Scorul acestui articol
[Total: 37 voturi. Media: 4.7]

 

Spectacolul prostiei umane depășește uneori, prin inedit și spontaneitate, geniul marilor comici. Dacă la aceștia din urmă efectul ilariant este unul urmărit, obținut prin exploatarea talentului și a unor idei de excepție, proștii spontani provoacă râsul involuntar, prin renghiuri la care sunt supuși de propriul lor tembelism.

De mai multe săptămâni încoace lumea justiției românești dă în clocot. Casta magistraților, altfel discretă și disciplinată, extrem de parcimonioasa si cu rigori cvasi militare când vine vorba de proteste și revendicări profesionale, scoate la lumină nemulțumiri pe care nu mai e dispusă să le tolereze. Una dintre acestea, dar nu singura, este nedreptatea salarială care se face judecătorilor în raport cu procurorii.

În Memoriul pentru aplicarea nediscriminatorie a OUG nr. 20/2016 semnat, în septembrie 2016 de 1611(!!!) judecători din România, se precizează:

Refuzul plăţii drepturilor salariale lunare la nivelul stabilit prin lege reprezintă o încălcare flagrantă a principiului independenţei judecătorilor, constituind un mijloc de presiune exercitat asupra acelor magistraţi care nu beneficiază de un tratament echitabil şi nediscriminatoriu în raport cu alte categorii aparţinând aceluiaşi corp profesional”.

Cum acest Memoriu a găsit la Ministerul Justiției uși închise și un ministru de ocupație, parașutat acolo cu un mandat de subminare din interior a prestigiului instituției, protestele magistraților s-au amplificat.

Pe data de 8 septembrie a fost făcut public un Memorandum privind situația justiției în 2016. În acest Memorandum, semnat până la 16 septembrie 2016 de 87 de instanțe și 27 de parchete, se prezintă o listă de 17 revendicări ale magistraților. Problema salarială apare abia la punctul 8 și este formulată astfel:

„8. Asigurarea unei finanțări corespunzătoare bunei funcționări a justiției ca serviciu public. Înlăturarea imediată a discriminărilor în materie salarială.”

Apoi, în zilele următoare publicării Memorandumului, protestul a escaladat. Magistraților li s-au alăturat grefierii și alte categorii de personal auxiliar iar declarațiile privind declanșarea unor greve s-au înmulțit.

Îngrijorarea autorităților s-a manifestat, în primă fază, conform profilului ipocrit al conducătorilor instituțiilor vizate: doamna ministru Prună s-a referit doar la revendicările salariale ale judecătorilor, pasându-le Ministerului Muncii, pentru temporizare, iar CSM a ținut o ședință în legătură cu Memorandumul în care, conform principiului adormirii adversarului, „a dezbătut posibilitatea stabilirii şi pregătirii unei întâlniri cu conducerile instanţelor şi parchetelor, precum şi cu conducerile organizaţiilor profesionale, în vederea discutării problemelor sistemului judiciar ce fac obiectul „Memorandumului pentru Justiţie” promovat de asociaţiile profesionale ale magistraţilor, precum şi a celorlalte aspecte invocate de o parte a instanţelor judecătoreşti,  prin hotărâri ale adunărilor generale”.

Genul acesta de non-acțiuni, aparent binevoitoare, în realitate alese pentru instalarea unei somnolențe generale care să dezamorseze până la urmă protestul, a funcționat de multe ori cu diverse categorii revoltate de români (cadre didactice, cadre sanitare, transportatori etc.). Acestea și-au pierdut însă suflul protestatar înainte de a obține și cel mai mic progres palpabil, și s-au întors acasă cu mâna goală pentru simplul motiv că e mai comod să crezi în promisiuni mincinoase decât să rămâi pe baricade până la victorie.

Probabil că și acum s-ar fi întâmplat la fel (până la urmă, magistrații aceștia sunt și ei tot români) dacă n-ar fi intervenit să ațâțe focul, prin agresiva lor infatuare și stupiditate, cele două hilare personaje din titlu.

Doamna Prună a ridicat modesta sa activitate anterioară, de secretar – traducător, la rang de tehocrație și, brusc, s-a îmbătat de tării. Din lipsa dotărilor minime necesare pentru acea altitudine, si-a pierdut complet busola. Faptul că  magistrații, pe care ar trebui să-i reprezinte, îi cer demisia exact pentru  deficitul de ceea ce dânsa crede că ar avea din belșug, competență profesională, n-o aduce deloc cu picioarele pe pământ ci o împinge în cel mai grotesc comic de situație involuntar.

Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) îi solicită domnului Dacian Cioloş, prim-ministrul României, „eliberarea de îndată din funcţie a doamnei Raluca Alexandra Prună, care – prin recomandările pe care le formulează, cu nesocotirea evidentă şi gravă a principiilor în lipsa cărora nu pot fi definite şi dezvoltate valorile statului democratic – a probat că nu înţelege rolul şi locul justiţiei în societate. Suntem nevoiţi să afirmăm […[ că între actualul ministru al Justiţiei şi corpul de magistraţi […] sunt diferenţe ireconciliabile, izvorâte, printre altele, din comportamentul adoptat de doamna ministru, care, în mod nejustificat şi, prin urmare, nepermis, transmite denaturat, nereal (de multe ori) situaţiile ce i-au fost aduse la cunoştinţă în mod documentat, deşi respectivele împrejurări nu erau/ nu sunt de natură să ridice nicio îndoială ori să determine interpretări diferite sau contrare faţă de sensul în care au fost formulate şi argumentate”.

La acest rechizitoriu (scrisoarea e, doar, formulată de judecători!) doamna Prună calcă azi pe greblă și, năucită de zvâcnetul cozii, suferă o dedublare a personalității:

„Câteva cuvinte despre protestele în magistratură. Nu e limba ‘tehnocrată’ cea în care scriu, ci a responsabilităţii, plus a bunului simţ (common sense) şi a unei expertize în materie pe care nu o împart cu niciun politician vocal de azi”.

După atâta modestie, se instalează și delirul verbal: „De la topul CSM: să tai chiriile şi să dau salarii mai mari. Nu am acceptat acest troc, care ar scoate cu mâna Executivului această grandoare fiscal inconştientă şi nesustenabilă a predecesorilor, cu mentalităţi nealterate de infuzii occidentale la care ne place să raportăm”. Cine poate, să se amuze. Cine nu, să-și scuipe-n sân.

Dacă magistrații ar fi avut de gând să-și abandoneze protestul cred că, electrocutați de profunzimea (spre hău) a ministresei lor, acum, după acest discurs de Napoleon de la Bălăceanca, s-au întors din drum ca să-și continue lupta.

Dan Tapalagă îi sare în ajutor Ralucăi Prună scriind azi, turbat, în Hotnews, un editorial de gorilă cu epoleți (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21302178-memorandistilor-gura-plina-principii.htm). Într-o acută pană de idei și lexic, iată cum acest apărător (chipurile) al justiției (justitie din care magistrații fac și ei parte) se adresează semnatarilor memorandumului: „magistrati viteji si gargaragii”, „luptatori ai cauzelor meschine deghizati in memorandisti”, „în aceste momente se vede lipsa voastra de curaj, indiferenta crasa la problemele cu adevarat grave din sistem”, „clipiti des din ochisori, paralizati de spaima: asta nu mai e treaba noastra. Banii sunt tot ce conteaza, banisorii vostri. Doar ei reusesc sa va dilate pupila”, „va pasa doar de bani, restul e gargara pentru fraieri. Realizati cat de orbi ati ajuns, cat de jos ati coborat?”.

Trebuie să mărturisesc că rareori prostia unui închipuit m-a bucurat atât de mult ca acum.  Cum s-a accidentat cu tesla din dotare el, Tapalagă – tencuitorul revoltat, și cum o să-l frigă la macaroane, când o să-și facă efectul, aceasta degajare cu stangu-n dreptul. Când, adică, protestul magistraților o s-o evacueze din minister, cu mătura de nuiele, pe doamna Prună. Și, dimpreună cu ea, toată schela de capre (sic!) ce-o susține.

Căci magistrații protestatari, pe lângă faptul că în cazul de față au dreptate, pe lângă că nu sunt deloc proști, mai au pe deasupra si o mândrie și o demnitate mult peste ale altor profesii. Astfel de jigniri golănești, bourene, întărâtă, dau sentimentul îndreptățirii, poartă spre victorie.

Să mulțumim, așadar, doamnei Raluca Prună și domnului Dan Tapalagă pentru bucuria pe care ne-au oferit-o, pentru că sunt așa cum sunt, pentru că fac ceea ce fac și pentru că nu-i mai țin balamalele să pară niște persoane raționale. Formează un cuplu cu multe scapari de logică și bun simț, zgomotos, mobilizator, tocmai bun pentru a ține în viață și a împinge la victorie protestul actual al magistraților.

Contele de Saint GermainEditorialeAMR,CSM,Dacian Ciolos,Dan Tapalagă,memorandumul justitiei,Ministerul Justitiei,Napoleon de Balaceanca,protestul magistratilor,Raluca Pruna  Spectacolul prostiei umane depășește uneori, prin inedit și spontaneitate, geniul marilor comici. Dacă la aceștia din urmă efectul ilariant este unul urmărit, obținut prin exploatarea talentului și a unor idei de excepție, proștii spontani provoacă râsul involuntar, prin renghiuri la care sunt supuși de propriul lor tembelism. De mai multe...Blog politic si polemic