Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Aceasta este o scrisoare care face parte dintr-un serial. Pentru a parcurge în ordinea cuvenită episoadele, trebuie să începeți prin a citi postarea: „În dialog cu diaspora„)

De când l-a reînscăunat pe Traian Băsescu la Cotroceni, diaspora românească  se crede tot mai îndreptățită să dea lecții de viață celor de-acasă. Ea cunoaște mai bine decât noi situația din țară și și-a făcut un obicei din a utiliza forumurile deschise în media națională  pentru a-i urechea cu ciocoiască superioritate pe neghiobii care nu au emigrat încă și care, din frustarea generată de incapacitatea lor de dezrădăcinare, s-au pornit ca niște bezmetici, sub îndemnurile manipulatoare ale nostalgicilor comuniști, să-l atace pe președinte.

În timpul ăsta, efectele noului mandat  Băsescu încununat cu perpetuarea portocaliilor la toate comenzile și gurile de oxigen ale țării, ne copleșesc și ne sufocă. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, România nu a fost în pericol mai mare ca acum de a-și trata pauperitatea prin genocid. Este un adevăr dramatic pe care înșiși reprezentanți ai guvernanților îl recunosc. Recent, domnul Pambuccian, parte a puterii actuale, prezenta  în prime time, la o televiziune națională, o perspectivă atât de realist „“ sumbră  a viitorului imediat pe aceste meleaguri încât te făcea să te întrebi dacă singura soluție de salvare individuală nu ar fi să te arunci urgent, cu ce ai pe tine,  în primul vehicul transfrontalier și să te extrateritorializezi indiferent de destinație.

Simptomele pre-comatoase ale pogromului declanșat în ultimele luni de actualul regim portocaliu din România sunt resimțite plenar nu de  românul plecat ci de cel rămas. Cu salariul ciuntit cu 25%, cu prețurile încolțindu-l cu alte 10 procente, bugetarul, ca să nu mai vorbesc de șomer sau pensionar, se întreabă, îngrozit de dezastrul care l-a lovit peste noapte: unde-am greșit, ce ce-am păcătuit, cine-i de vină, ce să fac?

Un răspuns impregnat de  curaj și simțul responsabilității a dat deunăzi chiar președintele: vinovați suntem toți cei 20 de milioane.

În consonanță, a sărit să pună umărul la efortul de solidarizare națională în asumarea culpabilității comune și prefectul județului diasporei românești. El, ca exponent statistic al românilor cu cel mai intens portocaliu  în vene, nu sesizează nicio vinovăție în faptul că, sub puterea la instaurarea căreia a contribuit decisiv, singura industrie care înflorește în România actuală este cea a pompelor funebre. Dimpotrivă. Vorbește cu mândrie și pilduitor în numele celor peste 150 000 de votanți prezenți la urne în circumscripțiile sale, dintre care 78,86% au pus ștampila pe Traian Băsescu:

„iubiți români rezidenți în, scuzați, România, știți la câte procente distanță s-a situat după noi următorul județ al patriei care v-a dorit binele? La 15 procente! Aradul, deși a ocupat de departe locul I în țară la inteligență politică și patriotism,  i-a acordat președintelui nostru doar 63,92% din voturile sale”.

După o pauză de fixare a mesajului continuă:

„Vă întrebați poate cum se explică această diferență între noi și ei (nemaivorbind de celelalte județe)? Aș răspunde simplu: lipsă de intoxicare, clarviziune.

În vreme ce voi, sărmanii mei rămași acasă, sunteți, fără să vă dați seama, manipulați de televiziunile de știri, conduse de moguli venali, odioase instrumente ale comuniștilor care încearcă să subjuge din nou țara și vai, nici nu bănuiți cât de aproape sunt să reușească, noi, de la înălțimea democrațiilor în care trăim, avem viziunea clară asupra realelor pericole ce vă pândesc.

Nu vă luați după aparențe, nu fiți lași, nu lăsați comunismul să reînvie; așa cum noi am avut curajul să sacrificăm totul pentru libertatea noastră și pentru demnitatea de a fi români, faceți și voi ceva pentru țară. Rămâneți alături de președintele Băsescu, cel mai mare președinte pe care l-a avut România de la revoluție încoace. Doar el poate stăvili furia revanșardă a cancerului comunist. A da țara pe mână lui Ponta „“ Iliescu sau pe mână lui Antonescu „“ Patriciu înseamnă a ne transforma pe toți în apatrizi. Ascultați glasul diasporei. Ea a fost, de-a lungul istoriei,  este și va rămâne veșnic, avangarda progresistă în lupta de emancipare a neamului”.

Mesajul de mai sus al prefectului reprezintă o sinteză ajustată gramatical și cu stridențele estompate a unor idei reale,  prezente tot mai des în ultima vreme în postările de pe forumuri ale românilor din diaspora.

Pe aceștia măsurile actuale de austeritate nu-i ating.  Nu se simt vizați nici de inculparea colectivă a celor 20 de milioane anunțată prin sentința onestă a președintelui. Ei sunt deasupra. România are onoarea de a fi pentru ei un poligon de încercări abstract, în care se experimentează scheme de supraviețuire. Abstract deoarece, într-o fază mult mai blândă a acestor experimente,  au ales să-l părăseasă. Împinși de rațiuni nu neapărat condamnabile dar nici asimilabile altruismului sau patriotismului. Atunci când națiunea ar fi avut cel mai mult nevoie de anticorpii săi  opozabili comunismului, o parte dintre aceștia a ales să emigreze. Acum, o parte a acelei părți, cu superioritatea scolastică pe care doar infatuarea lipsei de repere morale ți-o poate da, drapându-și dezertarea în virtute,  invadează spațiul virtual al țării (că doar n-o fi sinucigașă să se expună unui test real de supraviețuire) pentru a conferenția despre bine și rău pe malurile Dâmboviței.

Iată cum îi judecă un astfel de iluminat, ascuns cu trufie sub pseudonimul AVATARIO, pe proștii rămași pe baricade:

Ce saracie de caracter in Romania! ce minti bolânde pe forumul asta! si ei inca se mira ca Romania este asa cum este! pai, cu asa oameni … Romania este falimentara si in inceputul articolului sta si rapsunsul: – opoziția, adevăratul autor moral al dezastrului! dar, mocanul de rumân, are ochelari de cal ( ajustati pentru boi ) si urla la ce vede-n fatza! comunismul si-a atins scopul, o gloata de primate socialiste! cind am plecat din Romania i-am spus tatalui meu: – trebuie sa dispara generatia ta si generatia mea, copii mei poate reusesc pasul spre normalitate, dar eu nu am timp si nici nu vreau sa astept atita. la despartirea in gara, tata a plins citeva clipe. eu, daca ramineam, as fi plins toata viata!

Apoi adaugă, pentru a tranșa definitiv superioritatea opțiunii lui de a-și fi pus coada pe spinare când a dat de greu în raport cu imobilismul gloatei de primate rămasă să aducă România la starea de azi:

„Eu sint din diaspora. intoxicati sinteti voi, nu noi … si, chiar asa, cine sint astia/aia care au adus TARA aici? iti dau eu un tip: – pericolul comunist nu exista, comunistii au totul sub control!

Ce scriu eu nu este vaicareala! de ce m-as vaicari? mie personal imi merge minunat, si ma bat singur pe umar! am o familei frumoasa, am casa mea, contul meu este un zimbet, am o masina germana care merge, merge, merge”¦”

Astfel de români, precum AVATARIO, ne-au decis destinul pentru un cincinal sau poate pentru tot restul vieții.

Astfel de români, care, în găoșenia lor suficientă își permit să comenteze cu cinism și nedisimulată mândrie chiar și lacrimile lăsate în urmă pe obrajii celor ce i-au crescut, descriu jumătatea din țară care nu l-a votat pe Băsescu în decembrie 2009 și pe cei 85% din țară care nu l-ar vota azi în termenii „mocanul de rumân, care are ochelari de cal ( ajustati pentru boi ) si urla la ce vede-n fatza!”.

Dacă ar fi singular, AVATARIO n-ar merita nici măcar o grimasă de greață. Gata să-și justifice ipocrit egoismul și lașitatea prin sacrificiul pentru viitorul copiilor lui,  nu se poate abține să-și dea arama pe față la primul prilej ivit,  împăunându-se cu contul lui ca un zâmbet și cu mașina lui germană.

Din păcate forumurile arată că o generație spontanee de AVATARIO, ce tinde să acapareze imaginea și mesajul diasporei, a înflorit luxuriant în ultima vreme. Ea nu a apărut întâmplător și nu întâmplător se manifestă atât de zgomotos și agresiv. Ea este rodul și imaginea propagandei de învrăjbire caracteristică strategiei de conducător a lui Traian Băsescu: părinți și copii contra profesori, contribuabili contra pensionari, privați contra bugetari, români din diaspora contra români din țară.

Îmi cer scuze față de compatrioții din afara granițelor pentru care AVATARIO nu are mandat de reprezentare. Știu că ei există și îi respect. Dacă am făcut generalizări care îi lezează pe nedrept s-a datorat exclusiv  incapacității mele de a decupa suficient de precis excrescențele metastazice de țesutul sănătos.

Închei printr-o întrebare pe care aș numi-o retorică dacă nu m-aș teme că și AVATARIO, din punctul lui de vedere, ar putea-o considera la fel :

Ce demonstrează diferența semnificativă dintre procentul voturilor  acordate lui Traian Băsescu în „județul unic al diasporei române”Â  și procentele voturilor acordate acestuia în celelalte 42 de județele ale României teritoriale:

  1. Că poporul dintre hotare a fost manipulat;
  2. Că poporul dintre hotare cunoaște realitățile țării mai bine decât cei din afară sau
  3. Că reprezentantul statistic al diasporei operează cu o Românie virtuală, aceea care l-a îmbrâncit în pribegie, cu ani în urmă?
Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,diaspora,voturi(Aceasta este o scrisoare care face parte dintr-un serial. Pentru a parcurge în ordinea cuvenită episoadele, trebuie să începeți prin a citi postarea: 'În dialog cu diaspora') De când l-a reînscăunat pe Traian Băsescu la Cotroceni, diaspora românească  se crede tot mai îndreptățită să dea lecții de viață...Blog politic si polemic