Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Piticul Prono, prin ultimul său comentariu, mă împinge să dezvolt un gând propus iniţial (în postarea mea precedentă) doar pentru oferirea unei explicaţii celor exasperaţi că “poporul tace”.

Având un creier colectiv, poporul, se poate spune, nu judecă cu capul său. De aceea, deciziile lui sunt rare, lente şi nu se bucură de unanimităţi.

Poporul are, latent, forţa unui tzunami, capabil a mătura totul în cale , dar dinamica lui cotidiană se reduce la o foială browniană, la mici valuri locale anihilându-se unele pe altele.

Poporul nu reacţionează unitar la argumente logice, la fapte, ci la emoţii. El este dependent de ethos (în accepţiunea antică a termenului) şi de aceea se lasă cu mai mare împăcare manipulat decât convins cu temeinicie.

 

Mai pe scurt, poporul nu poate fi, cu metabolismul şi mecanica specifice naturii sale, un instrument de intervenţie rapidă în cazuri de urgenţă. Lucru pe care dictatorii îl ştiu şi îl exploatează.

 

Iată de ce am spus, repet şi susţin: “Când ţara e ameninţată de despotism, a aştepta salvarea de la popor este, dacă nu colaboraţionism, atunci laşitate. În astfel de momente soluţia se află în mîinile oamenilor luminaţi şi cutezători”.

 

Să mă contrazică, dacă au argumente, luminaţii noştri contemplativi, ce şmechereşte folosesc poporul, sub forma sa sublimată politic – democraţia, drept paravan pentru laşitatea, dacă nu colaboraţionismul lor.

Contele de Saint GermainEditorialecolaborationism,despot,dictator,lasitate,luminati,poporPiticul Prono, prin ultimul său comentariu, mă împinge să dezvolt un gând propus iniţial (în postarea mea precedentă) doar pentru oferirea unei explicaţii celor exasperaţi că “poporul tace”. Având un creier colectiv, poporul, se poate spune, nu judecă cu capul său. De aceea, deciziile lui sunt rare, lente şi nu...Blog politic si polemic