Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Motto
Am încă în minte o imagine de la cutremurul din „™77. Norul de praf învăluind totul, apoi, în bezna spartă timid de razele câtorva felinare care încă mai funcționau, un peisaj straniu prinzând contur, de sus în jos: aliniamentul de blocuri și, undeva la mijloc, o gaură nefirească, precum golul lăsat de o extracție într-o dantură completă. Pe măsură ce praful stârnit de evenimente se așeza, permițând vizibilitatea, o movilă de moloz urâțită de excrescențe se înfățișa privirilor. Era prezentul. O nouă realitate, un nou început. Orientare, supraviețuire, reconstrucție.

Acum, după ce emoțiile rezultatelor de la europarlamentare s-au mai potolit, după ce gesturi urgente de orientare, supraviețuire și reconstrucție au fost inițiate, putem observa și înțelege mai bine atât comportamentele controversate ale politicienilor cât și răspunsul oamenilor cu votul la acestea.
Voi semnala câteva constatări de moment.
1. În legătură cu Crin Antonescu și PNL. Manevra de trecere la PPE și constituirea unei alianțe de dreapta în jurul PNL a fost premeditată și minuțios pregătită. Probabil că originea ei se poate fixa la momentul venirii în PNL a lui Sorin Frunzăverde. Ea a figurat tot timpul ca soluție de back-up, momentul punerii ei în aplicare urmând a fi ales în funcție de evoluția evenimentelor (comportamentul PSD, modul în care electoratul va alege între PDL și PMP, reacțiile activelor de partid și ale populației la zvonuri despre o astfel de mișcare etc.). S-a putut acționa atât de rapid imediat după europarlamentare deoarece PNL era în pericol de a fi dezmembrat în caz de pasivitate iar PDL știa că prin această mișcare fulgerătoare își va consolida decisiv superioritatea dobândită asupra PMP. Crin Antonescu, în plan personal, a fost principalul perdant al deciziilor sale din ultima vreme. A hotărât, de aceea, să absoarbă cât mai mult din nemulțumirea provocată de aceste două decizii de repoziționare, permițându-i lui Klaus Johannis să construiască pe un teren mai puțin ostil. Înțelegerea cu PDL asupra susținerii unui candidat unic la prezidențiale s-a făcut cu gândul la Klaus Johannis și nu la Crin Antonescu, chiar dacă, pentru moment, nu se va recunoaște acest lucru. Faptul că Antonescu nu-și depune candidatura la noul congres demonstrează că este conștient de declinul său și de argumentele cu impact puternic asupra electoratului pe care PSD le poate folosi împotriva sa. Preferă postura de țintă falsă sperând ca astfel partidul să-și recâștige credibilitatea și susținerea cu un nou președinte, Johannis.
2. În legătură cu Traian Băsescu. PMP s-a dovedit un eșec usturător. Rezultatul obținut de acest partid de eprubetă, pe care Băsescu a mizat aproape totul, destramă și legenda care se crease în ultima perioadă cum că Traian Băsescu a recuperat teren în preferințele electoratului și că ar fi ajuns la un scor în jur de 15-20%. Traian Băsescu a rămas cu fundamentaliștii săi care nu depășesc 7%. Nucleul consistent al portocaliilor a optat pentru Blaga ceea ce, practic, se traduce prin sintagma „Traian Băsescu, produs expirat”. Nu cred că va reuși să o mai integreze pe Udrea în proiectele sale de supraviețuire politică. Intuiesc că își pune acum speranța în infiltrarea lui MRU în noua alianță „de dreapta”, chiar și absorbit. Un profesionist al spionilor, ca MRU, poate oricând fi de folos, poate produce valoare pentru reușita unor acțiuni conspirative. Mai ales că sunt deja infiltrați în PDL niște credincioși soldați ai lui Băsescu, mă refer în principal la Monica Macovei și Teodor Stolojan, care sunt sigur că fuseseră programați să sară în barca PMP deîndată după ce vor fi aleși ca europarlamentari pe listele PDL. Dezastrul Elenei Udrea a blocat însă acest plan de subminare a PDL din interior, așa că ei vor rămâne în adormire acolo unde sunt, oricând gata de a forma o falangă subversivă, la nevoie. De ce l-ar vrea Blaga înapoi pe Băsescu în partidul pe care a reușit cu greu să-l scape de principalele cozi de topor ale acestuia? Mai ales după ce a primit și confirmarea oficială a electoratului portocaliu că îl preferă pe el, buldogul fără carismă, aventurierului de la Cotroceni?
3. În legătură cu Victor Ponta și PSD. Rezultatul de la europarlamentare i-a nemulțumit și ingrijorat. Ca să știm ce rezultat i-ar fi mulțumit, nu avem decât să ne uităm în exitpolurile de după închiderea urnelor. N-a fost să fie. Manevra Tăriceanu, susținută de sloganul „USL trăiește”, se pare că va eșua. Nu doar pentru că domnul Tăriceanu se poartă de parcă l-ar fi lovit insolația de august dar și pentru că, fiecare zi care trece fără progrese spectaculoase, indică o pierdere de entuziasm a potențialilor amatori de … transhumanță. Alianța PNL-PDL, atât de rapid pusă pe picioare, indică un procent imediat de echipă de 27%, cu perspective de creștere rapidă la 30 – 33%. Parcă, în aceste condiții, îți vine să te gândești de 10 ori dacă să mai riști abandonarea bărcii liberale de dragul sirenei lui Tăriceanu sau să aștepți la locul tău securizat binefacerile susținerii PPE. Defecțiunea cu voturile anulate de dragul lui Mircea Diaconu indică și ea vulnerabilități serioase ale PSD când vine vorba de organizare și coeficienți de inteligență. Totuși, în acest moment, Victor Ponta rămâne favorit în cursa pentru prezidențiale. Și asta mulțumită lui Traian Băsescu și PMP cu care mulți au naivitatea să creadă că Ponta se luptă. Acest tandem funest, Băsescu – PMP, oriunde și oricum s-ar plasa, îi va aduce un surplus de voturi lui Victor Ponta. Dacă va fi acceptat în alianța „de dreapta” atunci cei dezamăgiți, care nu vor vota nici morți acest compromis, vor fi mai numeroși decât cei 7% contribuția lui Băsescu la noua familie. Dacă nu va fi acceptat alături de PNL și PDL atunci, mai mult ca sigur, răzbunător și oportunist cum îl știm pe Traian Băsescu, își va oferi voturile PSD. În schimbul libertății sale și a satisfacției de a-i mai ingropa odată pe cei care i-au dăruit 10 ani de președinție a României.
Mai e ceva: sperietoarea folosită până la sufocare de pesediști și de Victor Ponta cu „Traian Băsescu redivivus” își pierde din eficacitate cu fiecare zi care ne apropie de alegerile prezidențiale. Lumea înțelege, în proporție tot mai mare (mai ales după mulțumirile de despărțire ale lui Joe Biden și după umilirea PMP la europarlamentare) că Traian Băsescu a primit deja preavizul de pensionare.
Dacă vrea să-și sporească șansele de victorie la prezidențiale Victor Ponta trebuie să schimbe ceva. Să încerce să mă convingă pe mine și pe mulți alții ce s-au fript odată cu pesedeul că, dacă va ajunge președinte, țara nu va fi, ca pe vremea tandemului Iliescu – Năstase, împărțită în feude pentru răsplătirea slujitorilor fideli ai PSD, pentru gloria și bunăstarea baronilor săi locali.

Contele de Saint GermainEditorialeCalin Popescu Tariceanu,Crin Antonescu,Elena Udrea,europarlamentare,Iliescu - Nastase,Joe Bidden,Klaus Johannis,Monica Macovei,PDL,PMP,PNL,PPE,PSD,Sorin Frunzaverde,Teodor Stolojan,Vasile Blaga,Victor PontaMotto Am încă în minte o imagine de la cutremurul din '™77. Norul de praf învăluind totul, apoi, în bezna spartă timid de razele câtorva felinare care încă mai funcționau, un peisaj straniu prinzând contur, de sus în jos: aliniamentul de blocuri și, undeva la mijloc, o gaură nefirească,...Blog politic si polemic