Scorul acestui articol
[Total: 71 voturi. Media: 4.5]

 

Sistemul de forță construit de Traian Băsescu în cele două mandate ale sale de preÈ™edinte al României nu a avut nimic de-a face, în esența sa, cu interesul național. El a fost proiectat È™i realizat de natura È™i voința dictatorială ale inițiatorului său, centrate în jurul unei singure idei: consolidarea puterii personale.   

De la numirea unor oameni mediocri È™i È™antajabili în funcțiile cheie È™i până la uriaÈ™a demagogie de acoperire a abuzurilor acestora prin sloganuri cu priză la cancelariile occidentale, gen „žjustiție independentă”, „žlupta împotriva corupției”, „žseparația puterilor în stat”, totul indica dorința irepresibilă a lui Traian Băsescu de a controla totul, de a-È™i putea permite orice.

Evident că, acumulând putere personală È™i ilegitimă prin interpuÈ™i, cum ar fi È™efii serviciilor secrete, È™efii parchetelor È™i ai instanțelor supreme etc., i-a încărcat È™i pe aceÈ™tia, inevitabil, cu fracțiuni ale acestei puteri, tot personale È™i tot ilegitime.

Istoria ne-a arătat, însă, că problema de supraviețuire la putere a oricărui dictator devine, mai devreme sau mai târziu, poporul. Care, printr-o intuiție care înlocuieÈ™te de cele mai multe ori cu succes carențele de educație È™i de cultură, descoperă până la urmă înÈ™elătoria È™i nu mai vrea să o accepte. În ce fel? Prin vot!

Nici nu i se terminase bine primul mandat È™i Traian Băsescu  a fost confruntat cu o pierdere alarmantă de popularitate. Sondajele erau dezastruoase iar disperarea sa luase forma lăcrămării publice prin celebrul schelălăit „žsă-ți fie ruÈ™ine, Dinu Patriciu”!

La prezidențialele din 2009 Sistemul marca Traian Băsescu È™i-a arătat primele „žvirtuți”. Vizita lui Geoană la Vântu, votul suprarealist din diaspora, miile de reclamații de fraudă electorală ignorate de BEC reprezentau nivelul È™i forța de mistificare pe care le atinseseră, la acel moment, instituțiile de forță ale statului român în lupta lor cu fentarea democrației.

Glonțul care i-a È™uierat atunci, pe la ureche, a stimulat imaginația dictatorială a fostului preÈ™edinte. Sistemul trebuia să inventeze ceva mai eficient, să facă mai mult decât făcuse până atunci pentru contracararea voinței populare, din ce în ce mai radicalizată împotriva sa.

La vremea respectivă, răspunsul Sistemului la ordinul alarmat al preÈ™edintelui a constat din două măsuri cardinale:

  • construirea unei rețele internaționale de ziariÈ™ti străini È™i organe de presă cu notorietate care să poată fi mobilizată să acționeze la ordin, prompt È™i convergent în momente critice, È™i
  • realizarea unui monopol pe sursele româneÈ™ti de informare a cancelariilor străine importante È™i a instituțiilor majore ale UE.

Prima măsură s-a implementat sub coordonarea SIE, în principal prin intermediul ICR care a alocat bugete importante acordării de burse È™i excursii de studiu unor jurnaliÈ™ti străini care urmau, ulterior, să-È™i arate recunoÈ™tința (ceea ce s-a È™i întâmplat în timp, cum a dezvăluit, repetat, presa liberă din România).

A doua măsură a căzut în sarcina SRI, care a reuÈ™it, prin metode specifice, fie să acrediteze oameni „žverificați” pe lângă ambasade È™i instituții europene, fie că „žconvingă” corespondenții deja agreați de acestea să adopte pozițiile dorite de Sistem.

Astfel se explică salvarea de către americani a lui Traian Băsescu, după referendumul în care l-au trimis acasă 7.5 milioane de români (vă mai amintiți de emisarul american Philip Gordon sau de europarlamentarul Monica Macovei È™i de minciunile lor sfruntate despre, chipurile, peste 1.5 milioane de voturi fraudate?).

Și tot astfel se explică È™i lista cu poruncile lui Barosso, acceptată de Victor Ponta al cărui partid tocmai câÈ™tigase alegerile legislative cu peste 60%.

Dar, de atunci, lucrurile n-au stat pe loc. Instituțiile de forță româneÈ™ti, din ce în ce mai puternice È™i scăpate de sub orice control democratic, au transferat forța lor, să zicem îndreptățită până la un anumit punct, unor conducători slabi, contaminați de vicii dictatoriale. Spun „žslabi” în sensul că nu au avut tăria de caracter să reziste tentațiilor corupătoare. „žSlabi”, dar, totodată, foarte puternici. Odios de puternici. Și, pe deasupra, È™i lipsiți de scrupule!

Cea mai recentă găselniță a Sistemului în materie de deturnat votul popular este implicare în joc a străzii. Tehnici de manipulare în masă, rafinate savant prin intermediul celor mai moderne È™i costisitoare cuceriri IT, au fost experimentate cu succes de cel puțin trei ori de la alegerile din decembrie 2014 (prezidențiale, Colectiv, Ordonanța 13). Prin folosirea unor emoții colective relativ banale, amplificate artificial până la paroxism, zeci de mii de oameni oneÈ™ti dar creduli sunt puÈ™i pe picior de război cu sentimentul apărării cauzei ultime. Acum ori niciodată!

În susținerea bunei lor credințe ei invocă, atunci când sunt întrebați, principii înalte: dreptate, justiție necruțătoare, patriotism.  Dar încălcarea exact a acestor principii îi lasă indiferenți dacă se produce în tabăra lor. Și cu lucruri mult mai grave, cum ar fi jefuirea È™i vulnerabilizarea strategică a țării prin defriÈ™ări iresponsabile, încălcarea grosolană de către DNA a Constituției României prin imixtiunea abuzivă în treburile puterii executive È™.a.m.d.

Aud în aceste zile multe voci, chiar din rândul jurnaliÈ™tilor È™i analiÈ™tilor pe care îi respect, care acuză Parlamentul de pasivitate în raport cu abuzurile din justiție, tot mai des prezentate public È™i din ce în ce mai revoltător de grave. „žFaceți ceva să le stopați! De-asta v-au trimis românii acolo. Nu ne trădați! Imbunătățiți legile! Uzați de puterea pe care v-am dat-o!”

Resimt È™i eu frustrarea. Dar, oare, practic, parlamentarii români ar putea ei, duce până la capăt, astfel de inițiative privind reforme în justiție?

Răspunsul l-am avut cu Ordonanța 13. Nu, nu ar putea! Au încercat, È™i sistemul i-a învins. De ce au cedat È™i au retras-o?  Pentru  că ar mai fi trebuit să reziste o săptămână È™i nu au fost în stare. În ritmul pandemic în care funcționa jucăria sistemului de scos oamenii în stradă, în preziua împlinirii termenului de intrare în vigoare a ordonanței, România ar fi fost în revoluție.

Singura posibilă reacție cu È™anse de câÈ™tig putea fi o contramanifestație a susținătorilor PSD. Riscurile erau È™i în acest caz foarte mari pentru că, deja, miÈ™carea anti Grindeanu fusese lăsată prea mult să se dezvolte.

Orice inițiativă ar avea parlamentul acum, în direcția eliminării abuzurilor DNA, aceasta ar fi imediat prezentată de către adversari ca un atac la justiție È™i la Laura Kovesi. Iar flama manifestațiilor manipulate de Sistem ar reizbucni cu È™i mai mare intensitate.

Deocamdată Sistemul are acest antidot la votul majoritar al românilor: strada! „žNedemocratic, nedemocratic, dar, data viitoare, nu mai scăpați”!

Băsescu s-a salvat de majoritatea USL prin sprijinul american È™i prin monopolul asupra informațiilor despre România furnizate UE prin trepăduÈ™ii săi.

Iohannis È™i Sistemul încearcă să se salveze de majoritatea PSD „“ ALDE È™i prin metodele lui Băsescu dar, mai ales, obligați de evoluțiile geopolitice, prin implicarea străzii în disputele politice din țară.

Din păcate, aÈ™a stă situația acum când comentăm: deocamdață, în România, nimeni nu se poate lupta cu Sistemul. Capacitatea sa, demonstrată, de a scoate în stradă sute de mii de protestatari, la comandă, transformă È™i Parlamentul È™i Guvernul în victime sigure.

De aceea, consider că armistițiul la care s-a ajuns acum este în favoarea PSD „“ ALDE È™i nu în favoarea Sistemului.

Sistemul abia aÈ™teaptă pretextul redeschiderii ostilităților.

Cum s-ar putea reveni la normalul supremației democrației? În două feluri:

  1. Fie prin continuarea detonării din interior a Sistemului, până la atingerea unei mase critice care să genereze schimbarea profundă;
  2. Fie prin anihilarea de către exponenții PSD „“ ALDE a măsurilor prin care sistemul îi domină, atât în plan extern cât È™i intern, construindu-È™i arme cel puțin la fel de redutabile.

Nu voi înțelege niciodată de ce strategii PSD „“ ALDE nu au creat deja un grup de experți IT care să facă exact ce fac oamenii Sistemului, dar în sens contrar. Și, eventual, mai bine. Această supremație zdrobitoare pe rețelele de socializare a TFL-iÈ™tilor este una dintre cheile de boltă ale forței Sistemului din acest moment.

Dar, despre asta, cu altă ocazie.

Contele de Saint GermainEditorialeabuzurile DNA,detonarea din interior a sistemuluiseparatia puterilor in stat,diaspora,dictator,Dinu Patriciu,guvernul Grindeanu,ICR,justitia independenta,Ordonanta 13,poruncile lui Barosso,sa-ti fie rusine,SIE,Sistemul,Victor Ponta,vizita lui Geoana la Vantu  Sistemul de forță construit de Traian Băsescu în cele două mandate ale sale de preÈ™edinte al României nu a avut nimic de-a face, în esența sa, cu interesul național. El a fost proiectat È™i realizat de natura È™i voința dictatorială ale inițiatorului său, centrate în jurul unei singure idei:...Blog politic si polemic