Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Închipuiţi-vă un bazin imens, gol, bine impermeabilizat, îi care îi îngrămădim dintr-odată pe toţi aspiranţii anuali ai ţării noastre la bacalaureat. Urmare a unor drastice măsuri antifraudă, cei acceptaţi în această piscină de evaluare naţională sunt cu tălpile temeinic sudate de fundul bazinului, nimeni să nu se poată căţăra pe spinarea vecinului pentru a respira, la nevoie, de mai sus.

Apoi se dă drumul la apă, din pompele puternice ale făuritorilor de subiecte de la Ministerul Educaţiei. Nivelul apei creşte tumultuos, cu bulbuci, înghiţind întâi gleznele, apoi genunchii, înfiorându-i pe candidaţi, pe la banda sensibilă a elasticului de la slipuri, cu răceala problemelor de rezolvat. Când apa ajunge pe la 1,50m, încep să apară primele victime. Într-un număr nesemnificativ deocamdată, pentru că, statistic vorbind, suntem totuşi un popor cu talie europeană. Pe la 1,70m însă, gluma începe să se îngroaşe. Procentul celor rămaşi fără aer sare de 40% iar în cabina de comandă a viiturii, domnul Funeriu, fascinat de spectacolul în direct al sufocării în masă, nu dă semne de temperare a fenomenului. Cota apei creşte, şi odată cu ea numărul celor intraţi cu nasul în imersie: 1,75m – 55%, 1,80m – 65%, 1,85m – 85%. Se mai văd, la suprafaţă, doar tărtăcuţele ţuguiate ale « baschetbaliştilor » din loturile de olimpici ale şcolilor mai răsărite.

Asta nu mai este evaluare, nici selecţie ; este de-a dreptul discriminare şi genocid. În fine, pompele se opresc înainte ca dezastrul să fie total. Slavă Domnului căci, la verificarea de după eveniment, s-a constatat că piscina nici nu avea preaplin. Adică examinatorii au acţionat fără măsură şi fără vreo minimă precauţie.

Nu pun în discuţie aici dacă este bine sau rău ca bac-ul să se desfăşoare corect. Evident că este bine. Nu pun în discuţie nici dacă puturoşii şi descurcăreţii care nu au învăţat nimic timp de 4 ani, sperând să copieze sau să fie ajutaţi şmechereşte, ar fi meritat să treacă. Evident că nu ar fi meritat. Problema este însă cât de sus să ridici ştacheta pentru ca un candidat onest şi care s-a străduit, după puterile lui, să înveţe onorabil, să nu fie vitregit de şansa promovării. Pentru că, este bine ştiut, se pot construi subiecte la care să nu treacă nimeni, cum, la fel de bine, se pot construi şi subiecte la care să treacă toţi. Între dimensiunile abuzive ale acestor două extreme trebuie aflată înţeleapta calibrare. Au găsit oare autorităţile administrative ale sistemului nostru de învăţământ această măsură a echilibrului? Eu cred că nici pe departe. Şi stiţi de ce? Pentru că nici nu le-a trecut prin cap să o caute.

Examenul de bacalaureat nu este o olimpiadă internaţională la care să se dea un subiect unic indiferent de ţara candidaţilor şi să se facă o departajare absolută.  Miza nu este un podium şi, la sfârşit, intonarea imnului naţional. Fiecare ţară îşi organizează acest examen astfel încât el să răspundă cât mai bine particularităţilor şi nevoilor ei. Nivelul anual de promovare la bac este perceput şi tratat ca un indicator naţional, cum este produsul intern brut ori salariul minim pe economie ori coşul zilnic ori rata de criminalitate.

Ne uităm în jur şi observăm că, la nivel european, bacul este astfel calibrat încât numărul celor care, an de an, îl promovează, să se păstreze într-un ecart rezonabil şi controlat: 50 – 75%. Oare francezii nu ar fi putut da subiecte la bac astfel încât procentul de promovare să fie de 15 – 20% şi nu de peste 70%? De ce nu procedează astfel? Şi ca ei nici ungurii, nici italienii, nici spaniolii? Sunt aceştia mai puţin cinstiţi ca noi? Ori, mai puţin exigenţi? Să încerce, oare, a-şi fura singuri căciula? Mă îndoiesc.

Probabil că dacă guvernanţii noştri ar fi fost de bună credinţă şi ar fi avut viziune, dacă intenţia lor ar fi fost să dezvolte cu adevărat învăţământul românesc şi nu să îl îngroape pentru a sluji demonstraţii politice, ar fi trebuit să procedeze după modelul dominant european: să-şi propună un interval ţintă de promovabilitate la bac (să zicem, pe gustul sentimentelor lor antipopulare deghizate în exigenţă, intervalul 40% – 60%), să testeze, anterior examenului, nivelul de pregătire al viitorilor absolvenţi de liceu prin metode specifice, apoi să stabilească gradul de dificultate al subiectelor propuse pentru bac astfel încât să se obţină la final rezultate încadrabile în intervalul ţintă.

Nimic din toate acestea nu au făcut. Au preferat să crească nivelul apei din bazin cât să umple cu apă plămânii a peste 80% din candidaţi, pentru ca la sfârşit să le poată râde în nas, cu triumfalismul prostului fudul : nici ca batracieni nu corespundeţi !

Contele de Saint GermainEditorialebacalaureat,Funeriu,Ministerul Educatiei,promovabilitateÎnchipuiţi-vă un bazin imens, gol, bine impermeabilizat, îi care îi îngrămădim dintr-odată pe toţi aspiranţii anuali ai ţării noastre la bacalaureat. Urmare a unor drastice măsuri antifraudă, cei acceptaţi în această piscină de evaluare naţională sunt cu tălpile temeinic sudate de fundul bazinului, nimeni să nu se poată căţăra...Blog politic si polemic