Și dacă Klaus Johannis e genial?
Trebuie să accept că declarația de ieri (joi, 19 mai 2016) a preÈ™edintelui Johannis mi s-a părut una stranie. Nu pentru că a fost de o stângăcie soră cu prostia ci pentru că mi-a lăsat impresia că a fost gândită dinadins aÈ™a. (mai mult…)
Simptomatica aroganță americană
După traumatizanta experiență comunistă, românii au privit SUA ca pe o garanție și un ideal. De ireversibilitate și de model socio-politic. Cu cât, prin tectonica geopolitică, plăcile intereselor american și român se apropiau mai mult, permițând "intimități" militaro "“ economice altădată de neimaginat (aderarea României la NATO, parteneriatul strategic SUA "“ România) cu atât încrederea românilor în recuperarea marilor decalaje față de tările europene care au luat, în 1945, un start neobstrucționat de degetul lui Churchill și de pasivitatea lui Roosevelt, a crescut și s-a consolidat. (mai mult…)
Aventura de a fi onest
Onestitatea este, înainte de toate, o afacere a sinelui cu sine. Soluții corecte, în absolut, nu există. Totul depinde de un sistem de referință care variază de la individ la individ. Fiecare cu propriile lui coordonate de onestitate, fiecare cu propria lui dreptate. (mai mult…)
Două tăceri asurzitoare
Președintele Johannis tace. Â Până și Ambasada SUA tace. O fi o glumă toată povestea asta cu interceptările pentru justiție?! Sau o măciucă abătută din senin, care i-a năucit pentru o clipă pe cei întâlniți în cale? (mai mult…)
Forma ocultilor de a-si negocia viitorul
Am impresia că cineva împinge România spre război civil. De când am devenit scut antirachetă È™i graniță la "žmarea falie" de la Est, în buza căreia, pe partea cealaltă, "žcutremurele" se țin lanț, o forță malefică nerepertoriată în meniurile democrației, desfăÈ™oară pe scena politică românească schimbări È™i manevre ca pentru o nouă revoluție. De data asta, însă, nu o revoluție populară ci una de laborator, în care poporul este folosit doar ca reactiv, ca masă de manevră. (mai mult…)
Èšara noastră, ca un abator
Prima reacție a vinovatului prins cu mâța-n sac este să-și țină gura. Dar atunci, È™tiind noi, dinainte, că el nu va vorbi, că el nu va răspunde, ar fi oare mai bine să nu-l întrebăm? Nu! Întrebările trebuie puse, măcar È™i numai pentru a consemna tăcerea, de cele mai multe ori vinovată, care le urmează. (mai mult…)
Logica previzibilă a setei de atotputernicie
Există o diferență fundamentală între beția puterii, care este o consecință, și setea de putere, care este o premisă. (mai mult…)
Alina Mungiu Pippidi ne propune o rețetă de sezon: ruÈ™i la frigare
Cu două săptămâni în urmă publicam articolul "žDespre românii care-și pierd identitatea" (), plecând de la o serie de poziții publice ale doamnei Alina Mungiu Pippidi ce mie mi se păreau acut propagandistice È™i antinaționale. Scriam atunci, printre altele: (mai mult…)
Cum ar putea fi învins binomul SRI ““ DNA? (exercițiu de napoleonism)
Consider că, în forma în care funcționează în prezent, binomul SRI "“ DNA constituie mai mult decât o amenințare la drumul sănătos al țării către interesele ei fundamentale, de demnitate È™i emancipare prin autodeterminare. El reprezintă, totodată, motorul unui rău major deja produs, prin aceea că acționează după comenzi străine, distrugând structuri de rezistență ale societății căreia îi aparține, fără a pune nimic național în loc. (mai mult…)
Scriitorii și ideile lor fixe
Ca orice observator dependent de capriciile actualității, mi-am creat un reflex în a căuta capcane și a scormoni după ascunzișuri în cuvintele ce mi se servesc drept explicații. Astfel îi iscodesc, cumva prin gaura cheii, pe autorii de raționamente și demonstrații, având impresia că doar așa mă pot proteja de manipulări, apropiindu-mă, cât de cât, de adevăr. (mai mult…)