Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Zaveră mare. Răzmerița îmbuibaților. Å¢ara ca un abator. Noi suntem români. Triumful delațiunii.
Indiviziii ăștia au condus o țară. Nu un ONG, nu un SRL, nu o târlă, nu o șatră. O țară cu milioane de oameni care au terminat facultăți, cu un coeficient national de inteligență ce depășește cu mult pe acela al țărilor cu PIB-uri impresionante (să ne gândim doar la câți medaliați cu aur la olimpiadele internaționale de matematică, de fizică, de chimie furnizăm în fiecare an), cu o experiență a dictaturii din care ar fi trebuit să iasă mult mai înteleaptă decât democrațiile netede, fără hurducăturile supraviețuirii în medii accidentate.
Cum de istoria noastră ne-a pricopsit cu atâtea nenorociri care pe alții i-au ocolit? Cum de a fost posibil așa ceva? Iată că a fost! Efect al unor gene ce ni s-au transmis prin timp și sânge ca și limba pe care o vorbim, și care ne-au mutilat, ca popor, cu fiecare restriște tot mai profund. „Deficiențele actuale ale poporului român nu sunt produsul istoriei sale, ci istoria aceasta este produsul unor deficiențe psihologice structurale” „“ spunea Emil Cioran în „Schimbarea la față a României”(1934). Azi, din păcate, avem confirmarea acestei judecăți pe care, de la emiterea ei, mulți și ipocriți oameni de litere ai acestor meleaguri au încercat să o contrazică cu vorba dar nicidecum cu fapta (care, mai degrabă, îl confirma pe Cioran).
„Să moară capra vecinului” a ajuns să ne reprezinte ca o efigie. A depășit dimensiunea abstractă a diagnosticului folcloric, este, de-acum, un adevăr tridimensional.
De câteva zile asistăm la Gala Delatorilor. Întâi Niro și Sandu și-au convertit frustrarea încarcerării în binefacerea datului în gât a partenerilor de potlogării, apoi Udrea a crescut miza încercând să pozeze în mama statului actual (botezat, sanchi, „de drept”). „Eu te-am făcut, eu te omor” exclamă ea, á la Agamemnon, metamorfozându-se brusc într-o Ifigenie care nu acceptă să se lase sacrificată de un rătăcit mintal.
Tăvălugul care s-a pornit nu mai poate fi oprit. Forța sa distructivă a depășit orice prag al ținerii sub control. Chiar dacă s-o fi încercat initial vreo cantonare a imenselor pagube într-o zonă a personajelor de rang doi, care să fie lăsate să se devore între ele, digurile de protejare a marilor granguri au fost spulberate de gena, frica și instinctul de conservare ale Elenei Udrea. Ceea ce ea a dezvăluit despre generalul Coldea și colateral personajului a generat fisuri ireversibile, inclusiv în armura aparent impenetrabilă a lui Traian Băsescu.
Discipol al fostului președinte în materie de izbândire prin șantaj, Elena Udrea a decis să încerce performanța de a îngropa cu aceste tehnici pe chiar mentorul său. Interviul demascator de ieri a fost precedat de o discuție telefonică între cei doi. Nu-i știm conținutul dar un lucru e cert: Traian nu i-a mai putut garanta Elenei impunitatea. De unde spovedania acesteia, ca formă a luptei luată, cu disperare, pe cont propriu.
Denunțul Elenei Udrea este în egală măsură și un autodenunț. Ceea ce demonstrează că fosta primă doamnă a țării (de facto) este sigură că va fi condamnată și, în consecință, urmărește spre consolare două lucruri: să se îmbete de răzbunare până la uitarea de sine și să-și reducă, prin delațiune, durata și traumele detenției.
Un om ca Elena Udrea, uns cu toate alifiile justiției băsiste, știe prea bine că declarații devastatoare formulate împotriva protectorilor acestei pseudo-justiții înseamnă sinucidere curată dacă nu sunt susținute de probe solide. De aceea am convingerea că nu s-a lansat nici neînarmată și nici singură în acest măcel. Mă aștept ca, la unison cu ea, să iasă cu dezvăluiri complementare și Elena Bica și cei doi Cocoș, poate chiar marele ex-președinte dacă se va simți îndeajuns de încolțit.
Săptămâna viitoare vom asista la demisia lui Florian Coldea și la arestarea Elenei Udrea. Traian Băsescu va trebui și el să scoată capul din nisip și să se poziționeze. Oricum se va poziționa va fi însă rău pentru el. Să se dezică de Elena Udrea ar însemna să se expună răzbunării omului care știe cele mai multe lucruri compromițătoare despre el. Să o susțină pe Elena Udrea ar însemna să-și lege de gleznă un bolovan pe care nici apa celei mai sărate mări nu-l va putea opri să tragă totul la fund.
Poate că Traian Băsescu o fi reușit, cu puterile sale prezidențiale și cu măiestria sa de sforar, să-și construiască portițe de salvare în dosarul Flota și în celelalte dosare știute. Nu avea însă cum să anticipeze hemoragia de delațiuni din partea unor complici și să se protejeze de efectele ei devastatoare.
Asistăm la un fenomen spectaculos și regenerator al speranței sociale: curățenia iscată de imensul jet de turnătorii ale unor delicvenți lași și urât mirositori.
Elena Udrea alunecă deja pe toboganul rufelor murdare spre purgatoriu. Se pregătește Traian Băsescu.

Contele de Saint GermainEditorialeAlin Cocos,delatori,Dorin Cocos,efigie,Elena Bica,Elena Udrea,Emil Cioran,Generalul Coldea,sa moara capra vecinuluiZaveră mare. Răzmerița îmbuibaților. Å¢ara ca un abator. Noi suntem români. Triumful delațiunii. Indiviziii ăștia au condus o țară. Nu un ONG, nu un SRL, nu o târlă, nu o șatră. O țară cu milioane de oameni care au terminat facultăți, cu un coeficient national de inteligență ce depășește cu...Blog politic si polemic