Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

2. Ion Cristoiu l-a avut ca invitat la B1 pe Victor Ponta.  O emisiune căldicică, de autor,  în care se mai bagă în seamă, din când în când, şi un tânăr co-prezentator,  blond şi insipid. Rolul acestuia pare a fi să taie acutele antiputere (dacă acestea cutează să apară) şi să-i mai ridice din când în când la fileu lui Ion Cristoiu.

Ce vreau să comentez aici este îmbătrânirea galopantă a lui Cristoiu. De la emisiune la emisiune , această cloşcă de ziarişti de pe vremuri confundă tot mai des ouăle profesiei, pe care ar trebui să le clocească, cu subiecte malformate,  menite a-l propulsa în prime time.  Se pare că, precum Fraid Astair a găsit-o pe Ginger Rogers, şi Ion Cristoiu l-a găsit pe Traian Băsescu pentru a-şi împlini fantasma lui doi în unu. Doar că, în vreme ce Ginger l-a întinerit pe Fraid cu gingăşia şi talentul ei, Băsescu îl îmbătrâneşte, dramatic, pe Cristoiu, de la o emisiune la alta. Pentru că Ginger creştea frumos, pe când Băsescu se prăbuşeşte urât.

Aseară Ion Cristoiu mi s-a părut ciufulit, debusolat, incoerent. Şi pe drumul de întoarcere spre condiţia lui supraponderală de pe vremea  când putea fi asemănat (fizic) cu Balzac. Obsedat să prezinte ca ”ştire” orice stridenţă ce-l plasează pe contrasens, s-a străduit atât de mult să facă din propunerea la mişto a lui Traian Băsescu (de numire a lui Ponta ca premier) o manevră politică serioasă încât a uitat şi de realism şi de gramatică şi de logică.

A vorbit vreo 5 minute la început, singur, reuşind să îndese în acest scurt interval de timp cam tot atâtea exprimări năstruşnice câte i-ar reuşi, probabil, şi lui Igaş.

“… de a desemna un premier în PERSONALITATEA domnului Victor Ponta…”;

“… în eventualitatea sau în siguranţa în care, spun eu, ca USL-ul să câştige alegerile…”;

“ O suspendare este o criză politică în care,  nici dumneavoastra nu vă puteti îngădui la o săptămână – două după formarea guvernului.”;

“ Eu, cel mult, aşa am interpretat-o…” (ar fi trebui t “cel puţin” nu “ cel mult”).

A mai făcut domnul Cristoiu şi următoarea remarcă, de data asta formulată corect gramatical dar cu hiba în altă parte:

“Hai, domnu’ Ponta, vorbesc cu un politician serios, nu-l văd pe domnul preşedinte având toane!”.

Nu sunt de remarcat ochiul limpede, privirea clară cu care Ion Cristoiu ne asigură că preşedintele nu are toane? Nu e această observaţie o ştire? Nu e ea de natură a ne da incredere în judecăţile marelui jurnalist?

Învăţătura după acest episod cu Ion Cristoiu este următoarea: un monstru de ziarist, considerat sacru, poate să facă baie de agramatisme şi inadvertenţe în producţiile sale fară ca vreun proeminent  intelectual portocaliu să-l deranjeze măcar cu o privire oblică. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă când e vorba de un alt fel de monstru, producător TV,  căruia i se organizează un adevărat linşaj mediatic pentru  o confuzie lingvistică.

Credeţi-mă, nici televiziunile puterii nu mai sunt atât de deprimante ca înainte.

Repoziţionări. Vin alegerile.  Să vină odata!

Contele de Saint GermainEditorialeB1 TV,Balzac,Basescu,Fraid Astair,Ginger Rogers,Igas,Ion Cristoiu,Victor Ponta2. Ion Cristoiu l-a avut ca invitat la B1 pe Victor Ponta.  O emisiune căldicică, de autor,  în care se mai bagă în seamă, din când în când, şi un tânăr co-prezentator,  blond şi insipid. Rolul acestuia pare a fi să taie acutele antiputere (dacă acestea cutează să apară)...Blog politic si polemic