Scorul acestui articol
[Total: 250 voturi. Media: 4.9]

 

Eu sunt o persoană empatică. Am o capacitate bolnăvicioasă de a prelua suferința celor din jur și de a nu dormi nopți întregi cu gândul la ea. De-aici și pozițiile mele de pe acest blog, de partea amărâților și neajutoraților. Care, se pare, îi încurcă din ce în ce mai tare pe guvernanții noștri de „ždreapta” care și-au făcut deviză din a se ocupa exclusiv de ei înșiși, prin ei înșiși.

Am plâns (și plâng în continuare, nu mă învăț minte) pe umărul vitregiților cei mai loviți de pandemie. Cum ar fi artiștii și cei din horeca.

Activități închise, șomaj, falimente, însolvență… Execuție lentă, prin tortură!

M-am tot întrebat în aceste șase luni cum pot aceștia înghiți cu atâta seninătate ceea ce li se întâmplă. Adică chiar să ajungi pe jgheabul ăla de la abator, pe drumul fără întorcere, și om fiind, nu vită, cu familie, cu rate și planuri de viitor, să nu ai nicio tresărire de rezistență? Să te recunoști mort, fiind incă în viață, și să nu faci nimic pentru a încerca o salvare, deși ai încă un minim control pe creierul, pe mușchii, pe sentimentele tale?

Azi, la anunțul guvernanților  că închid încă o dată, așa, dintr-o pocnitură din degete, de pe o zi pe alta, restaurantele și cafenelele și barurile, s-a umplut internetul brusc de apeluri de mobilizare ale horecarilor, cam ca pe vremea alarmelor tefeliste, dar fără amplificarea sorosistă și de intelligence din off.

Mare protest, mare! Vreo 200-300 de purtători de plăcuțe s-au strâns în Piața Victoriei să-și strige nemulțumirea.

Am întârziat pe un post de televiziune unde se transmiteau imagini in direct de la manifestație, întristându-mă singur și nesilit de nimeni la gândul  problemelor pe care le au acei oameni.

Se pare însă că eu eram mai afectat decât ei. Pentru că ei păreau foarte calmi și nesupărați pe nimeni.

Era clar, după locul în care se adunaseră, că așa zisul protest îl adresau guvernanților. Doar că „žprotestul” gândit de ei trebuia să fie unul de catifea, fără nasulii de genul „žJos Guvernul”, „žHoții”, „žOrban la pușcărie” etc.

La un moment dat reporterul s-a adresat unuia dintre așa zișii lideri ai horecarilor:

  • Spuneți-ne clar: de cine sunteți nemulțumiți?

Intervievatul, mieros și parcă cerându-și scuze, a îngăimat ceva de genul:

  • Noi nu suntem aici să facem politică. Dar am ajuns la disperare și vrem ca guvernul să ne înteleagă și să ne ajute.

Un grup din spate a început să strige „žDemisia”, și atunci marele lider al protestului s-a delimitat ferm:

  • Acești oameni nu ne reprezintă. Noi n-am venit să strigăm așa ceva!

Bine băi suferinzilor! Bine băi muribunzilor! Bine băi fătălăilor (vorba unei doamne simpatice care apreciază doar bărbații adevărați). Dar cine v-a făcut asta? Cine v-a adus în halul în care ați ajuns? Nu cumva dragul de Orban? Nu cumva blândul de Tătaru? Nu cumva iubitorul de Iohannis?

Daca era pesedeul la guvernare ce mai hăuleală ar mai fi ieșit. Ce mai piață blocată și ce mai geamuri sparte vedeam acum! Ce mai lanterne de smartfonuri s-ar fi dezlănțuit, implorând cerul!

Nu sunt eu tâmpit să vă compătimesc? Să vă iau apărarea? Să mă înduioșez la smiorcăielile voastre de lași fără coloană vertebrală?

Să nu se supere pe mine adevărații sacrificați din horeca. Sutele de mii de victime nevinovate ale acestei guvernări habarniste, preocupată exclusiv de alegeri și voturi.  Eu le sunt aliat. Și tuturor le spun  că aceia care au vorbit azi în numele lor la miting le-au făcut un mare deserviciu. I-au prezentat guvernanților ca o masă de manevră docilă, obedientă, dispusă să suporte sacrificii încă mult mai mari decât până acum doar pentru că odată, la un moment dat, li s-a părut că liberalii ar fi mai breji decât pesediștii.

Treziți-vă, sau muriți! Rectific: sau veți intra într-o hibernare ireversibila.

Eu nu fac propagandă politică aici. Sunt doar un pompier la buza vulcanului. Nu pot, nu am forța să sting de unul singur ce va urma. Dar știu ce va urma, pentru că am învățat să ascult și să miros vulcanii.

De aceea, tot ce pot să fac acum și aici este să vă avertizez.

România, cu guvernarea de azi, va avea soarta Pompeiului.

Eliminați această guvernare sulfuroasă sau fugiți cât mai departe!

Altfel, veți fi pietrificați exact în poziția pasivității voastre de azi!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/10/Pompei.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/10/Pompei-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeguvernul Orban,masuri pandemie,Piata Victoriei,Pompei,protest HORECA,pupincuristi  Eu sunt o persoană empatică. Am o capacitate bolnăvicioasă de a prelua suferința celor din jur și de a nu dormi nopți întregi cu gândul la ea. De-aici și pozițiile mele de pe acest blog, de partea amărâților și neajutoraților. Care, se pare, îi încurcă din ce în ce...Blog politic si polemic