Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Motto
Am încă în minte o imagine de la cutremurul din ’77. Norul de praf învăluind totul, apoi, în bezna spartă timid de razele câtorva felinare care încă mai funcţionau, un peisaj straniu prinzând contur, de sus în jos: aliniamentul de blocuri şi, undeva la mijloc, o gaură nefirească, precum golul lăsat de o extracţie într-o dantură completă. Pe măsură ce praful stârnit de evenimente se aşeza, permiţând vizibilitatea, o movilă de moloz urâţită de excrescenţe se înfăţişa privirilor. Era prezentul. O nouă realitate, un nou început. Orientare, supravieţuire, reconstrucţie.

Acum, după ce emoţiile rezultatelor de la europarlamentare s-au mai potolit, după ce gesturi urgente de orientare, supravieţuire şi reconstrucţie au fost iniţiate, putem observa şi înţelege mai bine atât comportamentele controversate ale politicienilor cât şi răspunsul oamenilor cu votul la acestea.
Voi semnala câteva constatări de moment.
1. În legătură cu Crin Antonescu şi PNL. Manevra de trecere la PPE şi constituirea unei alianţe de dreapta în jurul PNL a fost premeditată şi minuţios pregătită. Probabil că originea ei se poate fixa la momentul venirii în PNL a lui Sorin Frunzăverde. Ea a figurat tot timpul ca soluţie de back-up, momentul punerii ei în aplicare urmând a fi ales în funcţie de evoluţia evenimentelor (comportamentul PSD, modul în care electoratul va alege între PDL şi PMP, reacţiile activelor de partid şi ale populaţiei la zvonuri despre o astfel de mişcare etc.). S-a putut acţiona atât de rapid imediat după europarlamentare deoarece PNL era în pericol de a fi dezmembrat în caz de pasivitate iar PDL ştia că prin această mişcare fulgerătoare îşi va consolida decisiv superioritatea dobândită asupra PMP. Crin Antonescu, în plan personal, a fost principalul perdant al deciziilor sale din ultima vreme. A hotărât, de aceea, să absoarbă cât mai mult din nemulţumirea provocată de aceste două decizii de repoziţionare, permiţându-i lui Klaus Johannis să construiască pe un teren mai puţin ostil. Înţelegerea cu PDL asupra susţinerii unui candidat unic la prezidenţiale s-a făcut cu gândul la Klaus Johannis şi nu la Crin Antonescu, chiar dacă, pentru moment, nu se va recunoaşte acest lucru. Faptul că Antonescu nu-şi depune candidatura la noul congres demonstrează că este conştient de declinul său şi de argumentele cu impact puternic asupra electoratului pe care PSD le poate folosi împotriva sa. Preferă postura de ţintă falsă sperând ca astfel partidul să-şi recâştige credibilitatea şi susţinerea cu un nou preşedinte, Johannis.
2. În legătură cu Traian Băsescu. PMP s-a dovedit un eşec usturător. Rezultatul obţinut de acest partid de eprubetă, pe care Băsescu a mizat aproape totul, destramă şi legenda care se crease în ultima perioadă cum că Traian Băsescu a recuperat teren în preferinţele electoratului şi că ar fi ajuns la un scor în jur de 15-20%. Traian Băsescu a rămas cu fundamentaliştii săi care nu depăşesc 7%. Nucleul consistent al portocaliilor a optat pentru Blaga ceea ce, practic, se traduce prin sintagma “Traian Băsescu, produs expirat”. Nu cred că va reuşi să o mai integreze pe Udrea în proiectele sale de supravieţuire politică. Intuiesc că îşi pune acum speranţa în infiltrarea lui MRU în noua alianţă “de dreapta”, chiar şi absorbit. Un profesionist al spionilor, ca MRU, poate oricând fi de folos, poate produce valoare pentru reuşita unor acţiuni conspirative. Mai ales că sunt deja infiltraţi în PDL nişte credincioşi soldaţi ai lui Băsescu, mă refer în principal la Monica Macovei şi Teodor Stolojan, care sunt sigur că fuseseră programaţi să sară în barca PMP deîndată după ce vor fi aleşi ca europarlamentari pe listele PDL. Dezastrul Elenei Udrea a blocat însă acest plan de subminare a PDL din interior, aşa că ei vor rămâne în adormire acolo unde sunt, oricând gata de a forma o falangă subversivă, la nevoie. De ce l-ar vrea Blaga înapoi pe Băsescu în partidul pe care a reuşit cu greu să-l scape de principalele cozi de topor ale acestuia? Mai ales după ce a primit şi confirmarea oficială a electoratului portocaliu că îl preferă pe el, buldogul fără carismă, aventurierului de la Cotroceni?
3. În legătură cu Victor Ponta şi PSD. Rezultatul de la europarlamentare i-a nemulţumit şi ingrijorat. Ca să ştim ce rezultat i-ar fi mulţumit, nu avem decât să ne uităm în exitpolurile de după închiderea urnelor. N-a fost să fie. Manevra Tăriceanu, susţinută de sloganul “USL trăieşte”, se pare că va eşua. Nu doar pentru că domnul Tăriceanu se poartă de parcă l-ar fi lovit insolaţia de august dar şi pentru că, fiecare zi care trece fără progrese spectaculoase, indică o pierdere de entuziasm a potenţialilor amatori de … transhumanţă. Alianţa PNL-PDL, atât de rapid pusă pe picioare, indică un procent imediat de echipă de 27%, cu perspective de creştere rapidă la 30 – 33%. Parcă, în aceste condiţii, îţi vine să te gândeşti de 10 ori dacă să mai rişti abandonarea bărcii liberale de dragul sirenei lui Tăriceanu sau să aştepţi la locul tău securizat binefacerile susţinerii PPE. Defecţiunea cu voturile anulate de dragul lui Mircea Diaconu indică şi ea vulnerabilităţi serioase ale PSD când vine vorba de organizare şi coeficienţi de inteligenţă. Totuşi, în acest moment, Victor Ponta rămâne favorit în cursa pentru prezidenţiale. Şi asta mulţumită lui Traian Băsescu şi PMP cu care mulţi au naivitatea să creadă că Ponta se luptă. Acest tandem funest, Băsescu – PMP, oriunde şi oricum s-ar plasa, îi va aduce un surplus de voturi lui Victor Ponta. Dacă va fi acceptat în alianţa “de dreapta” atunci cei dezamăgiţi, care nu vor vota nici morţi acest compromis, vor fi mai numeroşi decât cei 7% contribuţia lui Băsescu la noua familie. Dacă nu va fi acceptat alături de PNL şi PDL atunci, mai mult ca sigur, răzbunător şi oportunist cum îl ştim pe Traian Băsescu, îşi va oferi voturile PSD. În schimbul libertăţii sale şi a satisfacţiei de a-i mai ingropa odată pe cei care i-au dăruit 10 ani de preşedinţie a României.
Mai e ceva: sperietoarea folosită până la sufocare de pesedişti şi de Victor Ponta cu “Traian Băsescu redivivus” îşi pierde din eficacitate cu fiecare zi care ne apropie de alegerile prezidenţiale. Lumea înţelege, în proporţie tot mai mare (mai ales după mulţumirile de despărţire ale lui Joe Biden şi după umilirea PMP la europarlamentare) că Traian Băsescu a primit deja preavizul de pensionare.
Dacă vrea să-şi sporească şansele de victorie la prezidenţiale Victor Ponta trebuie să schimbe ceva. Să încerce să mă convingă pe mine şi pe mulţi alţii ce s-au fript odată cu pesedeul că, dacă va ajunge preşedinte, ţara nu va fi, ca pe vremea tandemului Iliescu – Năstase, împărţită în feude pentru răsplătirea slujitorilor fideli ai PSD, pentru gloria şi bunăstarea baronilor săi locali.

Contele de Saint GermainEditorialeCalin Popescu Tariceanu,Crin Antonescu,Elena Udrea,europarlamentare,Iliescu - Nastase,Joe Bidden,Klaus Johannis,Monica Macovei,PDL,PMP,PNL,PPE,PSD,Sorin Frunzaverde,Teodor Stolojan,Vasile Blaga,Victor PontaMotto Am încă în minte o imagine de la cutremurul din ’77. Norul de praf învăluind totul, apoi, în bezna spartă timid de razele câtorva felinare care încă mai funcţionau, un peisaj straniu prinzând contur, de sus în jos: aliniamentul de blocuri şi, undeva la mijloc, o gaură nefirească,...Blog politic si polemic