Simptomele unui stat captiv

  Un stat liber ar trebui să funcționeze ca un organism sănătos. Adică instituțiile lui să-și îndeplinească corect și independent rolul pentru care au fost create, așa cum inima, plămânii, ficatul, creierul și celelalte părți ale corpului uman respectă menirea primită de la natură în parametrii și limitele ce le-au fost sortite. (more…)
continuare...

Justitia romana mai are, inca, anticorpi puternici. Felicitari doamnei judecator Girbovan!

  Poporul român, sleit de hoția în formă continuată a șmenarilor de la vârful țării, a fost orbit, într-o bună zi, de aura unei femei superbe. „Justiția” – s-a recomandat ea! Apoi, nici mai mult nici mai puțin, i-a explicat respectivului popor, cu buze presurizate, de airbag, că a pogorât peste el să-l salveze, să-l regenereze, să-i redea vigoarea, să-l fericească. Așa că i-a cerut în schimb, cu glas autoritar și priviri interpretabile, supunere și tot concursul său. „Se acordă” – a venit, pe nerăsuflate, răspunsul. (more…)
continuare...

Justiția română: un elogiu adus minciunii!

Doamna Raluca Prună a găsit de cuviință să fie ea însăși oriunde s-ar găsi: așa că a mințit la CEDO precum o face și la București. Crezând că dacă pe români îi poate prosti fără consecințe (pentru dânsa), la fel de imună va fi și în fața oficialităților europene îndrugându-le brașoave pe post de decizii reparatorii ale statului roman. (more…)
continuare...

Mulțumesc, Raluca Prună! Mulțumesc, Dan Tapalagă!

  Spectacolul prostiei umane depășește uneori, prin inedit și spontaneitate, geniul marilor comici. Dacă la aceștia din urmă efectul ilariant este unul urmărit, obținut prin exploatarea talentului și a unor idei de excepție, proștii spontani provoacă râsul involuntar, prin renghiuri la care sunt supuși de propriul lor tembelism. (more…)
continuare...

Scrisoare deschisă adresată domnului Klaus Johannis, Președintele României

Domnule Președinte, Votul popular este cea mai legitimă și personalizată delegare de putere într-o democrație. Funcția de Președinte al României reprezintă poziția supremă în cadrul națiunii, încredințată de popor direct, cu mâinile sale. O confluență de energii, de speranțe, de drumuri începute de străbuni iluștri și întrerupte de istorie, care, la fiece nouă învestire, așteaptă să fie continuate. „Pe TINE te vrem conducător, nu pe ALTCINEVA” – scandează, la înmânarea mandatului, poporul catre alesul sau.  Imperativ. Nenegociabil. Fără dreptul delegării. Iar dacă cel ales, în loc să conducă EL țara, spre binele țării, se va lăsa condus de ALȚII, spre un bine egoist, de camarilă, cei care l-au votat vor avea toată îndreptățirea să se considere trădați. Asistăm, din păcate, la o astfel de tendință. (more…)
continuare...