PSD e ca Romania. De-asta romanii voteaza PSD!
Nu vedeți că orice-ar face PSD – în bine sau în rău - este mereu votat majoritar? Că orice-ar face dușmanii lui să-l rupă, să-l distrugă, nu reușesc? Ba, din contră, îl fortifică? De ce se întâmplă asta? Nu vă întrebați? (more…)
Oaspeţi pe blog
Am primit astăzi un mesaj înfricoşător. Vine din partea unui expert IT (a cărui identitate o voi proteja) care semnalează, din interior, mecanismele perverse pe care minţi diabolice (ca să nu zic servicii secrete) le folosesc pentru a declanşa în cyberspace adevărate avalanşe manipulatorii. Eu am avertizat în mai multe rânduri asupra acestei noi arme, folosită de o anumită tabără politică din România pentru a răsturna decizia votului popular şi a reuşi, prin minorităţi bine coordonate, transferul puterii în mâini oculte. Public aici şi acum acest mesaj, cu speranţa că el va fi propagat în timp util pentru a se putea preÎntâmpina o repetare a scenariului Colectiv – Guvernul Meu. Stimaţi cititori ai acestui blog, Nu e acalmie, aşa cum afirma CdSG în ultimău său articol, ci este o adevărată nebunie! S-a initiat un atac coordonat in online, care are efectul de avalansa. Se merge pe mai multe “fire”…
Gambitul Dragnea. Sevil Shhaideh… Hm!!!
Gambitul este o deschidere în șah prin care se sacrifică o piesă ușoară, cel mai adesea un pion, cu scopul de a obține, în schimb, inițiativa atacului. Tot ce-a făcut Liviu Dragnea în campania asta, dar, mai ales, de la alegeri până azi, aduce a manevre șahistice ofensive, menite să-i păstreze pe el și partidul său în centrul atenției publice. Tactica întreținerii unui mare mister în jurul numelui propunerii PSD pentru poziția de premier mi se pare acum, la ridicarea voalului, una extrem de inspirată. Ea a reușit să creeze în opinia publică românească un interes uriaș. Au fost împinse în planul trei (planul doi rămânând unul tampon, de tranzit rapid) orice alte evenimente de breaking news. (more…)
Cum a schimbat Traian Băsescu macazul. Semnele unui târg murdar.
Scriam săptămâna trecută, într-un articol intitulat „Efectul lui „liber la furat 4%”: coagularea unui triunghi de suspecți celebri” (aici) următoarele: „Faptele din ultimele săptămâni ne arată, fără echivoc, constituirea unei spectaculoase (dar și scandaloase) frății a trei celebri demnitari români, suspectați din greu de încălcarea legii: Kovesi, Băsescu, Iohannis.” (more…)
Sancționarea mocirlarilor
Știu că „mocirlar” nu există în DEX. Dar o formă excepțională de prostie, aroganță și suficiență la un loc, merită un cuvânt pe măsură. Chiar unul inventat. Limba nu poate decât să-l respingă sau să se îmbogățească cu el. (more…)
Și dacă Klaus Johannis e genial?
Trebuie să accept că declarația de ieri (joi, 19 mai 2016) a președintelui Johannis mi s-a părut una stranie. Nu pentru că a fost de o stângăcie soră cu prostia ci pentru că mi-a lăsat impresia că a fost gândită dinadins așa. (more…)
Simptomatica aroganţă americană
După traumatizanta experienţă comunistă, românii au privit SUA ca pe o garanţie şi un ideal. De ireversibilitate şi de model socio-politic. Cu cât, prin tectonica geopolitică, plăcile intereselor american şi român se apropiau mai mult, permiţând “intimităţi” militaro – economice altădată de neimaginat (aderarea României la NATO, parteneriatul strategic SUA – România) cu atât încrederea românilor în recuperarea marilor decalaje faţă de tările europene care au luat, în 1945, un start neobstrucţionat de degetul lui Churchill şi de pasivitatea lui Roosevelt, a crescut şi s-a consolidat. (more…)
Aventura de a fi onest
Onestitatea este, înainte de toate, o afacere a sinelui cu sine. Soluții corecte, în absolut, nu există. Totul depinde de un sistem de referință care variază de la individ la individ. Fiecare cu propriile lui coordonate de onestitate, fiecare cu propria lui dreptate. (more…)
Două tăceri asurzitoare
Preşedintele Johannis tace. Până şi Ambasada SUA tace. O fi o glumă toată povestea asta cu interceptările pentru justiţie?! Sau o măciucă abătută din senin, care i-a năucit pentru o clipă pe cei întâlniţi în cale? (more…)
Forma ocultilor de a-si negocia viitorul
Am impresia că cineva împinge România spre război civil. De când am devenit scut antirachetă și graniță la „marea falie” de la Est, în buza căreia, pe partea cealaltă, „cutremurele” se țin lanț, o forță malefică nerepertoriată în meniurile democrației, desfășoară pe scena politică românească schimbări și manevre ca pentru o nouă revoluție. De data asta, însă, nu o revoluție populară ci una de laborator, în care poporul este folosit doar ca reactiv, ca masă de manevră. (more…)