat de doctrina NSDAP, amenințându-și cu zâmbetul pe buze adversarii, la inaugurarea unui nou lagăr de concentrare.

Cel de-al doilea semn rău a fost propunerea candidatei (la acel moment) Mariana Ghenea, ca „ședințele CSM să nu mai fie transmise în direct”.

Ce dracu”™ se-ntâmplă? „“ s-or fi întrebat cei atunci prezenți, nevenindu-le să creadă într-o așa „schimbare în bine”!

S-au lămurit în mai puțin de o săptămână, pe 12 ianuarie 2017. Atunci, într-un comunicat al noii echipe, doamna judecător Mariana Ghenea ne anunță că, în opinia CSM, „nu se impune o noua Lege a rapunderii magistratilor, intrucat aceasta ar putea sa nu isi gaseasca „corespondentul in forme similare de raspundere a membrilor celorlalte doua puteri in stat, cea legislativa si cea executiva” iar acest lucru ar reprezenta in sine „o perturbare a echilibrului dintre acestea, cu grave consecinte pentru buna functionare a societatii”.

Vreau să analizăm puțin formularea doamnei Ghenea și, mai apoi, situația de fapt din societate. Voi simplifica gramatical la maximum exprimarea, pentru a mă face cât mai ușor înțeles.

Doamna Ghenea propune ca argument pentru forma reflexivă imperativă (nedubitativă) „nu se impune”, condiționalul prezent „ar putea”. Cum vine asta, la o adică? Stabilim o certitudine pe baza unei supoziții? Logica formală se zvârcolește de-și deranjează părinții din somnul cel veșnic!

Din două, una (mai ales pentru juriști, când sunt la ei acasă): sau legea își găsește corespondent în forme similare, sau nu?! Există legislație în vigoare, există jurisprudență, există somități în materie, există instituții de arbitraj.

Se vor găsi unii care să obiecteze că „nu se impune” s-ar putea traduce, la limită,  și prin „nu este obligatoriu”. Ceea ce l-ar transforma din imperativ (nedubitativ) în opțional. Îi rog pe aceștia să citească declarația menționată și în spiritul ei. Ea reflectă o opoziție la ideea de a fi elaborată o Lege a Răspunderii Magistraților și nicidecum o atitudine neutră față de aceasta. Așadar, prin formularea „nu se impune”, autoarea a vrut să spună clar, fără echivoc, fie „nu este necesară”, fie „nu este oportună”.

Dar, de fapt, care o fi fenomenul din societate care, în ultima vreme, a agitat atât de mult spiritele în legătură cu necesitatea introducerii unei Legi privind Răspunderea Magistraților?

Răspunsul este foarte simplu, deși unii se străduiesc din răsputeri să-l evite sau să-l răstălmăcească: cauza pentru care tot mai mulți români cer o astfel de lege este inmulțirea îngrijorătoare, peste limita normalului și suportabilului, a abuzurilor unor magistrați. Și nepedepsirea lor. În fapt, ne referim la abuzurile unor procurori DNA și ale unor judecători din instanțele superioare (dar nu  numai), care se ocupă, cu predilecție, de politicieni și alte persoane cu notorietate.

Multe, foarte multe (și grave) abuzuri scoase la iveală de presă, au indignat opinia publică până la punctul în care, așa zis penali, au fost aleși ostentativ de electorat, să-l reprezinte.

Îi întreb și eu pe membrii noului CSM: actualul sistem de autocontrol al justiției, formele existente de tragere la răspundere a magistraților recidiviști în erori (voluntare sau involuntare), invocate de domniilor lor (noii membri CSM) ca instrumente suficiente de autoreglaj al sistemului, cum au rezolvat, practic, cazuri precum Å¢undrea, Rarinca, Viorica Vișan, ori condamnări în serie la CEDO ale statului român, ori abuzuri incalificabile (cel puțin de limbaj) ale unor procurori precum Mircea Negulescu sau ale unor judecători precum Camelia Bogdan”¦?

Există o listă imensă de violări ale drepturilor omului, de răzbunări la comandă ale „oamenilor legii” pe „ținte” indicate de superiori, de mușamalizări în dosare de apropiați (Traian Băsescu „“ Mircea Băsescu, până la un punct, Laura Kovesi „“ fratele său, până în prezent etc.), de lucrături SRI „“ DNA împotriva patronilor trusturilor importante de presă ș.a.m.d., ș.a.m.d, care, în lipsa unei legi clare și ferme a răspunderii magistraților, rămâne neprocesată și fără pedepsirea vinovaților.

Cum să depășim impasul ăsta? Ce garanții ne poate oferi doamna Mariana Ghenea că instrumentele de control și sancționare a abuzurilor magistraților, deja existente, vor face de-acum încolo ceea ce n-au fost în stare să facă până în prezent?

Conservarea privilegiilor de castă! Așa citesc eu comunicatul CSM și al unor asociații de magistrați care se opun apariției Legii pentru Raspunderea Magistraților. Sub pretextul neîngrădirii libertății și independenței justiției, procurorii și judecătorii români vor să se pună la adăpost de propriile lor vicii și conivențe.

Pe medici, dacă distrug viața unui om, îi poate lua în vizor, pentru malpraxis, atât forul lor profesional cât și o multitudine de fundații pentru protecția pacienților. Mai presus de acesta, însă, și mult mai traumatizant pentru ei, îi judecă justiția română (cum ni s-au pus la dispoziție atâtea exemple), prin umilire socială bazată pe cătușe de arestare preventivă și, nu de puține ori, prin ani grei și definitivi de pușcărie.

Pe parlamentari, reprezentanții puterii legislative în stat și, mai mult, reprezentanții aleși ai poporului, tot justiția română îi ia și îi terfelește, cu mare elan mediatic, nu numai atunci când au greșit dar, mai ales, atunci când „fac gât”.

Pe membrii executivului, miniștri, secretari de stat, prefecți, mi ți-I culpabilizează DNA-ul și mi ți-i priponește după gratii ÎCCJ, mai ceva ca-n reclamele cu deținuți de la DIGI.

Deci, a treia putere în stat, justiția, le bagă la pârnaie pe celelalte două puteri după cum vor mușchii ei și ai lui Coldea. Pe ea cine să o bage la pârnaie? Tot ea?

Aici e cacealmaua pe care diverse încrengături ale magistraților vor să o perpetueze: cum nu ne controlează nimeni? Cum nu ne trage nimeni la răspundere? Noi, care vă controlăm pe voi, ne controlăm și pe noi. Noi, dacă va fi cazul, ne vom pedepsi singuri. Ce nu e clar în schema asta de făcut dreptate? Ce nu vă convine?

Păi, nu ne prea convine că n-ați făcut-o, mai deloc, până acum.

Și că, pentru greșelile voastre, plătesc frați ai noștri cu viața lor și bugetul țării cu sancțiuni uriașe la CEDO.

Să ne cerem scuze?

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Nicoleta Ghica,binomul SRI-DNA,cazurile Å¢undrea,CEDO,Florian Coldea,judecatorul Camelia Bogdan,Klaus Iohannis,Legea raspunderii magistratilor,Mariana Ghenea,Mircea Basescu,noul CSM,NSDAP,Oana Schmidt Hăineală,procurorul Mircea Negulescu,Rarinca,SS Reichsfuhrer,Vasilică Cristi Danileț,Viorica ViÅŸan  Proaspăta președintă a CSM, cu nume de româncă frumoasă, Ghenea (e drept, Mariana , nu Mădălina), a mutat urât la ședința din 12 ianuarie 2017 a plenului Consiliului pe care îl conduce. S-a pronunțat în mare grabă, cu o mică argumentație, impotriva unei solicitări insistente a românilor, din timpul campaniei...Blog politic si polemic