Între asumare și disimulare
Eu cred că cei care combat pe forumuri sau pe bloguri subiecte politice sunt, în proporție de 99%, exasperați de ceva din această zonă. Exasperarea este combustia care-i impinge în polemici cronofage, în eforturi argumentative, de cele mai multe ori inutile. Iar într-o societate polarizată „ca la alinierea planetelor”, cum este societatea românească de azi, această exasperare naște partizanate asumate sau disimulate.
De aceea, prunii după care să te ascunzi de tipul „eu nu sunt fanul necondiționat al nimănui”, reprezintă doar recuzită de disimulare. Lăsând la o parte formularea vulnerabilă dpdv gramatical, introducerea în ea a atributului „necondiționat” nu este decât un mic truc de acoperire: adică fanul cuiva aș putea fi, dar, vai Doamne, Â nu sunt fan necondiționat. De parcă, până acum, nu ne-am fi exprimat toți și rezerve față de cei pe care-i susținem, excluzând, astfel transformarea opțiunii noastre în fanatism.
Ca și societatea, și blogurile sunt polarizate. Acesta, de pildă, este un blog de opoziție, cum  există și bloguri de susținere a actualei puteri. Mie nici prin cap nu mi-a trecut vreodată să intru pe blogul Elenei Udrea, de exemplu, și să încerc a da cu pietre în vizitatorii și simpatizanții acesteia, în ideile lor. De ce? Pentru că știu că acolo se întâlnesc oameni cărora orice argument le-aș aduce, oricât de logic și documentat, nu le-aș putea clinti nici măcar cu o debilă îndoială convingerile. Și atunci de ce să-i deranjez? Doar de dragul de a-i enerva? Prefer armonia întâlnirii cu oameni cu care mă simt compatibil.
Deci, ca musafir, nu mă invit cu anasâna. Ca gazdă însă, găzduiesc aici și voci disonante cu ambientul. Atunci când, în pofida încărcării electrice diferite, falsează cu stil și bunăcuviință.
Chiar dacă eu, personal, după ce mă conving că am în față un „irecuperabil” pentru adevărurile mele, mă retrag din polemică, Â nu blochez continuarea dialogului dacă acesta se înfiripă cu alții.
Totuși mă întreb: sunt bune la ceva aceste schimburi oarbe de argumente între oameni care sunt deja de neclintit într-ale lor și care nu-l ascultă pe interlocutor ca să îl înțeleagă ci doar pentru a-l combate?
Când eu spun că Băsescu e un președinte care s-a dovedit catastrofal pentru țară și în plan intern și în plan extern, mi se răspunde: și ce, crezi că chiulangiul de Crin, al cărui fan necondiționat ești, ar fi mai bun? A compara certitudini cu ipoteze, a contrapune ficțiune realității, nimic mai simplu pentru   compromiterea oricărei maieutici.
Cu o astfel de sofistică nu merită să-ți irosești timpul încercând o combatere matematică. E ca și cum ai încerca să demonstrezi că e absurd să pui semnul egal între distrugerea relațiilor României cu Franța și semnarea unei alianțe între PNL și PSD. Păi în ce logică normală o astfel de evidență s-ar mai cere demonstrată?
Asta nu înseamnă că nu apreciez perseverența Piticului Prono în a spera că, poate dacă adaugă și niște desene în demonstrațiile lui aproape geometrice, va face evidența vizibilă și pentru cineva care se încăpățânează să aplice geometria unghiurilor curbe din astronomie realității liniilor frânte din România lui Băsescu.
https://www.conteledesaintgermain.ro/intre-asumare-si-disimulare/08-05-2011Editorialeasumare,Basescu,blogeri,disimulare,Elena Udrea,forumisti,logica matrematica,maieutica,sofisticaEu cred că cei care combat pe forumuri sau pe bloguri subiecte politice sunt, în proporție de 99%, exasperați de ceva din această zonă. Exasperarea este combustia care-i impinge în polemici cronofage, în eforturi argumentative, de cele mai multe ori inutile. Iar într-o societate polarizată 'ca la alinierea planetelor',...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Salutare, tuturor! N-am mai dat pe-aici, o vreme, fiindcă mă enervează sistemul de „moderare”. N-am nimic împotriva cenzurii – că asta-i „moderarea – dar vreau să știu dacă mesajul trimis a fost recepționat, atît. Dacă va apărea sau nu, oi vedea mai tîrziu. Dar, cînd nici măcar nu știu dacă a ajuns la adresă ori bîntuie prin hyperspațiu, mă prinde lehamitea inutilității efortului, așa mititel cumu-i el.
Am citit și m-am crucit: Între asumare și disimulare. Chestia cu disimularea m-a lăsat bușbe. Există vreun aparat de măsurat disimularea – simularea, eventual? Dacă da, unul psihologic tre’ să fie. Ori detectarea disimulării funcționează intuitiv – să nu zic „instinctiv” deși tare mi-ar veni taman așa a spune!
(A, stai, există polygraph. Poate că-l are Contele-n dotare dar cum face de-l și folosește virtual?)
Apoi, m-am gîndit că disimularea e consecința logică a asumăriii. Dar cumva încrucișat. Să mă explic, vorba lui ioncristoiu.
Dacă cineva își asumă rolul de avangardă a liberalismului de tip Antonescu, atunci orice lipsă de entuziasm față de acel liberalism poate fi suspectată de disimulare a băsismului. Worriors nu umblă cu jumătăți cu măsură, nici prizonieri nu iau. Ferice de ei! N-au decît certitudini. Oare cum o fi să n-ai decît? Grozav tre’ să fie, părerea mea…
În ce mă privește, Antonescu mi-e ca un frate, așa bine-i înțeleg lenea. Nu doar fiindcă eu cred – sincer, am mai afirmat-o și nu doar o dată – că lenea e normală, doar hărnicia e suspectă de oarece isterie a omului care n-are stare, care tre’ să facă ceva, tot timpul, altfel îl mănîncă pielea.
Recunosc și că această concepție a mea este pro domo – fiindcă întotdeauna am fost comod, iar cu vremea – lucrurile se agravează vizibil, oftez de efort și dacă tre’ să-mi pun singur masa.
Înțelegîndu-l eu așa bine pe Antonescu, cred c-am dibuit și explicația țîfnei sale, tinzînd spre acreală evidentă: e obosit de moarte. S-a băgat într-o chestie care-l stoarce de puteri, îi ia cheful de viață, îl omoară cu zile – ce mai.
Să vă spun o chestie despre noi, leneșii. Nu sîntem chiar puturoși, avem și noi momentele noastre de vioiciune, cînd ne vine a face, ne-apucă, așa, un chef de acțiune. Ei, atunci îi spargem pe harnici – care-s monotoni, rutinieri, plicticoși. Noi aducem prospețimea în acțiune – ca de la o minte odihnită, normal!
(Am și-un tratat despre lene și leneși, scris de un gazetar englez, cu umorul acela – dar mi-e lene să-l caut, vă dați seama.)
Dar programul – obligațiile curente, „repetabila povară”, dacă vreți pentru ca să mă-nțelegeți – asta ne omoară. Mutăm și munții din loc dar cînd avem noi chef, nu la ordin, din obligație, fiindcă „așa trebuie”. Mai ales, fiindcă „acum”. Asta chiar ne pune capac. Da’ mîine, ce-are? Ori pomîine – data viitoare, ce-are? Nu-i tot aia? Ba poate-i chiar mai bine, cine-a calculat momentul astral favorabil – Mama Omida? Haida-de!
Alt motiv pentru care-l înțeleg pe Antonescu este plictiseala de a face un lucru în care nu crezi – cum ar fi mîngîierea cocălarului, să te voteze; ori chiar a profesorului, să te voteze. Leneșul e aristocrat din fire, drajilor. Un aristocart francez zicea: Iubesc poporul dar de departe.
Ori cum a fost discursul la Congresul Tineretului Liberal – aranjat de „echipă” pe modelul congreselor PCR, cu candidat unic, urale, ovații – tot tacîmul. Nu te-apucă lehamitea vorbind despre democrație, libertate, pericolul dictaturii, necesitatea luptei împotriva tendințelor totalitare, tocmai în fața unui tineret bovin, care atîta lucru nu-nțelege, că ce face el acolo tocmai aia și e – ceva împotriva căruia tre’ să lupte toată viața sa liberală? Ba te-apucă, de unde – figura sastisită. Bine, măcar – bine, pe dracu’! – că ai alibiul oboselii fatigantei tale misiuni politice.
Ei bine, vă spun ca unor prieteni apropiați: Mîine, dacă vine careva și-mi propune să fiu eu președintele (a orice, nu importă) primul lucru pe care vreau să-l aflu nu e cît cîștig ci cît timp mă costă. Să nu credeți c-aș fi vreun pricopsit, că m-ar da banii afară din casă – nici vorbă! Dar mi-e așa dragă tihna mea, mi-e așa milă de mine, încît nu mă dau legat doar ca să-mi zică lumea „Don Președinte”.
Acum, sigur că mă-ntreb și eu de ce s-a băgat „fratele meu” în toată povestea asta, care-l lasă fără vlagă și chef de viață. Orice motiv ar fi avut, a făcut un sacrificiu dureros – poate chiar pentru Å¢ară și Popor, ce știu eu? Caz în care-i mai mult de compătimit decît de admirat fiindcă am eu așa o bănuială că n-o putea-o duce pîn’ la capăt. Și-atunci să te ții reproșuri, huiduieli, alea-alea – toate de a bătrînă, săraca!
Părerea mea e că nu se merita…
Te salut si eu! Credeam ca te uiti pe-aici mai des si m-am trezit deunazi intrebandu-ma ce parere ai tu de Mircea Cartarescu. Scris si restul.
În ce privește scrisul, am o părere despre proză, care i se aplică și lui Cărtărescu. Eu „țin” cu narativul și cu „stilul” – aș că nu m-am ostenit să citesc tot Orbitor. De la Joyce încoace, m-am luptat să-nghit parabolele din care nu ieși fără ajutorul notelor de subsol – cum e în Ulysse, de parcă aș citi ideograme, unde e nevoie de cineva să-ți arate cam cîte înțelesuri poate avea una singură, și la ce combinațiile dracu’ ajungi, punînd două-trei să facă un text.
Prin anii ‘950, în Franța făcea furori „proza fără acțiune. Marele său înaintaș – Alain Robbe-Grillet, cu Les gommes. Mi-au mîncat zilele gumele alea, plus alte „romane” pe același calapod. Are și Breban o chestie din asta – Drumul la zid – unde nu se-ntîmplă absolut nimic, autorul parc-ar fi păianjen defect, secretă ceva ce nu se-ncheagă, doar se prelinge-n toate părțile, omorînd timpul. Noroc că eram tînăr atunci, și aveam curiozitatea de a citi orice, să știu eu tot. Azi, n-aș mai putea. De atunci, am căpătat idiosincrasie la acest tip de roman. De-asta nici n-am prea fecventat cenaclurile literare, la vremea mea, fiindcă și acolo era plin de gărgăuni de-ăștia care-și închipuiau că nu-i nevoie de „poveste”, e de-ajuns să bați cîmpii pe mai mult de-o sută de pagini și te chemi scriitor.
Ca om, Cărtărescu cred că-i un tip dulce, inofensiv și – așa – cam politicos cu apropiații. Jurnalistica sa îmi pare a suferi de efortul de a-mpăca o gîndire limpede, cu un context sofisticat.
Dar se mai supără și el – rar – și-atunci, chiar merită citit, fiindcă e scriitor adevărat. Dacă e sau nu mare scriitor, altă poveste. Oricum, asta se vede încă din timpul vieții – dacă publică, iar nu scrie literatură de sertar. Eu zic că timp ar mai avea să se vadă.
InimaRea: Dulce, inofensiv? Nu cumva slab si preocupat sa placa? Daca nu era filolog si „scriitor adevarat,” ai fi fost mai rau cu el, banuiesc. 🙂
Cartile citate de tine nu le-am citit (inca), dar m-am obisnuit sa cred ca-mi plac cele cu personaje putine si actiune mai deloc. Francois Mauriac e pentru tine tot acolo, intre cei „fara poveste”? Imi place mult.
Mauriac este tipul „psihologic” dar nu fără poveste. De altfel, psihologia nu merge fără „manifestare”, e știința evaluării persoanei prin prisma comportamentului.
Cît despre Cărtărescu, eu zic „îmi pare” – nu-l cunosc personal. N-avem de ce polemiza pe tema asta.
Fara-ndoiala. Voiam sa stiu daca e -destula- poveste pentru tine acolo, in Mauriac. Daca cele de care vorbeai nu au nici atata, inseamna ca-s de groaza, cel mai probabil : ))
… am stat destul de mult in expectativa, urmarind schimburi de replici si idei, fara sa intervin… acum, fara sa simt nevoia imperativa sa intervin ïŠ, as vrea sa exprim si eu doua-trei pareri…
…din punctul meu de vedere (chiar daca e sa atrag anatema si asupra mea) nu cred ca luc intra pe blogul contelui cu scopul (marturisit sau nu) de a crea disensiuni, sau de a enerva… in plus, nu cred ca luc contrazice doar de dragul contradictiei in sine, doar de amorul artei, sau dintr-o incapatanare, doar de el stiuta si inteleasa… ba mai mult nici nu-l suspectez pe luc ca ar fi fanul (conditionat sau nu) al actualilor… si eu m-am lovit de etichetarea „daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra”… in cazul lui luc eu cred ca aplicati zicala „timeo Danaos et dona ferentes”…
…poate ma insel dar cred ca luc chiar si-ar dori sa fie convins ca varianta propusa e cea buna… il cred cand spune ca e convins ca Basescu nu e bun ( si eu cred la fel) dar si eu cred la fel de bine ca Antonescu nu e persoana potrivita si contele stie lucrul asta…
… stati un pic, nu sariti pe mine, nu propun status quo-ul, nu sustin ca daca ala nu-i mai breaz, hai sa-i tinem pe astia… sustin doar ca in politica, poate mai mult ca in orice alt domeniu, suntem dominati de perceptie… si perceptia asupra lui Antonescu nu e cea mai buna…
…trebuie o Alianta pentru a inlatura actuala putere, care nu-i buna?… ok, pot sa inteleg asta, s-au mai vazut cazuri in multe tari democratice
…trebuie stopata deplasarea intr-o directie care nu e buna?… foarte bine, haideti s-o stopam
…trebuie un politician nou, care sa-l inlocuiasca pe cel actual care nu corespunde (conform parerii majoritatii) din nici un punct de vedere?… foarte bine, haideti sa-l cautam pe cel nou
…parerea mea este ca luc spune: „vreti schimbare? Ok si eu vreau, dar aduceti omul potrivit, care sa reprezinte schimbarea”…
…oameni buni, chiar nu exista nimeni, care sa poata fi opus lui Basescu si sa nu aiba pete de imagine?… de acord, nu putem sa-l comparam pe „presedintele Basescu” cu „posibil presedintele Antonescu”… ar insemna ca nu comparam mere cu mere… contele are dreptate, nu putem compara certitudini cu ipoteze… nu putem sa-l analizam pe Antonescu, asa cum il analizam pe Basescu, pentru ca Basescu a fost presedinte cativa ani buni si Antonescu nu, dar putem sa-l analizam pe Antonescu ca parlamentar si analiza nu-i este favorabila, hai sa fim sinceri…
…sunt convins ca daca perceptia asupra persoanei propuse de opozitie si in general asupra persoanelor care reprezinta opozitia, nu ar avea de suferit si victoria opozitiei ar fi mult mai rapida… cred ca in asta rezida si „rezistenta” lui luc la argumentele piticului prono…
…este evident o parere personala si poate sa nu fie conforma cu realitatea…
Excelsior,
pete de imagine capata oricine se impotriveste unei anumite paturi a societatii romanesti. Orice merge. De aia nu prea exista oameni corecti in politica, fiindca este terfelit automat daca intri, e un mecanism de pastrare a unui establishment neperformant. Eu il percep pe Crin Antonescu ca fiind din afara sistemului si simpatizez cu mizeria pe care o inghite pentru vina de a fi adevaratul lider al aopozitiei, pozitie onorabila si absolut necesara intr-o democratie. Isi face treaba actuala bine, din punctul meu de vedere, nu se pune problema de idei si proiecte cand se aproba prin asumare orice lege vrea sefu’ de la Cotroceni. Mecanismul parlamentar care este esenta democratiei este ciung, chior si schiop, cand in trecut era doar chior si cu un deget scrantit.
Excelsior, ai folosit acelasi nick in vechiul Cotidianul?
nu Corina…singurul loc unde am mai postat este EvZ si acolo mult mai sporadic in ultima vreme…aproape deloc, as putea sa spun… in rest daca cineva a mai postat pe alte bloguri sau forumuri cu acelasi nick este doar o coincidenta…in ce ma priveste am mai folosit nickul excelsior cu foarte multi ani in urma pe vremea cand nu existau forumuri sau bloguri, ci doar chat room-uri… si daca te intrebi de unde mi-a venit ideea nickului am sa-ti raspund ca vine de foarte demult, din anii copilariei, mai exact dupa citirea unui roman de Jules Verne – „Cinci saptamani in balon”, mai exact
Bineinteles ca are si Contele dreptatea lui atunci cand ataca pieptis cliseistica pro-basesciana.Este frustrant,desigur,ca atunci cand combati mai spornic tarele actualului presedinte,multe si diverse,sa se trezeasca unul-altul sa-ti arunce verde-portocaliu in fata ceva de genul „…hai,ma lasi,nici chiulangiul de Antonescu al vostru nu-i mai breaz…”
Buimacitor si alta nu! Il inteleg pe Conte cand replica cam asa:
„A compara certitudini cu ipoteze, a contrapune ficțiune realității, nimic mai simplu pentru compromiterea oricărei maieutici.”
Si aparent are dreptate Contele.Doar unu-i la butoane,celalalt e in tribuna.Pe de o parte realitatea frusta,pe de alta fantasmagoria.Unul concret,altul virtual.
Si totusi…nu cumva ne scapa ceva? Nu cumva si asta-i doar un alt cliseu,intors doar pe dos ?Celor care-mi spun acum ca vremea lui Antonescu-presedinte nu a venit inca,le adresez urmatoarea intrebare:
Ce anume il impiedica pe Crin Antonescu sa se comporte inca de pe acum ca un altfel de presedinte ?Ce il impiedica pe Crin Antonescu sa-si etaleze stofa de presedinte? care este marele lui proiect ? Daca Basescu nu e bun,si chiar nu este bun,de ce nu ne arata Crin cum e sa fii un presedinte bun ? Cine stie,poate m-ar convinge si pe mine.
Deocamdata insa,pitit la umbra sondajelor marete,omul se comporta asa cum se comporta.Ma veti scuza,dar se comporta ca o tzatza.Una si mai putin originala si mai putin simpatica decat Marea Tzatza a politicii romanesti,eminenta sa Traian Basescu.Se cearta cu ziaristii,cu intelectualii lui Basescu,cu televiziunile ostile,cu deviationistii din partid.Pare recalcitrant,ranchiunos,iute la manie,razbunator,uneori chiar grobian.Poate nu este,dar pare.Un mic Basescu in devenire.Mai palid.
Incat va intreb si eu,privindu-l pe Crin cum se comporta in spatiul public in aceste saptamani,eu ce indicii am ca ar putea fi un altfel de presedinte ?
Cat despre marele program,marele proiect pe care il anunta de vreo 5 luni de zile,eu il astept inca rabdator…
Draga Luc,
Fara a avea nici un moment impresia ca Antonescu e un mesia la Romaniei, totusi trebuie sa recunosti ca are si calitati. Altfel nu ajungea unde a ajuns. Mi se pare deplasat sa ai pretentia sa se „poarte ca un presedinte” cand nu este, a fost indeajuns ironizat, pe buna dreptate, pentru topaiala alaturi de Geoana. Marele plan, daca il are, nu are nici cel mai mic motiv sa il dezvaluie. Nu e campanie electorala, e o guvernare asumata 100% de PDL si Traian Basescu. De sforaieli politice si ditirambe suntem toti satui. Avem nevoie de oameni care sa isi faca treaba lor curenta, iar pentru rolul sau e OK. In plus, nu stiu de ce gasesti grobianismul lui Basescu mai acceptabil decat iesirile modeste ale lui Crin Antonescu. Antonescu mai stie sa si tina un discurs, nu doar sa tune niste comunicate.
Iar MARELE PLAN ar trebui sa apartina mai multora, nu doar unui individ, fie el si politic. De aici naduful pe clasa intelctuala, pe middle classul care tace malc, s.a. m.d. Marile Planuri apartinand unui anume individ sunt sortite aprioric esecului, vezi Sarkozi, Basescu, Ceausescu, etc”¦
Dincolo de indivizi, am lansat o provocare „“ care este portretul robot al presedintelui/liderului, mai ales in contextul in care multi se declara dezabuzati si exasperati de Crin Antonescu. Silentio stampa ?
Ups…Iata-ma subiect de vivisectie,chiar nerostit fie-mi numele.(horrible dictu).
Prieteni,ma flatati !
Si,daca-mi permiteti,sunteti,unii,superficiali.Iata,de pilda Corina,dealtfel o prezenta agreabila,sustine ca as avea „momente in care mi se pare imperativ sa intervin”.Imperativ,Corina? Ooo,nu,imperativele mele nu sunt putine,dar combatutul pe blogul Contelui nu se numara sigur printre ele…
Repet ce-am spus candva,nu demult,pe acest blog:cand epoca Basescu se va fi terminat,la soroc ori mai devreme,va trebui sa reinvatam dialogul.Va trebui sa comunicam din nou,sa deprindem ca niste copii mici arta conversatiei,politetea,dupa ani intregi de stat pititi prin tot felul de transee,reale sau imaginare.De cate ori scriu pe acest blog,am asta in minte.Este o mana intinsa,nu o flegma.Un exercitiu de normalitate.
Si da,Conte,prefer disputa de idei.M-ar plictisi grozav sa frecventez un loc al concordiei intelectuale depline.Nu am aceleasi pareri politice ca ale dvs,sau ale „obisnuitilor casei”,dar Conte,ati fi uimit daca ati sti cate compatibilitati exista totusi.Nu mi-as irosi insa nici 3 minute din viata pentru pentru a scrie pe un blog ca da,sunt de acord si eu,da,ma numesc Luc si sunt compatibil.
PS: Piticul prono,aprecierea este reciproca.Sunt convins insa ca vei ignora ideea Contelui de a adauga si niste desene la demonstratiile pe care le executi pentru a face,vorba Contelui,”evidenta vizibila și pentru cineva care se încăpățânează să aplice geometria unghiurilor curbe din astronomie realității liniilor frânte din România lui Băsescu”.Simpla tentativa de a incerca sa ma convingi de „evidentele” tale,mi s-ar parea un dis-respect de care nu te pot suspecta.Parerile,insa, ti le citesc cu atentie.
Luc, te legi de un cuvant, deci. Nu e prima data. Si asta tradeaza o tactica. Ti-am atribuit imperative de nimic, tie, celui cu interese atat de diferite, personale, de calitate etc., vai, ce superficiala am fost! As fi putut sa spun si : „il tradeaza momentele in care ALEGE sa intervina”. Mai bine? Si atunci se observa cu usurinta, in general, ca alegi sa intervii indeosebi cand e atacat mai dur Basescu, in termeni mai de efect (vezi comparatia Basescu-Putin) sau in momentele cand poti tu sublinia ca e atacat Antonescu (aluzia din articolul lui Patriciu).
Una-mi place, totusi. Afirmand „cand epoca Basescu se va fi terminat,la soroc ori mai devreme,va trebui sa reinvatam dialogul”, recunosti limpede ca actualul presedinte este incapabil de dialog, de cooperare, de intelegerea celuilalt si, ca atare, propaga o asemenea stare si in randurile simpatizantilor lui, facand astfel imposibila solidaritatea si armonia din randurile societatii romanesti in ansamblu.
Carevasazica, esti de acord ca ne vom linisti si vom reinvata dialogul numai dupa ce scapam de Basescu, si tu, Luc, astepti plin de speranta momentul. Sa vina, dara!
Corina,
Da,ma leg de un cuvant.De orice cuvant.Nu este o tactica,este o fobie.Un cuvant rostit(scris) este o entitate fizica.Nu poti sa faci,pur si simplu,abstractie de el.
In legatura cu marea ta „descoperire”,te voi dezamagi.Adevarul este mai prozaic decat iti inchipui.Intervin nu in anumite subiecte,Basescu,Putin si alte alea de le crezi tu,ci doar atunci cand imi permite…timpul.
Si da,sunt de acord,vom reinvata dialogul primar dupa Basescu.Desi eu incerc sa dialoghez cu voi inca de pe acum…
Draga luc,
Nu te vivisectioneaza nimeni, doar ca sunt multi oameni exasperati de retorica lipsita de noima dar plina de tupeu a multora din fanii presedintelui. In plus, iti atrag atentia ca unii se pot simti jigniti de ce ai scris:”oameni dealtminteri decenti si cu mintea acasa,se lasa tot mai usor sedusi,cu simturile anesteziate si judecatile critice suspendate.” Iarta-ma, dar ne descrii ca pe niste artisti prada opiului, cu flori de crin la butoniera, ceea ce cred totusi ca nu e cazul.
Trebuie sa recunosti ca daca as intra pe blogul Elenei Udrea si as intreba-o in numele sfant al dialogului daca toate blondele cu bust mare sunt cleptomane, doamna respectiva ar fi indreptatita sa imi aplice echivalentul internautic al unei posete in cap. Un Louis Vuiton in cap, mai précis!
A argumenta cu cripto fanii presedintelui nu mi se pare chiar asa inutil. Indecisii sunt multi, iar simpatiile sunt volatile. Din pacate, in Romania politica este o forma fara fond, capatuiala pentru unii si prono sport pentru altii (deh, iata de unde vine particular pardalnica din numele meu). Romanii nu citesc cu grija nici fluturasul de salariu si nici bonul de casa, ar sti exact cati bani dau si ar trebui sa isi puna problema ce primesc de ei. Dincolo de optiunile politice „dreapta stanga” ar trebui sa existe o ingrijorare pentru spatiul public, care insa nu exista decat la o subtire clasa de mijloc. Insa in viata conteaza la fel de mult cine este hotarat si capabil, nu numai cine sunt cei mai numerosi. Ceea ce lipseste este coeziunea si viziunea unor anumite segmente sociale. Ce urmeaza lui „Jos Basescu” ? Aici e intrebarea. Cine este in spatele lui Basescu ? In mijlocul circului media, interesele cui au fost aparate, in dauna interesului public? „Securistii” sau „fostii” sunt un rapsuns simplist si neconcludent.
Centrii nevazuti ai puterii, formati la inceputul anilor „˜90 si-au atins de mult limitele, aducand tara pe marginea prapastiei. Paradigma privatizare „“ UE-anticomunism este total depasita. E nevoie de altceva. Un om din exteriorul sistemului este o conditie necesara dar nu si suficienta, schematismul insemana continuarea subdezvoltarii. Nimeni altcineva nu ne poate sustine interesele, suntem o natiune, nu copii cu dizabilitati. Recunosc progresele facute si nu ma mint cu privire la capacitatea politico economica a Romaniei, dar trebuie ALTCEVA. Perpetuarea acestui sistem, al acestor practici e dezastroasa. Efectel se vor vedea in ani, nu acum! Cunosc aplombul PDL, vine de dinainte de „™89. „Nu avem criza, uita-te la consumul de benzina”, „Se construieste in toata tara, au incetat doar constructiile smecherilor”, „romani consuma irespnsabila si fac continuu frauda fiscala”, „o ducem bine Antenele manipuleaza”,”Basescu e expirat, lasati-l in pace” sunt cele mai tari mostre culese de la amici portocalii, basca neobosta comparative cu pacatele (pana acum nedemonstrate ale lui Adrian Nastase „¦
Dialogul (sau lupta) politica e pe mai multe niveluri. Daca in urmatorii zece ani nu ajungem unde trebuie, e posibil ca Romania sa inceteze sa mai existe ca stat „¦
Conte, cred ca multi am inteles cum devine treaba cu luc sau altii, dar tot e binevenita analiza ta. El ar putea trece uneori drept un apostol sincer al independentei, dar il tradeaza tocmai momentele in care i se pare imperativ sa intervina.
In alta ordine de idei, e cel putin a doua oara cand folosesti expresii consacrate legate de planete. Te banuiesc macar interesat, daca nu pasionat de astrologie. Pe cand un text de duminica pe tema asta?
Eu sunt partizan neconditionat al lui Crin si dusman neconditionat al lui basecu.
Fanul conditionat de care spui, conte, e clismaneanu. E conditionat de cei care-l sponsorizeaza on misteriosus ways.
Suntem prosti, pentru ca suntem ofensivi. Eu le spun: sunt mandru ca sunt fan Crin. Mai bine lenes, decat ticalos imputit! Sa le fie rusine celor care sunt la ordinele unui manelist fascist, ai amantei sale pe cat de inculte, pe atat de rapace si mahalagioaice, si ai eunucului lor hidrocefal umil bok!
Ar trebui sa-i fie rusine impotentului chel cu pretentii de mascul alfa. Degeaba il acuza pe Geoana ca s-a dus la Vantu inainte de alegeri. Cine s-a dus in patru labe, tremurand, beat si facut pe el, la ambasada americana sa se smiorcaie ca il bat mogulii, dupa ce l-au suspendat cei 322, inclusiv cretinii pe care i-a racolat dupa decembrie 2009? Muierea de basecu!