Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Prăpastia dintre declaraţii şi realitate este revoltătoare. “I love you” spune înlăcrimata obeză soţului infidel care nu mai are ochi pentru ea. “I love you too” răspunde secat de imaginaţie şi plictisit de spectrul explicaţiilor care se profilează masculul Alfa. Gândul lui este deja la camera de hotel în care-l aşteaptă viaţa adevărată.
“Curtea Constituţională ne-a furat Referendumul de demitere a lui Băsescu!”. Astfel s-a tânguit suptul popor român spre stindardul libertăţii şi democraţiei, Ambasada SUA la Bucureşti, la vederea unui fals cât Capitoliul comis de prea onorabilul Augustin Zegrean. Falsul, botezat la vremea aceea Erată, fusese strecurat în Monitorul Oficial ca o mână ageră de borfaş în buzunarul cu portofel. Ambasada SUA nu doar că a tăcut chitic la şolticărie dar în zilele următoare a sforăit prin presă lozinci despre Curtea Constituţională la fel de caraghioase ca placa hârâită “I love you too”: “nici cu o floare să nu vă atingeţi de această supremă instituţie a statului de drept dacă vreţi democraţie adevărată”.
Ieri, acelaşi Augustin Zegrean acuza presiuni ale SRI asupra turmei sale. Ameninţări de represalii la cutezanţa instituţiei pe care o conduce de a fi respins pentru a doua oară legile Big Brother. Aţi auzit vreo reacţie din partea ventrilocilor Unchiului Sam în apărarea sacrosanctei CCR? Nici n-aveaţi cum. Pentru ei, ce a fost sfânt odată nu e sfânt pentru vecie.
Când CCR trişa în interesul lor de a-l ţine pe Traian Băsescu preşedinte chiar dispreţuind voinţa a 7.5 milioane de români revoltaţi dar mămăligoşi, CCR trebuia apărată zdrăngănitor, invocând orice putea prosti frumos. De exemplu principii despre democraţie şi statul de drept. Acum, când CCR a decis să ia în serios apărarea drepturilor individuale ale românilor, opunându-se intrării cu bocancii în intimitatea utilizatorilor de Internet, adăpaţii din Potomac s-au înecat brusc cu un os de pălămidă. Nu doar că tac şmechereşte dar tac şi complice.
Complice cu cine?
SUA a colonizat în ultimii ani România prin intermediul unui mecler şi a două instituţii: Traian Băsescu, respectiv SRI şi DNA. Cum meclerul a ieşit din scenă ca un simbol al corupţiei de clan, a rămas pe umerii celor două instituţii conducerea din umbră a ţării. Primul pas pe care l-au făcut, întru recuperarea influenţei oculte pe care le-o asigurase până în urmă cu două luni meclerul lipsit de inhibiţii, a fost asaltul pentru obţinerea supremaţiei de branşă. SRI a propus, nici mai mult nici mai puţin, comasarea tuturor serviciilor de informaţii din România, vreo 5 la număr, într-o singută entitate sub conducerea sa. Plus, ca imperativ de securitate, legile Big Brother. Nici DNA nu s-a lăsat mai prejos. Ce atâtea parchete în paralel şi atâtea ierarhii? DIICOT îşi dă aere de independenţă şi de aspirant la titlul de lider al luptei anticorupţie? Repede cu Bica la pârnaie. CCR îşi permite să fie mai intangibilă şi mai influentă decât jucăria doamnei Kovesi? Fuguţa cu Greblă la interogatorii.
Să recapitulăm câteva dintre ultimele bijuterii de făţărnicie şi dispreţ faţă de români ale păpuşarilor americani care trag de sforile SRI şi DNA având impresia că nimeni nu le poate descifra adevărata faţă de colonişti aroganţi, care îi consideră pe români nişte fiinţe larvare şi inepte.
Semne ale justiţiei libere şi apolitice: dosarul Flota clasat, ginerele lui Băsescu scos basma curată, Elena Udrea nederanjată de DNA (ca şi Blejnar, ca şi Videanu), ministrul David arestat preventiv pentru o pretinsă faptă de acum 7 ani, judecătorul Greblă umflat cu mare pompă tot pentru păcate mai vechi decât numirea sa la CCR etc. etc. etc. Sunt clare taberele? Se poate numi justiţie obiectivă această serie de culpabilizări unidirecţionate?
Pe Greblă l-au lăsat în pace cu toate şpăgile primite în rochii şi poliţe RCA până când i-a enervat pe domnul Coldea şi pe patronii lui transatlantici votând împotriva legilor Big Brother. Atunci, brusc, a urmat corecţia exemplară. Nu doar ca să afle Greblă cine e jupân în ţara asta ci şi ca să vadă pisica cei care ar mai cuteza să facă pe orbii şi să sufle în răspăr.
La capătul acestui şir de intimidări şi lupte imorale pentru marcarea teritoriilor se află însă noul preşedinte al României, Klaus Johannis. Este posibil ca el să fi semnat deja pactul de coabitare (de fapt de îngenunchere) cu americanii. Mă face să mă gândesc la asta verdictul favorabil pe care i l-a dat ICCJ în cazul incompatibilităţii reclamate de ANI. Să nu fi fost la mijloc un târg? Greu de crezut! Altfel, americanii n-ar mai fi americani.
Dacă, însă, nu a semnat vreun pact, dacă vrea să nu fie înghiţit de conjuncturi şi conjuraţii, Klaus Johannis trebuie să ştie să profite de valul de popularitate pe care se află la acest început de mandat. Să dea afară din cetatea instituţională toţi caii troieni plantaţi acolo cu sârg şi metodă de servicii, de americani, de Traian Băsescu. Dacă nu va face astfel, dacă nu-i va schimba pe Maior şi Coldea de la SRI, pe Kovesi de la DNA şi pe mulţi alţii din diverse poziţii influente, va deveni, în foarte scurt timp, din preşedinte atotputernic doar un biet guvernator. Dispreţuit atât de popor cât şi de ocupantul yankeu. România a mai avut în ultimii doi ani, spre marea ei disperare şi nefericire, parte de aşa ceva. Să se repete istoria chiar atât de curând?

Contele de Saint GermainEditorialeAmbasada SUA la Bucuresti,Augustin Zegrean,Bica,Big Brother,CCR,Coldea,DIICOT,DNA,dosarul Flota,Elena Udrea,Klaus Johannis,Laura Codruta Kovesi,maior,ministrul David,Potomac,Sorin Blejnar,SRI,Toni Grebla,Unchiul SamPrăpastia dintre declaraţii şi realitate este revoltătoare. “I love you” spune înlăcrimata obeză soţului infidel care nu mai are ochi pentru ea. “I love you too” răspunde secat de imaginaţie şi plictisit de spectrul explicaţiilor care se profilează masculul Alfa. Gândul lui este deja la camera de hotel în...Blog politic si polemic