Mircea Cărtărescu şi sentimentul patriotic

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat " Despre ura noastra de sine", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu  să-şi rateze mesajele şi să-şi compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aş fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. (more…)
continuare...

Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura

(Comentariu postat la articolul publicat de Andre Plesu in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) “Răutatea” arătată de Nadal înaintea şi în timpul partidelor decisive o fi ură? Ritualul Haka făcut de All Blacks în deschiderea fiecărui meci o fi ură? Cărarea de pumni adversarului într-o gală de box  o fi ură? Apăsarea pe trăgaci a războinicului, în timpul asaltului, o fi ură? Trebuie să acceptăm că există oameni, mulţi puţini în funcţie de vremuri şi cromozomi, care-şi trăiesc viaţa ca pe o permanentă luptă. Pentru că aşa aleg ei sau obligaţi. Cum au fost unii dintre noi, neîmpăcaţii,  pe vremea comunismului, cum sunt părinţii de copii handicapaţi sau canceroşii ce nu acceptă să se resemneze cu o sentinţă dată la beţie de destin. Cum sunt marii performeri din arenele talentului. Domnul Pleşu, sedus de…
continuare...

Un lider pentru un partid malformat

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al Ioanei Lupea, intitulat “ Cine-l va înlocui pe Boc la şefia PDL?”, articol ce poate fi citit accesând linkul ) Istoria ne învaţă că partidele care au născut dictatori au dispărut odată cu aceştia. E de aşteptat să fie şi soarta PDL, după ce bateriile lui Traian Băsescu se vor fi descărcat complet. Până atunci însă TB este încă la butoane, jucăuş, aşa că nu ar fi realist să ne inchipuim că se va ţine sau va putea fi ţinut departe de decizia privind alegerea noului şef al PDL. Deşi nu pare a fi evident tuturor, miza acestor alegeri este una crucială pentru TB. Cei care cred în povestioarele sale cu o retragere completă din viaţa politică după terminarea celui de-al doilea mandat, ar trebui întărcaţi. La câţi duşmani şi-a făcut, la câte amprente a lăsat pe clanţele gri ale…
continuare...

Managementul schimbării unei puteri nereprezentative (2)

CROCHIUL DE MARŢI În prima parte a acestui articol, publicată în urmă cu o săptămână în “Crochiul de marţi”, accentuam următoarele realităţi, prea puţin analizate şi exploatate de strategii politici ai opoziţiei: “Făcând liste cu punctele slabe şi punctele tari ale puterii şi opoziţiei am constatat două astfel de puncte care se situează, în prezent, la antipozi în cele două tabere: a)      Parlamentul României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al puterii şi cel mai vulnerabil punct slab al opoziţiei; b)      Opţiunea actuală a populaţiei României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al opoziţiei şi cel mai vulnerabil punct slab al puterii. În aceste condiţii, conform cheilor de succes stabilite de Buckingham, opoziţia ar trebui să înceteze a-şi consuma toate energiile pentru compensarea punctului ei slab, ponderea minoritară din Parlament şi să-şi canalizeze prioritar forţele, inteligenţa, acţiunile, în direcţia maximizării decalajului favorabil creat de punctul ei forte din…
continuare...

Cărtărescu şi complexele sale de epigon

(Comentariu postat la articolul din EVZ publicat de Mircea Cartarescu  pe 19 nov. 2010 si intitulat "De partea intunecata a fortei", articol ce poate fi citit accesand linkul ) De când s-a împătimit de Băsescu, cel mai ilustru dintre cititorii săi, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a transformat în pistolar cu cuvintele. Dar nu dintre aceia selectivi, acrobaţi şi epici din westernurile americane, chitind musca de pe borul lat al pălăriei rivalului şi apoi castrând-o cu o lovitură măiestrit învârtită de la şold. Nu. Domnul Cărtărescu a devenit şi este astăzi un servil pistolar năimit, identificabil doar prin numărul său de inventar, figurant cu vocaţie în plutoane de execuţie în masă. El nu face altceva decât să pastişeze modelul reducţionisto -  binar folosit de seducătorul său, adică: sau mi-eşti prieten şi atunci eşti bun (“da, Oprea, cu tine vorbesc, te-am reevaluat”), sau mi-eşti duşman şi te-am ciuruit (“da, popor român, ce te…
continuare...

Mircea Marian, serviciul şi serviciile

(comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Marian intitulat " Basescu a pierdut politia. Urmeaza serviciile secrete?", care poate fi citit accesand linkul ) În articolul meu intitulat ”Ziarişti de fond, de formă şi de coloratură”, pe care il veţi putea citi doar pe acest blog, domnul Mircea Marian este încadrat la subspecia ”ziarişti de formă”. Practică deci la vedere o meserie de stilou şi  prompter doar pentru a acoperi un grad şi o misiune. Cărui serviciu special aparţine, mi-e greu să spun, deşi am o bănuială. Cert este că aproape toate producţiile sale jurnalistice din ultima vreme se referă la servicii sau sunt documentate de acestea. “Nevolnicul” Emil Constantinescu, “zaharisitul” Gavril Dejeu, sunt două răbufniri resentimentare care ne arată de unde nu se trage MM. Previzibil. Doar nu ne-am fi aşteptat să se tragă din zona profund anticomunistă a societăţii. De asemenea, “niciodată nu credeam că România…
continuare...

Ţară cardiacă, interzis cafea!

Motto: Am iubit o fecioara, Eram print peste un regat. Am iubil o fecioara, M-au incoronat si am abdicat. Am iubit o femeie superba, Toti barbatii m-au pizmuit. Am iubit o femeie superba, I-am scris un poem si am fugit. Am iubit o curvă, M-au înnebunit îmbrăţişările ei. Iubesc o curvă, Nu mai vreau alte femei. De 6 ani de când Preşedintele Băsescu îşi tratează poporul dimineaţa, la prânz şi seara cu cafeaua tare a conflictelor sale perpetue, România a devenit o ţară cardiacă. Nimeni nu mai regăseşte calmul necesar dulcilor reverii vesperale; dispoziţia aventurării în vraja unui preludiu de weekend a dispărut. Trăim pe fugă, gâfâit, impersonal, de mântuială,  între două alarme de luptă lansate de la Cotroceni. Indiferent de tabără, în rândul combatanţilor s-a instalat astenia. Cafeaua prezidenţială, neîndulcită şi pe burta goală, nu mai revigorează ci dă tahicardie. Oamenii ar avea nevoie de puţină linişte, normalitate şi…
continuare...

Ce să nu facă viitorul ginere

(Comentariu la articolul lui M. Cartarescu publicat pe data de 05 nov. 2010 in EVZ sub titlul " Mica dictatura din PNL", care poate fi citit accesand linkul ) Motto: Să n-o bată, să n-o-njure, Să nu bea şi să nu fure. Iar ibovnică de-şi ia, Să n-o afle nimenea! Pentru Mircea Cărtărescu poporul român nu există decât ca un personaj colectiv amorf, fără chip, fără trăiri, fără nevoi. Se referă la el rar, cu răceală statistică,  aşa cum s-ar încrunta la o specie de buruieni ce abuzează nepermis de cernoziomul patriei, îngrăşat şi de valoroasele sale producţii copro, cum ar fi editorialul de azi. Nu aceeaşi atitudine ca faţă de figurantul popor român o are Cărtărescu atunci când vine vorba de relieful patriei. După cât de zglobiu bate câmpii în această ultimă subproducţie, e clar că nu doar a căutat etnobotanice dar le-a găsit şi chiar degustat. Cu o…
continuare...

Judeţul diasporei româneşti

(Aceasta este o scrisoare care face parte dintr-un serial. Pentru a parcurge în ordinea cuvenită episoadele, trebuie să începeţi prin a citi postarea: “În dialog cu diaspora”) De când l-a reînscăunat pe Traian Băsescu la Cotroceni, diaspora românească  se crede tot mai îndreptăţită să dea lecţii de viaţă celor de-acasă. Ea cunoaşte mai bine decât noi situaţia din ţară şi şi-a făcut un obicei din a utiliza forumurile deschise în media naţională  pentru a-i urechea cu ciocoiască superioritate pe neghiobii care nu au emigrat încă şi care, din frustarea generată de incapacitatea lor de dezrădăcinare, s-au pornit ca nişte bezmetici, sub îndemnurile manipulatoare ale nostalgicilor comunişti, să-l atace pe preşedinte. În timpul ăsta, efectele noului mandat  Băsescu încununat cu perpetuarea portocaliilor la toate comenzile şi gurile de oxigen ale ţării, ne copleşesc şi ne sufocă. De la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, România nu a fost în pericol mai…
continuare...