Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mă gândesc tot mai mult la asta, nu ca la o fatalitate ci ca la o consecinţă calculată a unor strategii politice.

Răspunsul, după părerea mea, depinde decisiv de răspunsurile la alte trei întrebări subiacente:

a) Cine va iniţia ruperea?

b) Când se va produce ruperea?

c) Cum se vor poziţiona facţiunile rezultate faţă de Traian Băsescu?

Să analizăm, pe scurt, fiecare dintre aceste chestiuni.

a). Cine va iniţia ruperea?

Nu ar trebui să ne lăsăm înşelaţi de declaraţiile lui Ponta, afişând îngrijorări incomensurabile şi mărturisind că el niciodată nu va acţiona pentru ruperea USL deoarece “USL reprezintă cel mai mare proiect politic al vieţii lui”. Dacă astfel de declaraţii vor fi consecinţa unor sau vor fi urmate de hotărâri contrariante, luate unilateral (gen numirea procurorilor), atunci ele, declaraţiile, nu vor avea altă valoare decât una pur politicianistă, de inducere în eroare a unei părţi, aceea mai naivă, a electoratului. Efectul semnificativ va consta într-o derutare a propriului electorat (electoratul PSD), într-o generare de adversitate masivă din partea poporului liberal şi, cel mai grav pentru el, în mobilizarea de partea lui Crin Antonescu a celor 3 milioane de români care au votat DA la referendum dar care nu au venit să voteze USL la parlamentare.

De asemenea, Victor Ponta ar putea începe să-i hărţuiască pe miniştrii liberali, punându-i dinadins în situaţii complicate, fie pentru a abate asupra lor diverse nemulţumiri sociale (Oltchim, CFR Marfă, …)fie, pur şi simplu, pentru a-l provoca pe Crin Antonescu la ripostă.

Cele două situaţii descrise mai sus sunt plauzibile pentru cazul în care VP doreşte ruperea USL dar nu vrea să apară în faţa românilor drept iniţiatorul ei. După cum îl cunoaştem pe Crin Antonescu, acesta nu va aştepta multe provocări pentru a intenta divorţul. Şi nu-i va fi prea greu, mai ales după opoziţia excelentă de la numirea procurorilor, clară, tranşantă, fără ambiguităţi, să convingă o majoritate substanţială a votanţilor USL că distrugătorul de facto al USL este VP. Şi să atragă de partea sa, ca unic luptător cu blestemul băsist, pe toţi aceia pentru care îndepărtarea preşedintelui a devenit unica speranţă de mai bine.

Nu trebuie exclusă nici varianta ca VP să ia iniţiativa şi să-şi asume deschis ruperea USL, motivând aceasta, de exemplu, printr-o slabă prestaţie a miniştrilor liberali ori prin alte reproşuri, nu greu de fabricat  atunci când eşti prim – ministru şi când interacţionezi subteran cu întregul sistem de “canalizare” pus la punct de preşedinte mână în mână cu serviciile secrete.

În această ultimă situaţie VP va puncta el în disputa sa cu CA deoarece se va recomanda drept persoana hotărâtă dintre cei doi, gata să rişte pentru un obiectiv major, buna guvernare, în vreme ce CA ar fi catalogat de susţinătorii dezamăgiţi drept un om ezitant, care nu este în stare să gestioneze cu mână de fier situaţiile de criză.

În fine, o a treia ipoteză de rupere a USL, posibilă dar improbabilă, ar fi aceea în care VP nu-şi doreşte sincer un astfel de deznodământ însă CA îl forţează, din motive de oportunitate politică (cum ar fi, de exemplu, delimitarea de o guvernare nesatisfăcătoare). În această variantă VP va ieşi extrem de vulnerabilizat în afara PSD, având însă avantajul că, în interiorul PSD, se va bucura de o solidaritate consolidată. Pe termen mediu (până la prezidenţialele din 2014) CA va ieşi in avantaj doar în ipoteza, foarte probabilă de altfel, că, atât în plan economic cât şi social, criza se va adânci.

b) Când se va produce ruperea?

Dacă aceasta se va produce curând, până la finele lui 2013 (însoţită de ieşirea PNL de la guvernare), CA va avea destul timp atât pentru o reconstruire a platformei sale de prezidenţiabil într-o nouă ecuaţie, fără PSD, cât şi pentru exploatarea credibilă a erorilor de guvernare ale foştilor săi parteneri de coaliţie.

Sansele lui CA la victorie vor fi, însă, mai mici decât acum şi vor depinde decisiv de credibilitatea la popor a contracandidaţilor săi.

Dacă ruperea se va produce cu puţin timp înainte de prezidenţiale (şi în condiţiile pierderii sprijinului PSD), CA va avea o mare dificultate în a face faţă unor regrupări rapide de forţe. Acestea îi vor deruta şi pasiviza până la resemnare electoratul iar pe fondul unui absenteism ridicat  avantajul va trece evident de partea celor cu infrastructură de partid foarte solidă.

c) Cum se vor poziţiona facţiunile rezultate faţă de Traian Băsescu?

Nicio grupare care şi-l va asuma pe Traian Băsescu sau se va lăsa sprijinită de el nu-şi va putea impune candidatul la prezidenţiale.

Dacă Ponta va conta pe popularitatea pe care i-o dau acum sondajele pentru a tinde spre o adâncire a pactului “pragmatic” cu Băsescu, va fi sancţionat drastic de electorat.În ipoteza ruperii USL, singura lui şansă de a impune la preşedinţie un candidat din partea PDL (pe el însuşi sau pe Oprescu) este păstrarea unei distanţe faţă de Traian Băsescu  suficient de mare şi de “rece” astfel încât cele 7,5 milioane de români exasperaţi să nu se simtă trădate ori în pericol de a mai convieţui 5 ani cu dracu’n coaste.

În concluzie, dacă pornim de la premisa că USL se va destrăma înainte de prezidenţialele din 2014, cea mai favorabilă soluţie pentru Crin Antonescu este ca iniţiativa acestei ruperi să-i aparţină şi ea să se producă cât mai rapid. Desigur, cu argumente solide şi cu păstrarea intransigenţei antibăsiste.

Cea mai defavorabilă soluţie pentru Crin Antonescu ar fi ca ruperea USL să se producă la iniţiativa lui Victor Ponta, prin scoaterea PNL de la guvernare pe motiv de miniştri neperformanţi. Desigur că VP, chiar dacă are un astfel de plan, nu se va grăbi să-l pună în aplicare imediat. Scopul său este de a împărţi cât mai mult timp, cu PNL, facturile guvernării, şi de a-i lipsi de partenerii săi de azi de arma disocierii.

Contele de Saint GermainEditorialul de joiBasescu,CFR Marfa,Crin Antonescu,Oltchim,PNL,Ponta,PSD,ruperea USL,Sorin OprescuMă gândesc tot mai mult la asta, nu ca la o fatalitate ci ca la o consecinţă calculată a unor strategii politice. Răspunsul, după părerea mea, depinde decisiv de răspunsurile la alte trei întrebări subiacente: a) Cine va iniţia ruperea? b) Când se va produce ruperea? c) Cum se vor poziţiona facţiunile rezultate...Blog politic si polemic