Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Simona Halep ne-a oferit ieri o bucurie plină. Ceva consistent şi pozitiv a rămas în sufletele multor români, inclusiv în sufletul meu, după victoria acestei domnişoare cu privire de diamant care nu i-a lăsat nicio şansă adversarei sale din Germania.
La începutul transmisiei atenţia cameramanilor şi a regizorului de emisie, era în proporţie de 70% acordată Angelicăi Herber. Probabil şi pentru că era puţin mai bine clasată decât Simona în clasamentul ATP (locul 9 faţă de locul 10), probabil şi pentru că între Germania şi România  există o diferenţă de forţă, ca naţiuni, care îşi spunea şi în acest fel cuvântul.
Dezechilibrul a durat însă foarte puţin în forma iniţială, el mutându-se rapid, cu fiecare ghem ce se disputa, spre tabăra  şi în avantajul românilor din arenă. Jocul Simonei strălucea. Partea fascinantă nu venea însă atât din agresivitatea şi precizia loviturilor cât din senzaţia că stau faţă în faţă două şahiste de categorii diferite, cu forţe disproporţionate, una dintre ele, Angelique, dominată tactic cu autoritate, nereuşind să preia nicio clipă iniţiativa, să dicteze jocul, să pună probleme adversarei.
O priveam pe Simona Halep şi creştea în mine (voi spune un clişeu dar, yess, cât de potrivit mi se pare de data asta) mândria de a fi român. Mândria că o lume intreagă se minunează de invenţia românească numită “smart aggressive”, aplicată cu o eficienţă aproape neverosimilă de o puştoaică ieşită să se distreze, o oră, bătând mingea galbenă prin deşertul asiatic.
“Smart aggressive” sună aproape ca un atac la persoană când te gândeşti cu câtă decervelată forţă au fost educate să lovească orice minge, în orice situaţie, jucătoare precum Şarapova sau Venus Williams, sau Azarenka sau Kvitova. Parcă cineva le-a inoculat la antrenamente un cult exclusiv pentru trupurile mari de femeie, cu palme ca lopata si tălpi numărul 45. Ca să vină acum această Halep “déesse” şi să le demonstreze că graţia, atunci când este bine asezonată cu deşteptăciunea, dezvoltă efecte de învingător mai devastatoare decât forţa brută, defeminizantă.
Finala de ieri cu Kerber, dar şi semifinala cu Radwanska (altă jucătoare extrem de inteligentă în teren) mi-au dat sentimentul că asist, din partea Simonei Halep,  la o bătălie cu pistoale cu laser în care, după ce creerul identifica traiectoria ideală pentru minge, două raze verzi ţâşneau din ochii campioanei pentru a ne indica direcţia, apoi mâna şi racheta îndeplineau doar o formalitate executând comanda.
Bravo Simona Halep, îţi mulţumesc,  mi-ai făcut cadou o duminică triumfătoare.

Contele de Saint GermainEditorialeAngelique Kerber,Azarenka,Campioana,Doha,Germania,Kvitova,Radwanska,Romania,Sarapova,Simona Halep,Wenus WilliamsSimona Halep ne-a oferit ieri o bucurie plină. Ceva consistent şi pozitiv a rămas în sufletele multor români, inclusiv în sufletul meu, după victoria acestei domnişoare cu privire de diamant care nu i-a lăsat nicio şansă adversarei sale din Germania. La începutul transmisiei atenţia cameramanilor şi a regizorului de...Blog politic si polemic