Andrei Pleşu – un Hermes cu ghiulea la gleznă
Te înalţi cu adevărat doar când te deschizi heliului iubirii de semeni. Când te burduşeşti cu tine însuţi, cu fleici din propria-ţi idolatrie, o iei spre pământ vijelios, ca un sac cu cartofi scăpat peste loitra căruţei.
Curba balistică din ultima vreme a lui Andrei Pleşu prevesteşte, în loc de o statuie în grădiniţa de la Humanitas, un crater ca de meteorit prin pârloagele de la Adevărul şi EVZ. Din aerostatul de altădată, în care ne simţeam cu toţii bineveniţi spre a admira lumea de sus, scriitorul nostru rubicond a ajuns un soi de Hermes cu ghiulea la gleznă, trădat de zbor dar încă mesagerul zeilor, vâjâind cu mesajele înşelătoare ale acestora către prăbuşirea totală în simpatia cititorilor.
Prima parte a interviului pe care AP l-a acordat ziarului Adevărul, lasă impresia de reglare de conturi pripită şi plină de stângăcii. Ca un astmatic care, nesigur pe rezerva de aer, vrea să spună totul dintr-o singură suflare, şi AP se arată gata să renunţe la gradaţie, la subtilităţi, la argumente, doar pentru a nu rata împroşcarea eliberatoare, mărturisirea ranchiunei care-i stă ca un nod în gât.
În fix primul răspuns ne enunţă o axiomă a discuţiei ce va urma: “Eu când îl văd pe domnul – nu mi-e jenă să dau nume – , când îl văd pe domnul Crin Antonescu, ştiu sigur că nu are în cap nimic altceva decât să ajungă preşedintele ţării. Competenţele lui economice, juridice, culturale, politice sunt cvasi nule”. Judecată sumară, apodictică, de oracol. Domnul Pleşu nu apelează la ipocrizia falsei modestii. Domnia sa întruchipează însuşi adevărul absolut, ŞTIE SIGUR, precum pe vremuri inchiziţia şi, mai aproape, procurorii comunişti.
Din logica matematică reţinem că negarea lui “oricare ar fi” este “există un”. Prin urmare, dacă domnul Pleşu nu o fi cumva şi deasupra logicii matematice, un singur contraexemplu ar fi suficient pentru a demonstra că, în absolutizarea afirmaţiei citate, domnia sa şi-a ascultat ura, nu măsura.
Iată contraexemplul care demonstrează că, măcar în materie de politică, domnul Antonescu este competent: domnia sa a avut nu doar decisiva idee de a constitui USL dar şi ştiinţa de a-şi zdrobi cu această construcţie adversarii politici. Ştiu că e dureros pentru AP să recunoască acest adevăr dar, pe de altă parte, este şi imposibil să-l nege.
De fapt chiar domnul Pleşu, într-o fulgurantă reîntâlnire cu realitatea, acceptă că domnul Antonescu “este un bun orator” ceea ce, în sine, reprezintă pentru intervievat o autoaccidentare, un şut cu stângu-n dreptul. Mai apoi însă, regăsit, speriat de atâta lumină, AP se grăbeşte să adauge umbre de retuş: bun orator nu înseamnă neapărat o calitate. “Dacă ce spui nu arată o viziune, o gândire de perspectivă şi de detaliu asupra problemelor curente, papagalul nu este decât o formă de, cum să spun, de concert tenoral”.
Din păcate pentru maieutica domnului Pleşu victoria USL, ajungerea sa la guvernare după o ascensiune de doi ani, demonstrează tocmai că discursul domnului Antonescu în toată această perioadă a arătat şi viziune şi gândire de perspectivă şi realism. În vreme ce papagalul, în forma caricaturizată de Andrei Pleşu, pare a-l bântui chiar pe acesta.
Ar mai fi multe de comentat privind dificultatea lui AP de a corespunde propriilor criterii de măreţie.
Ştie că patriotismul, în forma sa altruistă, este unul dintre acestea. Ce folos însă? Puţin îi pasă lui de plebe. Jalea a 7.5 milioane de compatrioţi, suspinul comatos al acestora, ura lor împotriva unui om, ca singură formă de vitalitate rămasă, nu-l clinteşte din preferinţe. Greşelile “urâtului” naţional sunt pentru AP doar nişte “mici năravuri bătăioase”. Răul profund e personificat de “o învăţătoare făcând greva foamei pentru salariu” (vai, ce ticăloasă minciună. Doamna Cristiana Anghel a declarat de nenumărate ori că sacrificiul ei a fost pentru un principiu, nu pentru bani; pentru ca o lege votată, aflată în vigoare, să fie aplicată şi nu folosită doar propagandistic în alegeri. Andrei Pleşu a reuşit să egaleze, prin această afirmaţie, mizeria comportamentală a idolului său atunci când l-a făcut trădător pe Regele Mihai).
Andrei Pleşu seamănă tot mai mult cu ceea ce ura când era tânăr, curat şi simpatic. Se pare că l-au ajuns propriile vrăji, altfel nu se explică atâta voracitate automutilantă.
https://www.conteledesaintgermain.ro/andrei-plesu-un-hermes-cu-ghiulea-la-glezna/14-02-2013Editorialul de joiAdevarul,andrei plesu,Crin Antonescu,Cristiana Anghel,EVZ,Humanitas,regele Mihai,USLTe înalţi cu adevărat doar când te deschizi heliului iubirii de semeni. Când te burduşeşti cu tine însuţi, cu fleici din propria-ţi idolatrie, o iei spre pământ vijelios, ca un sac cu cartofi scăpat peste loitra căruţei. Curba balistică din ultima vreme a lui Andrei Pleşu prevesteşte, în loc de...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Conte,
Dupa mine ar trebui sa te decizi : ori articole elogiative la superlativ despre Plesu (ca asta, nu are nici doua luni, https://www.conteledesaintgermain.ro/lecturi-de-apocalipsa-andrei-plesu-parabolele-lui-iisus/25-12-2012) ori articole de balacarire ale rubicondului personaj (astea ar fi mai multe si demersul de exemplificare inutil). Una din doua, altminteri cetitorii tai se vor dezorienta.
Ar mai fi o cale, de mijloc : ceva mai multe nuante în ambele aprecieri. Eu încep sa cred ca si elitele românesti nu fac altceva decât sa reflecte poporul din care provin, deci “Plesu c’est moi!”, cu sclipirile de inteligenta dar si cu tradarile, lasitatile, ipocriziile (mai mari sau mai mici) care ne definesc pe fiecare si ne cam caracterizeaza la nivel de popor.
PS : conte, daca ma onorezi cu vreun raspuns, te rog sa ma onorezi pâna la capat, deci fara etichetari pripite si insulte gratuite, merçi d’avance.
PS-ul ma surprinde. Prin ce ti-am indreptatit acele temeri?
A face ceea ce-mi ceri sa ma decid a face ar insemna propaganda. Pro sau contra. Eu incerc sa exprim onest niste ganduri si trairi de moment. Plesu are si bune si rele. Nu ar fi corect sa-l mutilez referindu-ma doar la unele.
Cat despre cititorii mei si pericolul de a se dezorienta, iti raspund ca-n Catavencu: cititorii mei sunt mai destepti ca mine…
Stimate Conte,
“Piseul” meu de mai sus a fost pricinuit de un comentariu al domniei tale la adresa subsemnatului, la un post mai vechi, atunci când am avut proasta inspiratie sa ma declar fara rezerve la asentimentul dlui Plesu care îl eticheta pe dl. Antonescu Crin ca fiind “campionul vacuitatii pompoase”. M-ai bestelit si zacasit, cu asupra de masura, Conte, si din “basist” si din balacareala nu m-ai scos. Mi-am învatat lectia : la domnia ta pe blog nu sunt bine primite bascaliile la adresa dlui Antonescu, pot sa respect acest punct de vedere (desi nu îl împartasesc, dar pot sa respect asta). Pot sa ma abtin, de dragul discutiei civilizate si din respect fata de preopinent.
Vazând articolul domniei tale din decembrie, atât de elogiativ la adresa ultimei carti dlui Plesu (pe care nu am cetit-o, fiind la 2000 km distanta de tara, ca n-am cum), respectul meu pentru domnia ta a crescut simtitor : voilà de vezi, un român care respecta valoarea adversarului, care îl lauda pentru o reusita desi nu se pupa cu el “în piata endependenti” si în viziuni politice convergente. De-aia ma mir sincer când te vad cum ai trecut din nou de partea criticismului fara rezerve, de la adulatia de acum câteva saptamâni.
În final se pare ca suntem de acord : Plesu are si bune si rele. La fel a fost si Eminescu, si Slavici, Arghezi, Sadoveanu etc. Mie, ca sa revin în contemporaneitatea recenta, de ex., Dinescu este si va ramâne pentru mine autorul genial al “Exilului pe-o boaba de piper”, “Democratia naturii” sau “Moarta citeste ziarul” : toate prostiile, stupizeniile pe care le poate face azi nu pot estompa pentru mine marile lui reusite, ergo respectul meu pentru acest mare poet.
Desi ma enerveaza adesea (ca atunci când îsi aroga cu tupeu proprietatea termenilor sau ca în speta de fata cu interviul), Plesu este si ramâne pentru mine cel care scrie despre îngeri si despre limba pasarilor. De aceea ma mai domolesc cu nervii pe el, ma gândesc ca o fi fost constipat când a dat interviul în “Adevarul” (cu ditai burta tre’ sa fi fost chinuit tare) si îi astept urmatoarea carte. Plesu este pentru carti, nu pentru publicistica sau stand-up comedy, a dovedit asta cu asupra de masura. Sa îl lasam sa scrie carti si sa îl iertam pentru rabufnirile publicistice: poate îl strângeau chilotii în ziua aia sau uitase sa îsi ia TranzActivul.
Salutari, PC.
Glumim, glumim, dar mi-a soptit o turturea ca Presu i-ar fi facut lui basexu o sugestie despre cine ar trebui sa fie prezidentiabilul PDL. Seeeever Voinescuuuu! E tanar, licuricios, bun de gura si telectual, a mai si miscat in front, ce conteaza ca i-a tinut de sase Robertei la ciordeala din Parlament. Atata doar ca pt. a-l aduce pe tiganul cel razbuzat ca candidat, trebuie ca in fruntea partidului sa vina Nutzi. Mie mi-au dat lacrimile cand l-am vazut pe basexu ce cadou frumos i-a facut de Ballantine`s Day: cel mai frumos cadou din lume, sefia de parid! Manca-i-ar mama pe ei, cum se iubesc ca doi porumbei!
Mai vorbim, Conte, sa nu zici ca nu ti-am spus!
Nu ştiu alţii cum sânt (ce original pot fi),dar eu când îl văd pe Pleşu,mai bine mi-aş vedea leşu’ (haoleo,şi genial).
Din învăţăturile lui Băse de lîngă Basarabi cătră ficiorii şi fecioara (Pleşcoiu)lui:
Vă Udrez ,,Să Bociţi bineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”
Hă,hă,hă,ma chinuie (ne)sîmţu u(o)morului!!!!!!!!!!!!!!!!
Abia astept sa devina Crin presedinte sa vedem unde fuge Plesu. In Kenia? Cumva in Togo? Sau in Congo?
Filosofului paros si giumbuslucar ii place basexu de cand l-a scos la un suc, prin 2004. De ce va mirati, frate? Nu zise el ca asta macar e adult, in timp ce ailalti se joaca inca cu masinutele? Lasati-l in adulterul lui, sa faca baldabac impreuna cu marinerul!
“Eu când îl văd pe domnul – nu mi-e jenă să dau nume – , când îl văd pe domnul Crin Antonescu, ştiu sigur că nu are în cap nimic altceva decât să ajungă preşedintele ţării. Competenţele lui economice, juridice, culturale, politice sunt cvasi nule”
Vorbele astea vin de la un individ care timp de 8 ani a garantat pentru Basescu?
Sa imi fie iertata exprimarea mai putin academinca, dar omul acesta vine, dupa 8 ani in care a mancat cacat, sa se planga de faplul ca spanacul nu e chiar foarte gustos.
Uite asa ajung la vorbele Alinei Mungiu Pipidi, daca ipocrizia ar ucide…
Nu imi permit sa judec creatia lui Andrei Plesu pentru ca nu am pregatirea necesara.Dar domnul Plesu nu s-a limitat doar la profesie ci a fost si politician.Din acest punct de vedere imi permit sa-mi dau cu parerea.Numai simplul fapt ca a putut colabora cu o astfel de hahalera il descalifica.Dar cea mai mare idiotenie(in opinia mea) pe care a debitat-o domnul colaborationist Plesu in aceasta prima parte este urmatoarea:”Dar trebuie să spun că, în momentul de faţă, el are cel mai puţin de pierdut din activitatea lui politică, ştie că peste doi ani se retrage şi, o credem sau nu, el este mult mai dezinteresat în acţiunea lui politică. Toţi vor şi altceva decât ceea ce fac. El nu mai are această problemă.”Pardon, onorabile, are foarte multe de pierdut si nu e deloc dezinteresat.Poate sa-si piarda libertatea si are de aparat un clan , camarila, famiglie, gasca, spuneti-i cum vreti.Are de aparat niste institutii de forta profund patrunse de basism care ar trebui sa-i asigure protectia si cand n-o sa mai intineze Cotroceniul cu augusta sa prezenta. Una peste alta, nu vad utilitatea acestui interviu, nici pentru Plesu si nici pentru cei care vor sa-l denigreze pe Antonescu.
Marele Autogonflat, simpatizatul prestidigitator de idei de odinioara s-a transformat fara stil in obtuzul detestabil si uricios de astazi. E o performanta…
Am mai aprecia “omul frumos” al lui Puric daca nu ar exista, prin contrast, alde Plesu?