Andrei Pleşu – chiuituri în pas de sârbă
Andrei Pleşu a devenit în ultima vreme un fel de staroste de horă comunală, responsabil cu taraful, cu ridicatul prafului din podele, cu chiuiturile.
Prins de brâu cu megieşii lui în ilice portocalii, bate pasul aprig, cu trop şi tropi, în jurul aceluiaşi subiect: “intelectualii lui Băsescu”. Şi ţâpureşte în numele lor de să-ţi îndeşi câlţi în pâlnii de cât sunt, bieţii, diabolizaţi, discreditaţi, băşcăliţi diletant şi linşaţi profesionist.
Eu sufăr când văd muşchiuleţul Kobe înverzindu-se şi vinul Chateau Lafitte respirând acreală. Mă dor copilărelile bătrâneţii, ciupelile de mucegai pe ce-a fost odată bun, miştoul deprecierii. De-asta îi sunt recunoscător Gretei Garbo pentru discreţie si comut precipitat de la filmele cu Kirk Douglas, care amintesc toate de decrepitudine indiferent care le-ar fi subiectul.
Pe Andrei Pleşu încă îl mai citesc. Nu că m-aş da în vânt după săptămânalele sale horeli socio-culturalo-sectariste dar când vine vorba de logică, demonstraţii, paradoxuri, nu rezist ispitei verificării. Meteahnă de matematician.
Şi ce să vezi? Rateuri. Puerile! Tocmai la o persoană atât de gravă şi pătrunsă de propria infailibilitate ca domnul Pleşu.
Domnia sa formulează o falsă problemă – De ce “exact aceiaşi inşi care ne-au făcut şi ne fac, neobosiţi, portretul horror de mai sus sunt acum foarte supăraţi că unii dintre noi nu ne-am dus la Salonul Cărţii de la Paris ca să reprezentăm patria?”, pentru a da sens, prin aceasta, unei pledoarii convenabile, vâscos tendenţioase: “Mă întreb, inevitabil, ce-ar fi trebuit să facem? Văd două posibilităţi…”.
Problema e falsă deoarece inşii respectivi nu au fost supăraţi de refuzul “dizidenţilor” de a servi un foie gras, pe bani publici, la Salonul de la Paris ci de încercarea lor de a exploata acest important eveniment cultural în scop politic, propagandistic, partizan (după modelul comportamental al ICR-ului condus de Patapievici).
Pledoaria este tendenţioasă deoarece ea tratează doar două posibilităţi, cele convenabile autorului, ignorând o a treia care ar fi reprezentat de fapt normalitatea şi bunul simţ: onorarea invitaţiei făcute de organizatori şi amânarea oricăror declaraţii şi răfuieli politice pentru altă ocazie.
Se simte o oboseală argumentativă şi o gâfâială a chiuielii în pas de sârbă la Andrei Pleşu. Ceva l-a scos din lenea profitabilă a apariţiilor rare, lucrate, lucide, împingându-l spre un activism sterp, materializat în trei, uneori chiar patru articole pe săptămână. Stil, rigoare, fineţe a observaţiei, şampanizare a textului au fost trecute în planul doi, prioritară devenind o producţie de serie plină de poncifuri şi stereotipii (aceleaşi antiteze în oglindă, cu binele şi răul răsturnate în căutare de grotesc, acelaşi vocabular cu nelipsitele “bombăneală”, “taifas”, “nărăvaş”, “fudul”, “sminteală“a se slăbi” etc.) care te duc cu gândul, inevitabil, la epuizare, la secătuire, la nevoia de resetare şi reîncărcare.
În încheiere îl întreb şi eu ceva pe domnul Pleşu (în van, desigur), dând curs “logicii” sale anticipative: dacă, obosiţi de a se interesa de plagiatul lui Ponta şi de năzbâtiile lui Marga, reporterii de la Paris l-ar fi stânjenit cu o intrebare (la fel de nemilos formulată) despre sănătatea psihică a unui preşedinte ce postează pe Facebook un filmuleţ cu adio-uri politice înecate în lacrimi, ce le-ar fi răspuns? Că Parisul e frumos şi ospiciul odios?
https://www.conteledesaintgermain.ro/andrei-plesu-chiuituri-in-pas-de-sarba/26-03-2013EditorialeChateau Lafitte,Greta Garbo,Kirk Douglas,Plesu,Salonul de carte de la Paris,vaca KobeAndrei Pleşu a devenit în ultima vreme un fel de staroste de horă comunală, responsabil cu taraful, cu ridicatul prafului din podele, cu chiuiturile. Prins de brâu cu megieşii lui în ilice portocalii, bate pasul aprig, cu trop şi tropi, în jurul aceluiaşi subiect: “intelectualii lui Băsescu”. Şi ţâpureşte în...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Bun articol.
@Monsieur le Comte de Saint-Germain,
Monsieur le Comte, va rog sa îmi scuzati pretiozitatea, dar pateu de gâsca îndopata se scrie în limba lui Voltaire “foie gras”. Este o dificultate în franceza, “foi”, foie” si “fois” care se pronunta identic desi înseamna lucruri atât de diferite – însa în scris nu prea este tolerabil.
Multumesc, voi corecta. Parca se convenise insa odata ca greselilor de o litera li se poate acorda prezumtia de eroare de tastare.
Oricum, e o eroare compensatorie. In lipsa ei de ce s-ar mai fi putut lega cei care nu sunt in acord cu fondul articolului?
Vous inquiétez pas, Conte, se intampla si la case mult mai mari, mai ales ca sunt patru posibilitati de greseala, foi, foix, fois, foie. Polichinelle credea de pilda qu’on TOURNE in mormant si nu qu’on se REtourne. Simpla cautare pe google….
Multumesc pentru intelegere. De multe ori fondul adoarme forma. A fost si cazul erorii in cestiune…
domnule rusu
vad ca la abaterile lui polichinelle din subsolul dilemei vechi aveti reactie prompta si plina de sosuri iuti. daca greseste contele, care va e tovaras de antipatii culturale si politice, suradeti complezent.
a-propos : am cautat si eu varinta franceza a rasucirii in mormant. corect e “se retourner dans sa tombe”. insa si dumnealor, vorbitorii din leagan de franceza, par sa greseasca expresia. am gasit eroarea la o fosta profesoara a unui amic croat din Canada, Mme Delvaux. aveti aici textul :
http://www.ledevoir.com/societe/actualites-en-societe/367504/toute-parole-est-politique
e exact greseala lui polichinelle : “Annie Leclerc doit se tourner dans sa tombe devant cette cohabitation forcée avec Carla Bruni-Sarkozy”.
nu stiu cine zicea ca esti bine instalat intr-o limba straina cand faci, la rastimpuri evident, nu greseli puerile sau exterioare ambiantei ei, ci greselile nativilor, inexactitatile autohtonilor.
Păi Andreea P, parca nici cantitatea de mofturi n-ar fi taman aceeasi.P. are ambitii mai mari. Cine cade de sus, cade mai rau. Nu? 1. La P. se simte artificialul. Indrăzneşte prea mult pentru cât se poate intr-adevar mişca în această limbă. Franţuzismele sale sunt colaje un pic străine. Vă daţi seama după aceea că strică ritmul frazei. (Omul ARE schwung – dar în română. ). Sunt chestiuni de nuanţă (dar mă aştept să le simţiţi). Omul a fost premiant într-a cincea şi aşa a rămas. 2. Contele are, în ochii mei, un mare avantaj: gândeşte clar. Ce scrie are contur, nu e descripţie agitată (care devine repede plictisitoare, la P. – este chiar un pacat general la „Dilema”. Exceptii: Alex Leo Serban si Radu Cosaşu – sper ca nu am gresit numele primului). Contele mai are un truc (cred că inconştient) mai dă în poezie, anume în eufonie: „ţâpureşte … să-ţi îndeşi câlţi în pâlnii de cât…”. De-aia, deci. (nu-l cunosc nici pe Conte, nici pe P).
Nu! Nici vorbă. Presupun ca ati cautat ceva pana sa dati de „se tourner”…..Este EXACT acelasi raport ca între a te „suci” si a te „RAsuci” – in romaneste. Primul ar inseamna ca-ti schimbi parerea, al doilea că te revolti inutil. „Se tourner” este o pretiozitate, este Polichinelle insuşi. Nu te suceşti in mormant. Te RAsucesti! Dar e ceva at\t de evident…de ce va încapaţînaţi?
Pe de alta parte, E PERMIS să greşeşti! E voie de la Dumnezeu. Dar una e să fii fudul, să zbori pe deasupra, alta să fii lucid. (O spun ca prost cronic).
apăi stimabile domn rusu, abundența de mofturi e simetrică, iertată-mi fie îndrăzneala. să nu fiu greșit înțeleasă : polichinelle e un moftangiu pompos. dar ce chestie! el face în slujba lui Pleșu tipul de scut și de reclamă tovărășească pe care dvs. îl faceți aici contelui de SG. Pleșu e anti-cutare și cutare, contele dă replica. polichinelle (tot nu mi-e clar: e un el sau o ea?) îi face “teodiceea” lui Pleșu. dumneata îl aperi sfătos pe cdSG. aveți cam același tip de prestație. da, da, polichinelle e prețios și partizan. iar matale ești țîfnos și partizan. poftim!
știți de ce contele scrie clar pentru dvs? pentru că e din aceeași ligă afectivă. dacă polichinelle ar fi fost anti-pleșu, pro-USL, anti-dilema veche etc. ar fi fost nu doar pasabil, ci poate un interlocutor bun de cultivat. știți bine că așa stau lucrurile! și contele e glazuros, și contele își scrie comentariile în funcție de simpatii politice pline de clocot. și contele are prejudecăți, frișcă lexicală și fidelități exact ca infatigabila polichinelle. asta e rețeta.
dar, de ce îmi bat capul? contele e lucid, precis și în anticamera infailibilității. pleșu e stricat. iar lacheul lui, polichinelle, o trompetă falsă. iar greșelile de franceză se iartă în graba luminos-geometrică a contelui. și fac senzație comică în ograda dușmanului.
văd că păstrați în ton și-n aprecieri aceeași suficiență dansantă. ce anume vă califică pentru tipul ăsta de radicalitate?
Andreea P,
(O să scriu mai mult, sper să încheiem disputa, cu asta)
Când vreţi să vedeţi lucrurile cu imparţialitate, faceţi-o pâna la capăt, măcar. Observaţi de pildă ca P. snobează în vreme ce Contele ştie să incaseze cu umilitate. Înca o dată: NU ştiu, cine e C; nu am un apriori favorabil lui. Ştiu ca e matematician de meserie şi că a scris cândva, cu regularitate, intr-un ziar cunoscut. Mai ştiu că are bun-simţ, ceea ce nu au ceilalţi (am sărit de la P la „ceilalţi”, motivele, dacă e nevoie, altădată). Revin la „umilitate”. Nu ştiu unde trăiţi, dar în România, care e stridentă şi vulgară, e o calitate pierdută. Iar primii care au uitat-o sunt „intelectualii”. Nu mă lungesc cu argumente- îmi vine în cap perla mizeră a d-şoarei/dnei Iusuf din ultimul număr -citiţi-o!. M-a făcut să mă gândesc la o schiţă, cred că de Art Buchwald, despre servitoarele „educate” şi la Ilf si Petrov, unde primăvara venea când rîgâielile miroseau a castravete în tramvai. Atâta că şi Buchwald şi Ilf şi Petrov au altitudinea de la care mizeria se poate privi DECENT, pe când SI se târăste în secreţii şi muci, este „realistă”. Aştia sunt în general, „intelectualii” la noi: Patapievici crede că Băsescu este nobil pentru că nu face publică o înregistrare cu Geoana „primind sex oral”. Adica exact lucrul pentru care coana Joiţica il găseşte ignobil pe Agamiţa Dandanache. Plesu anunta in ianuarie ca-l dor şalele şi că din aceasta cauză nu se va duce la Paris, dar în martie anunţă „laconic dar limpede” (aşa zice, nu simţiţi ridicolul?) că, mai nou, i se pare imoral să fie inclus in programul ICR. Şalele sau prostata, ce-o fi fost, fac la d. Pleşu cât „morala”: „Cele 10 porunci morale sunt date de prostata MEA”….Exemple pot continua pe două pagini, „22”, de pildă, este mină de aur în chestie.
Aşa că o privire „obiectivă” cum visaţi domnia voastră, este chiar ceea ce vedeţi. Pâna una alta, este mai mult decât vizibil ca dl. C. e încă în viaţă, pentru ca acceptă lecţiile, în vreme ce P e fosilă, pentru că snobează. (am mai zis-o, prefer pisica – Giocondei).
Al doilea – despre cum e „stricat” Pleşu
Eu constat că dl. Pleşu e uşurel şi demonstrativ, chiar când scrie bine. De altfel este aşa PENTRU că scrie bine. E un „stilist”; gândirea l-ar împiedica, i-ar taia „swing”-ul, căci e aritmică. Nu trebuie deci să va mire că admiratorii necondiţionaţi sunt admiratoare. „Vă place” Pleşu, dar dacă nu-l mai gândiţi. Vă unge la lingurică. Dar este de-ajuns? Nu ne condamnă -cote-ul său senzualist- la prostie? Sunt mii de cititori care nu mai gândesc pentru că li se pare că o face Pleşu în locul lor. Pleşu N-O face! Uitaţi-va, iar, la ultimul editorial: „dacă les absents on toujours tort, atunci les présents ont toujours raison”. E fals, e simplu truc. Sunt sigur ca dl. C vă va numi fisura logica („în logica matematică, asta se numeşte….etc”). Pentru mine însă este simplă minciună. AP ne joacă pe degete. „Afectele” mele, căci şi mie îmi „place” AP, se revoltă: „bine, dom-le, dar nu mă lua de prost!” (deja eu şi cu mine suntem în conflict asupra propriei inteligenţe). Nu poţi să fii „moralist” înainte de a fi „moral”! Nu? Imi furnizezi, în fiecare număr, câteva miligrame de moralină stătută, pe care ar trebui să ţi le administrezi întâi ŢIE.
Veţi înţelege deci de ce „afectele” mele sunt partinitoare (P sau alţii nu sunt mult diferiti de AP, fac „intelectualii lui Băsescu”). De altfel afectele sunt intotdeauna partinitoare, nu exista afecte „obiective”. Ar trebui să ne plasăm doar în gândire.
În fine, iertaţi-mă, dar e idiot să presupuneţi că eu aş fi ţuţărul Contelui, cum P, al lui AP. E o disimetrie evidentă, (eu şi C suntem anonimi, avem alte meserii, alte interese… suntem chibiţi, nu actori) şi nici nu cred că, in ce-l priveşte pe P, este în cauză ţuţăreala. (Quoi que…mă mai gândesc).
Ce a mai rămas? „suficienţa dansantă”. Aici e simplu: argumente împotrivă! Măcar la ce am zis acum. (se va înţelege că „imi place” nu e argument ci suficienţă).
va multumesc pentru consistenta raspunsului. din pacate, timpul nu-mi permite sa atac arborescent tot ce ati insirat mai sus. voi incerca un survol (fara pretentii romantice):
una din nemultumirile dvs. de fond e lipsa argumentelor in tolba adversarului.
la conte vedeti geometrie si nerv liric, la P-elle si la Plesu veleitate sleita, respectiv pirueta estetizanta (deci saracie speculativa). la conte umilitate si onestitate intelectuala, la ceilalti ipocrizie si infatuare. insa nici textul dvs. nu are datele unei argumentatii, ci substanta unei clasificari sentimentale : “observati de pilda ca…” + derivele vinovate ale cucoanei Iusuf + doua exemple tratate caricatural. eu nu pot deduce din acel pasaj nici virtutile contelui (umilitate, bun-simt etc… atentie : nu spun ca e pe dos, ci ca nu construiti un rationament convingator pentru a le scoate in fata.), nici pacatele inculpatilor. si la ce lectii va referiti cand spuneti ca ” dl. C. e inca în viata, pentru ca accepta lectiile”. lectiile cui? pe Plesu e limpede ca-l considera alienat etic si vasal basist. umilitate in fata cui? poate in fata intelectualilor multumiti de agenda si portretele usl? poate ma lamuriti si pe mine de la CINE incaseaza contele cu umilitate. sau nu e cazul fiindca ” este mai mult decat vizibil ca…” ?
sa inteleg ca Plesu e, in ochii dvs., un retor abil, nu un ganditor serios. cofetaria si chirurgia nu fac casa, nu merg impreuna. va referiti la intreaga lui opera sau la publicistica din dilema? sau doar la ultimul articol?
(sa inteleg ca saint-german-ului ii iese totusi melanjul asta, nu? de reusita stilistica si rigoare logica.) in acest punct iarasi nu argumentati, ci desfasurati sentinte. luati un sofism din contextul lui satiric si-l dilatati peste intreaga faptura auctoriala a lui Plesu. (care, oricum, nu s-a recomandat niciodata ca filozof sau facator de blocuri conceptuale).
in fine, nu am spus ca ati fi ” tutarul Contelui ” ci ca il aparati prompt si cu acelasi tip de patos intalnit la P-elle cand incearca sa-l recupereze pe Plesu in fata forumistilor demolatori.
Pleşu(în mintea lui):Băăă,troglodiţilor,voi nu pricepeţi că eu vreau numai să iau şi nu să dau?Ale dracu’ animale,nu mai vor să cotizeze nimic,nici măcar băSSecu.Iar milogul ăsta de Marga face pe democratul.Cred că o să mă lovească apoplexia când aud de Marga,Antonescu şi PNL.Toţi prietenii mei fac foamea cea rea,n-au făcut-o nici pe vremea comunismului cum o fac acum.Atunci te mai milogeai la tovarăşu’,mai turnai ceva la Secu,mai scriai ceva prin ziare,mai o vizită moca prin străinătate,în fine,trăiai şi tu ca omul.Acum poţi să mori de dorul baclavalelor şi nu-ţi dă nimeni nici de pomană.Doamne,tocmai acum la bătrâneţe te-ai găsit să mă pedepseşti?Tocmai pe mine care am scris şi despre îngeri,şi despre Fiul tău Iisus,şi despre băSSecu?!Vai,vai,vai! o să mor de foame,de urât şi de-ntristare.
Fosta-i lele cat ai fost! Coane Plesu, nu mai faci Cotnar din vin de mat, bre! Hai, la azil, tataie, ca-ti moare discipolii-n drum la cerseala de la politicieni! Nu mai merge bre sa-i trimiti la produs in Cotroceni, gata, papasa. Hai, mai zi-o pe-aia ca basexu e matur, woodrea-i Greta Garbo si unguenu-i titrat, sa avem de ce rade de matale.
Zi-i, inteleptule, zi-i, sa-ti lipeasca mandea 100 de euro pe frunte, zi-i, sokeres yaorde talez baftalo, arribaaa!
Capodopera d-lui Plesu este propria-i caricatură. Numai un Cartarescu i-ar mai putea sufla Nobelul…
@conte
lasa-l ca cea mai grea “palma” si-au tras-o de la ambasadorul francez in Romania si de la presedintele francez.
Inca odata s-a demonstrat ca daca ei nu au fost acolo cartile lor au fost si nicidecum cineva precum marga sau alti asa zisi “faliti” de la “noul icr” nu le-au dat “cartile la topit”, la “ascuns” la “cenzurat”. Ca nu s-au vandut “ele sarmanele” asta e o alta treaba si tine de aceeasi lipsa de “interes international” pe care subiectele “maretilor” intelectuali le “suporta”.
Dl Plesu nu se mai poate “reseta” si nicidecum reincarca. Face parte dintr-un “tot” care impune “directie” si “asa zis argument”. Prizonier al unei parti intr-un razboi pe care nu-l poate castiga si nici pierde si-a ratat definitiv scopul intelectual. Libertatea de gandire.
Shadow,
Da! Si-a pierdut libertatea de gandire si FATA DE PROPRIILE UMORI, nu numai fata de stapanii tranzitorii. E ca o dama care te convinge de teorema lui Thales facand gratii, aratandu-si gamba fina. Acuma…sa recunoastem, daca e de-ajuns de fina, POTI sa fii convins si de teorema; mie, cel putin, mi s-a intamplat des in tinerete. (si nici acuma nu sunt mult mai destept, daca stau sa ma gandesc).
@Adrian
Pot intelege argumentul “gambelor fine ale damei”. In fond nu strica sa imbinam “utilul” cu placutul si sa demonstram ceea ce merita demonstrat. In plus toti am fost “tineri” sau mai “suntem” inca. Chiar si domnul Plesu. O sper din tot sufletul pt dansul.
Eu as astepta de la dl Plesu o eentuala critica fata de “vanzarile” slabute pe care propria s-a carte le-a inregistrat” la Paris. Sa fie oare din vina “ambasadorului” care nu a mai vrut sa-i faca publicitate, a usl-ului si a lui Marga care nu i l-a trimis la “topit”? Pt ca “teancurile” de carti erau bine merci la Paris dar nici tipenie de om in zona. Erau multi la alti autori mult mai putin “vocali” si mult mai “liberi” in “cuget” si mai ales in “morala”. De altfel tema “libertatii” nu este “noua” si nici macar nu imi apartine. Pana si Llosa a enuntat-o 🙂
Superb!
Din pacate nimeni nu pune in mod public intrebarea asta…,
iar Dl Plesu se adanceste in fotoliul convenabil al conditiei sale de intelectual, deasupra rigolelor si umorilor politice. Sanchi!