Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Piticul Prono, prin ultimul său comentariu, mă împinge să dezvolt un gând propus inițial (în postarea mea precedentă) doar pentru oferirea unei explicații celor exasperați că “poporul tace”.

Având un creier colectiv, poporul, se poate spune, nu judecă cu capul său. De aceea, deciziile lui sunt rare, lente și nu se bucură de unanimități.

Poporul are, latent, forța unui tzunami, capabil a mătura totul în cale , dar dinamica lui cotidiană se reduce la o foială browniană, la mici valuri locale anihilându-se unele pe altele.

Poporul nu reacționează unitar la argumente logice, la fapte, ci la emoții. El este dependent de ethos (în accepțiunea antică a termenului) și de aceea se lasă cu mai mare împăcare manipulat decât convins cu temeinicie.

 

Mai pe scurt, poporul nu poate fi, cu metabolismul și mecanica specifice naturii sale, un instrument de intervenție rapidă în cazuri de urgență. Lucru pe care dictatorii îl știu și îl exploatează.

 

Iată de ce am spus, repet și susțin: “Când țara e amenințată de despotism, a aștepta salvarea de la popor este, dacă nu colaboraționism, atunci lașitate. În astfel de momente soluția se află în mîinile oamenilor luminați și cutezători”.

 

Să mă contrazică, dacă au argumente, luminații noștri contemplativi, ce șmecherește folosesc poporul, sub forma sa sublimată politic – democrația, drept paravan pentru lașitatea, dacă nu colaboraționismul lor.

Contele de Saint GermainEditorialecolaborationism,despot,dictator,lasitate,luminati,poporPiticul Prono, prin ultimul său comentariu, mă împinge să dezvolt un gând propus inițial (în postarea mea precedentă) doar pentru oferirea unei explicații celor exasperați că 'poporul tace'. Având un creier colectiv, poporul, se poate spune, nu judecă cu capul său. De aceea, deciziile lui sunt rare, lente și nu...Blog politic si polemic