Scorul acestui articol
[Total: 248 voturi. Media: 4.9]

 

Eu sunt o persoană empatică. Am o capacitate bolnăvicioasă de a prelua suferinţa celor din jur şi de a nu dormi nopţi întregi cu gândul la ea. De-aici şi poziţiile mele de pe acest blog, de partea amărâţilor şi neajutoraţilor. Care, se pare, îi încurcă din ce în ce mai tare pe guvernanţii noştri de „dreapta” care şi-au făcut deviză din a se ocupa exclusiv de ei înşişi, prin ei înşişi.

Am plâns (şi plâng în continuare, nu mă învăţ minte) pe umărul vitregiţilor cei mai loviţi de pandemie. Cum ar fi artiştii şi cei din horeca.

Activităţi închise, şomaj, falimente, însolvenţă… Execuţie lentă, prin tortură!

M-am tot întrebat în aceste şase luni cum pot aceştia înghiţi cu atâta seninătate ceea ce li se întâmplă. Adică chiar să ajungi pe jgheabul ăla de la abator, pe drumul fără întorcere, şi om fiind, nu vită, cu familie, cu rate şi planuri de viitor, să nu ai nicio tresărire de rezistenţă? Să te recunoşti mort, fiind incă în viaţă, şi să nu faci nimic pentru a încerca o salvare, deşi ai încă un minim control pe creierul, pe muşchii, pe sentimentele tale?

Azi, la anunţul guvernanţilor  că închid încă o dată, aşa, dintr-o pocnitură din degete, de pe o zi pe alta, restaurantele şi cafenelele şi barurile, s-a umplut internetul brusc de apeluri de mobilizare ale horecarilor, cam ca pe vremea alarmelor tefeliste, dar fără amplificarea sorosistă şi de intelligence din off.

Mare protest, mare! Vreo 200-300 de purtători de plăcuţe s-au strâns în Piaţa Victoriei să-şi strige nemulţumirea.

Am întârziat pe un post de televiziune unde se transmiteau imagini in direct de la manifestaţie, întristându-mă singur şi nesilit de nimeni la gândul  problemelor pe care le au acei oameni.

Se pare însă că eu eram mai afectat decât ei. Pentru că ei păreau foarte calmi şi nesupăraţi pe nimeni.

Era clar, după locul în care se adunaseră, că aşa zisul protest îl adresau guvernanţilor. Doar că „protestul” gândit de ei trebuia să fie unul de catifea, fără nasulii de genul „Jos Guvernul”, „Hoţii”, „Orban la puşcărie” etc.

La un moment dat reporterul s-a adresat unuia dintre aşa zişii lideri ai horecarilor:

  • Spuneţi-ne clar: de cine sunteţi nemulţumiţi?

Intervievatul, mieros şi parcă cerându-şi scuze, a îngăimat ceva de genul:

  • Noi nu suntem aici să facem politică. Dar am ajuns la disperare şi vrem ca guvernul să ne înteleagă şi să ne ajute.

Un grup din spate a început să strige „Demisia”, şi atunci marele lider al protestului s-a delimitat ferm:

  • Aceşti oameni nu ne reprezintă. Noi n-am venit să strigăm aşa ceva!

Bine băi suferinzilor! Bine băi muribunzilor! Bine băi fătălăilor (vorba unei doamne simpatice care apreciază doar bărbaţii adevăraţi). Dar cine v-a făcut asta? Cine v-a adus în halul în care aţi ajuns? Nu cumva dragul de Orban? Nu cumva blândul de Tătaru? Nu cumva iubitorul de Iohannis?

Daca era pesedeul la guvernare ce mai hăuleală ar mai fi ieşit. Ce mai piaţă blocată şi ce mai geamuri sparte vedeam acum! Ce mai lanterne de smartfonuri s-ar fi dezlănţuit, implorând cerul!

Nu sunt eu tâmpit să vă compătimesc? Să vă iau apărarea? Să mă înduioşez la smiorcăielile voastre de laşi fără coloană vertebrală?

Să nu se supere pe mine adevăraţii sacrificaţi din horeca. Sutele de mii de victime nevinovate ale acestei guvernări habarniste, preocupată exclusiv de alegeri şi voturi.  Eu le sunt aliat. Şi tuturor le spun  că aceia care au vorbit azi în numele lor la miting le-au făcut un mare deserviciu. I-au prezentat guvernanţilor ca o masă de manevră docilă, obedientă, dispusă să suporte sacrificii încă mult mai mari decât până acum doar pentru că odată, la un moment dat, li s-a părut că liberalii ar fi mai breji decât pesediştii.

Treziţi-vă, sau muriţi! Rectific: sau veţi intra într-o hibernare ireversibila.

Eu nu fac propagandă politică aici. Sunt doar un pompier la buza vulcanului. Nu pot, nu am forţa să sting de unul singur ce va urma. Dar ştiu ce va urma, pentru că am învăţat să ascult şi să miros vulcanii.

De aceea, tot ce pot să fac acum şi aici este să vă avertizez.

România, cu guvernarea de azi, va avea soarta Pompeiului.

Eliminaţi această guvernare sulfuroasă sau fugiţi cât mai departe!

Altfel, veţi fi pietrificaţi exact în poziţia pasivităţii voastre de azi!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/10/Pompei.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/10/Pompei-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeguvernul Orban,masuri pandemie,Piata Victoriei,Pompei,protest HORECA,pupincuristi  Eu sunt o persoană empatică. Am o capacitate bolnăvicioasă de a prelua suferinţa celor din jur şi de a nu dormi nopţi întregi cu gândul la ea. De-aici şi poziţiile mele de pe acest blog, de partea amărâţilor şi neajutoraţilor. Care, se pare, îi încurcă din ce în ce...Blog politic si polemic