Scorul acestui articol
[Total: 89 voturi. Media: 4.6]

 

Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută È™i tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul oraÈ™ului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar È™i pentru rolul important pe care îl avusese în urbe. La un moment dat au apărut, de pe o stradă laterală, niÈ™te bocitoare. Vreo 5-6. Le angajase unul dintre posibilii moÈ™tenitori care trăia în străinătate È™i care venise acum, special pentru eveniment,  să-È™i etaleze potența È™i să-È™i impună primordialitatea la succesiune.

Bocitoarele, ca bocitoarele. Gălăgioase, stridente, false, ditirambice, agresive, tulburând atmosfera de reculegere È™i transformând pioÈ™enia în spectacol stânjenitor. Până la cimitir trei sferturi dintre însoțitorii mortului au plecat, dezamăgiți, la casele lor. Impresia generală a fost una de fiasco.

 

Ieri țara a fost amenințată de o adevărată răscoală populară. Într-o horă fără precedent, s-au strâns sindicate, partide politice, ONG-uri, pentru a pune în miÈ™care tăvălugul strivirii, nici mai mult nici mai puțin, a alianței PSD „“ ALDE È™i, fireÈ™te, a nevolnicului guvern Tudose. Era anunțată, ce mai, a doua apocalipsă socială a anului, după cea din ianuarie, ne dusă până la capăt. Iar efectele urmărite ar fi trebuit să fie cel puțin egale cu cele obținute după Colectiv.

Rezultatul acestei mobilizări de război total a fost însă un mare fâs! Și aici deschid o paranteză. Cum se deconspiră È™i se fac de râs marii propagandiÈ™ti micinoÈ™i. DeÈ™i imaginile panoramice, întâi din Piața Victoriei, apoi din Piața Universității (două zone de manifestații bine cunoscute, deci uÈ™or  de evaluat ca număr de protestatari) arătau clar sub 10 000 de participanți în BucureÈ™ti,  DIGI24 anunța 20 000 iar Realitatea TV 35 000!!! În fine… Halucinogene pentru cine înghite orice, doar lopata să fie plină! Închid paranteza.

A fost un mare fâs pentru că, la câte eforturi È™i compromisuri (ca să nu le zic fărădelegi) s-au pretat incitatorii ca să scoată, copleÈ™itor, poporul în stradă, rezultatul obținut a reprezentat, de fapt, un sceptic ridicat din umeri a lehamite È™i un pilduitor rămas în casă de veto.

Să recapitulăm:

  • Laura Kovesi se duce la o televiziune obscură de propagandă È™i asistă plină de satisfacție, de fapt complice cu premeditare, la modul în care moderatorul îÈ™i permite să incite lumea să iasă în stradă pentru a protesta față de proiectele noilor legi ale justiției aflate în dezbatere parlamentară;
  • Laura Kovesi îÈ™i ridiculizează propriile declarații de principii (de a nu se întâlni în alt cadru decât cel strict oficial cu politicieni È™i cu „žpenali”) È™i se duce la secta fascistoidă GDS pentru a socializa exact cu politicieni È™i cu penali (È™tiți prea bine la cine mă refer), căci È™tia dinainte că aceÈ™tia vor interpreta aria plecăciunii în fața condurilor ei ( tot mai scâlciați) È™i aria turbării cu spume față de tot ce intenționează să facă PSD, perfidul PSD;
  • Gabriel Liiceanu, în veÈ™nicul său travesti de reper moral al nației È™i de purtător de coloană vertebrală a speciei (vă mai amintiți cum se moluÈ™tea, în unghi drept spre ascuțit, în fața lui Băsescu, atunci când acela batjocorea È™coala românească?) atinge culmile coprofagiei È™i îi declară uleios doamnei Kovesi, aflată la două scaune de el, că s-ar lăsa dus de ea la puÈ™cărie doar ca să salveze țara de acele blestemate legi ale justiției;
  • O directoare de la editura Humanitas (Liiceanu e-n toate…) îÈ™i dă demisia din asociația profesională a editorilor, în semn de protest că editura RAO a publicat o carte a „žpenalului” Dan Voiculescu. Ați auzit idioțenie mai mare? Sunt edituri care au publicat, după război, Mein Kampf. În toate țările È™i limbile civilizate. În Germania, în Italia, char È™i în România. Nu a protestat nimeni zdravăn la cap. Nu a cerut nimeni închiderea acelor edituri  care au cutezat să publice cartea de căpătâi a celui mai mare criminal de război al istoriei moderne;
  • În acelaÈ™i cor al papagalilor cu creastă (plete), a simțit nevoia să se alinieze È™i să se mai facă o dată de râs È™i veÈ™nic rătăcitul nostru în labirintul căutării, fără succes, a maturității, Mircea Cărtărescu. El le cere cititorilor săi (pe care îi crede la fel de sărăcuți în substanță ca È™i cărțile pe care le preferă), să boicoteze editura RAO, ca pedeapsă că l-a publicat pe Dan Voiculescu. Nu vi se pare pur È™i simplu un sindrom ischemic tocmai bun de semnalat la 112? Să fii scriitor È™i să îndemni cititorii de cărți (È™i aÈ™a pe cale de dispariție) să boicoteze o editură? Și asta doar pentru că te-ai simțit tu lovit în ura ta neîmpărtăÈ™ită (dar mistuitoare) pentru un personaj politic ori pentru un partid care se poziționează altfel decât tine?

AÈ™ putea continua cu exemplele de comportamente absolut deviante prin care, în ultima săptămână, fanatici ai statului paralel, evident surescitați până la limita iraționalului, au încercat, prin orice mijloace È™i compromisuri, să scoată masiv românii la proteste. Priveam la dezlănțuirea lor de vulpi încolțite (am ales vulpea pentru această comparație pentru că este, deopotrivă, È™ireată dar È™i adesea purtătoare de rabie) È™i mă gândeam că trebuie să fie ceva extrem de grav pentru ei, o miză care le anihilează prudențele, dacă au ajuns să se preteze la astfel de „žvulpării” fără perdea. Am ajuns la concluzia că toți, dar absolut toți cei menționați mai sus, au foarte mult de pierdut în plan personal. Patriotismul, legile justiției, codurile fiscale sunt pentru ei doar niÈ™te pretexte onorabile pe care le invocă pentru a-È™i camufla profundele interese egoiste.

Nu vreau însă să nedreptățesc, prin această analiză, pe cei care au ieÈ™it în stradă să protesteze cu bună credință; gândindu-se cu adevărat nu la ei în primul rând ci la țară, la oameni, la mai binele general.

Există dintre aceÈ™tia, nu puțini (cam câți am văzut la manifestațiile de ieri), È™i încă oameni de calitate. Cum ar fi, după părerea mea, Victor Rebengiuc, Oana Pelea È™i, chiar, cu oarecari clătinări de ultimă oră, Tudor Chirilă.

Oana Pelea m-a întristat printr-o declarație recentă în care mărturiseÈ™te că se gândeÈ™te să plece din țară pentru că au fost colegi care au criticat-o dur pentru opțiunile ei politice exprimate pe Facebook. Eu o rog, deÈ™i judec altfel decât domnia sa problemele de actualitate politică românească ce ne dezbină azi societatea, să încerce a se pune, măcar puțin, È™i în pielea celorlalți. Pentru un actor nu ar trebui să fie foarte greu. Să se întrebe, de pildă, dacă răul pe care îl reprezintă combinația otrăvită SRI „“ DNA, ororile ei, devoalate recent cu asupra de măsură, amintind dureros de mult de cele ale securității comuniste, nu sunt cel puțin la fel de nocive pentru români ca răul reprezentat  de PSD È™i Liviu Dragnea?

Mă întorc, pentru a încheia, la amintirea evocată la începutul acestui articol.

Acel alai mortuar era È™i el o bucățică de societate civilă. Cu rostul È™i reprezentativitatea sa. Precum, să zicem, o miÈ™care sindicală. În momentul în care in el, în alai, a pătruns un corp străin, bocitoarele, încercând să-i modifice caracteristicile sale intrinseci (armonia, convergența, unitatea, compatibilitatea), rostul său a fost distrus.

La fel È™i cu mitingurile de ieri: cum să amesteci sindicatele (cu revendicările lor inspirate de codurile fiscale) cu ONG-urile sorosiste în război cu legile justiției? Cum să amesteci „žproletariatul sindical” masiv votant de PSD cu o parte a elitelor oengiste orbite de ura față de „žciuma roÈ™ie”?

Ceea ce au încercat să facă ieri aceÈ™ti ciocli ai democrației, care iubesc din rărunchi statul paralel È™i ocult, fiind gata, de dragul lui, să renunțe È™i la drepturile omului È™i la compasiunea pentru cei pe nedrept distruÈ™i de procurori, este un atentat la adresa societății civile, a menirii È™i credibilității ei.

Liiceanu È™i Cărtărescu s-au legitimat, prin ieÈ™irile lor fascistoide din ultima vreme, drept niÈ™te autentici boți. Se închipuie urmați de societatea civilă autentică dar, în spatele lor, se aliniază doar niÈ™te triste cortegii extremiste.

Gropari, bocitoare È™i mult, uriaÈ™, egoism. Și multă, uriaÈ™ă, ipocrizie.

Le-a ieÈ™it, însă, un mare fâs. Hai să zicem, dublând, 50 000. Asta este dimensiunea lor reală, dacă nu intervine „žfermentul” Coldea, după rețeta folosită în ianuarie cu încinsul rețelelor de socializare.

Deocamdată, spre cinstea lui, Eduard Hellvig rezistă tentației de a umbla la jucăriile interzise.  Să sperăm că o să-l țină până la capăt.

Contele de Saint GermainEditorialebocitoare,cartarescu,ciocli,ciuma rosie,Dan Voiculescu,Editura Humanitas,Editura RAO,fiasco,gropari,Liiceanu,Mein Kampf,noile legi ale justitiei,Oana Pellea,Piata Universitatii,Piata Victoriei,propagandisti,societate civila  Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută È™i tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul oraÈ™ului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar È™i pentru rolul important pe care îl...Blog politic si polemic