Când se ridică ceaţa… când se aşează norul de praf

Motto Am încă în minte o imagine de la cutremurul din ’77. Norul de praf învăluind totul, apoi, în bezna spartă timid de razele câtorva felinare care încă mai funcţionau, un peisaj straniu prinzând contur, de sus în jos: aliniamentul de blocuri şi, undeva la mijloc, o gaură nefirească, precum golul lăsat de o extracţie într-o dantură completă. Pe măsură ce praful stârnit de evenimente se aşeza, permiţând vizibilitatea, o movilă de moloz urâţită de excrescenţe se înfăţişa privirilor. Era prezentul. O nouă realitate, un nou început. Orientare, supravieţuire, reconstrucţie. (more…)
continuare...

Puţină logică, dacă se poate!

Trădarea, în mentalul unui popor, este un păcat mai mare sau mai mic în funcţie de istoria poporului respectiv. Noi, după ce-am întors armele la 23 august 1944 şi apoi am făcut din acea zi sărbătoare naţională, suntem foarte indulgenţi cu acest gen de păcat. Ba, de multe ori, alegem trădarea ca o formă de afirmare a virtuţii. (more…)
continuare...