Statul paralel, pericolul partidului unic si civismul sorosist

  Statul paralel  din România acestui deceniu a fost gândit pentru o cauză căreia, la limită, am putea să-i acceptăm și vagi intenții pozitive. Cum ar fi încercarea de a contrabalansa cumva forța unui partid disproporționat de puternic în raport cu celelalte partide de pe eșichierul politic național și, deci, de a preveni riscul apariției unei forme, evident periculoase, de totalitarism. Căci un astfel de partid mamut poate oricând, furat de beția puterii și de slăbiciunile liderilor săi,  să tindă a deveni „partidul unic”. (more…)
continuare...

Groparii societatii civile si tristele lor cortegii

  Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută și tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul orașului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar și pentru rolul important pe care îl avusese în urbe. La un moment dat au apărut, de pe o stradă laterală, niște bocitoare. Vreo 5-6. Le angajase unul dintre posibilii moștenitori care trăia în străinătate și care venise acum, special pentru eveniment,  să-și etaleze potența și să-și impună primordialitatea la succesiune. (more…)
continuare...