Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 1]

Parafrazându-l pe Napoleon, aş zice că orice căprioară  poartă sub blăniţa ei neprihănită blestemul de a deveni capră. La unele acest blestem se activează, la altele nu.

V-aţi gândit vreodată ce diferenţă semantică există între aceste două cuvinte, căprioară şi capră?

Poţi culege dividende declarându-i iubitei “dansezi ca o căprioară”; nu te poţi aştepta însă la nimic bun spunându-i “dansezi ca o capră”.

Ce căprioară părea Elena Udrea când, proaspătă şi proaspăt descărcată de şeful ei de la PMB direct în ţarcurile satinate ale Palatului Cotroceni, roşea recunoscându-şi inofensiva gafă cu preşedintele Norvegiei. Şi în ce capră a transformat-o puterea până la final când, cu gândul doar la poză, a ajuns să fie atât de caraghioasă încât să împartă sinistraţilor după inundaţii pantofi negri cu toc.

Ce căprioară ni se recomanda a fi Roberta Anastase când, cu praful celulitei incă nedepus pe coapsele cu care încercase să distragă atenţia juriului de la Miss Univers, ne era livrată de acelaşi scouter de ovine direct pe treapta a treia a podiumului politic. Şi ce capră am regăsit în acel jilţ cu ocazia votării legii pensiilor.

Dar cea mai spectaculoasă metamorfoză din căprioară în capră mi se pare a fi cea a Monicăi Macovei. Prezentată la debutul ei politic drept un fel de conştiinţă a neamului, drept o Jeanne d’Arc neatinsă de păcat,  oferită de providenţă românilor, căprioara fragilă lansată în lupta inegală cu lupul corupţiei s-a dovedit în final o capră dintre cele, vai, râioase. Au trădat-o multe, dar cel mai apăsat coada pe sus, scărpinăturile cu copita întru strivirea “loviturii de stat” imaginare şi zbânţuielile rutuale (nu rituale!) de la invalidarea referendumului, când încerca să-şi exporte râia subsuorilor  unui negustor de usturoi.

Poate că n-aş fi scris astăzi aceste rânduri dacă n-aş fi văzut-o ieri pe Monica Macovei în Parlamentul European într-una dintre cele mai căpreşti ipostaze ale carierei ei. Behăiala e ca tusea convulsivă. N-o poţi opri la comandă.  Alarmată că, de data asta. minciunile ei inflamatoare îşi găseau replică şi erau demontate una câte una, că s-ar putea ca manipularea să nu mai functioneze şi plenul să se lămurească, în fine, asupra adevărului privind suspendarea lui Traian Băsescu, doamna Macovei şi-a dat jos şi în faţa colegilor europeni masca de căprioară şi s-a dezlănţuit într-o logoree incontinentă.

Preşedintele de şedinţă a trebuit să îi taie de mai multe ori microfonul şi chiar să-i ceară cu ton autoritar să fie disciplinată.

Impresia generală a fost de scenă cu agitati în ţarcul de la Săpoca. Protagonista, Monica Macovei.

Contele de Saint GermainEditorialecapra raioasa,celulita,Elena Udrea,Miss Univers,Monica Macovei,Parlamentul European,Roberta Anastase,SapocaParafrazându-l pe Napoleon, aş zice că orice căprioară  poartă sub blăniţa ei neprihănită blestemul de a deveni capră. La unele acest blestem se activează, la altele nu. V-aţi gândit vreodată ce diferenţă semantică există între aceste două cuvinte, căprioară şi capră? Poţi culege dividende declarându-i iubitei “dansezi ca o căprioară”; nu...Blog politic si polemic