Motto Am încă în minte o imagine de la cutremurul din ’77. Norul de praf învăluind totul, apoi, în bezna spartă timid de razele câtorva felinare care încă mai funcţionau, un peisaj straniu prinzând contur, de sus în jos: aliniamentul de blocuri şi, undeva la mijloc, o gaură nefirească, precum golul lăsat de o extracţie într-o dantură completă. Pe măsură ce praful stârnit de evenimente se aşeza, permiţând vizibilitatea, o movilă de moloz urâţită de excrescenţe se înfăţişa privirilor. Era prezentul. O nouă realitate, un nou început. Orientare, supravieţuire, reconstrucţie. (more…)
continuare...