Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Pentru cei care nu ştiu, Tătăruşanu este  tânărul portar titular al echipei naţionale de fotbal a României. Cel care a apărat ieri, în meciul cu Franţa. Meciul era considerat decisiv pentru că, doar învingând Franţa, ne păstram şansele de calificare la Turneul Final al Campionatului European.

În minutul 85 s-a întâmplat ceva bizar. La scorul de 0-0, Tătăruşanu a început să tragă de timp. Ieşise o minge în out de poartă şi, în loc să ceară rapid copiilor de serviciu o altă minge pe care să o repună în joc, a pornit tacticos spre colţul terenului să o recupereze exact pe cea care ieşise.  Apoi, tot tacticos, la pas, a revenit spre poartă, a aranjat cu meticulozitate mingea exact la colţul careului de 6 metri, a făcut câţiva paşi înapoi, bine cântăriţi, de parcă urma să execute o lovitură de pedeapsă la rugby. A privit meditativ, vizionar, spre jucătorii ambelor echipe, îngrămădiţi undeva la centrul terenului, a bătut cu vârful bocangului în gazon pentru a se încărca de energie şi, într-un gest de mare sacrificu, s-a îndurat să degajeze.

Nu-mi venea să cred. Echipa României juca acasă, sprijinită de un public frenetic,  care spera cu disperare în golul victoriei pe acest final de meci. Mai erau doar 5 minute de joc iar noi, în loc să încercăm a valorifica fiecare secundă, în loc să ne năpustim cu toate forţele spre poarta adversă pentru a reuşi miraculosul gol, în loc să credem în şansa noastră şi să ne-o jucăm până la capăt, noi, prin Tătăruşanu şi indirect prin Piţurcă, altfel guraliv dar de data neadmonestându-şi jucătorul nici măcar cu un gest,  trăgeam de timp.

Scena s-a repetat aproape identic  şi în minutul 92 când doar câteva secunde ne mai despărţeau de un final nefericit al meciului. Acelaşi Tătăruşanu mişcându-se cu încetinitorul, acelaşi Piţurcă privindu-l îngăduitor. Doar publicul, exasperat, şi-a schimbat atitudinea. A renunţat la încurajări şi a început să-i fluiere pe ai noştri cu toată frustrarea de a se fi văzut încă o dată trădat, cu tot năduful speranţelor înşelate.

Mă gândeam în acele clipe la sârbi, la croaţi, la nemţi, la devotamentul şi la puterea  lor exemplară de luptă. La spiritul de sacrificiu şi la superbul orgoliu naţional de care sportivii acestor popoare (şi nu numai sportivii) dau dovadă la fiecare competiţie in care prestigiul ţării lor este în joc.

În vreme ce românul Tătăruşanu trăgea senin de timp, sfidând aşteptările unei întregi ţări, ştiind însă că-i face astfel pe plac lui Nea Piţi. Se gândeau ambii, probabil, la propriile palmaresuri: încă un meci fără gol, încă un meci fără înfrângere.

Să fie egoism, să fie prostie, să fie defetism, să fie resemnare? Oricare dintre acestea ar fi, sau toate laolaltă, un lucru e clar: ne  caracterizează ca popor. Altfel nu am accepta atât de impasibili să renunţăm la o luptă înainte ca aceasta să se fi încheiat.

Contele de Saint GermainEditorialecalificare,nationala de fotbal a Romaniei,Piturca,Romania - Franta,Tatarusanu,tras de timpPentru cei care nu ştiu, Tătăruşanu este  tânărul portar titular al echipei naţionale de fotbal a României. Cel care a apărat ieri, în meciul cu Franţa. Meciul era considerat decisiv pentru că, doar învingând Franţa, ne păstram şansele de calificare la Turneul Final al Campionatului European. În minutul 85 s-a...Blog politic si polemic